ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 849/2006

Asupra contestația în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 octombrie 2004, reclamantul L.G. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Asociația P. Galați, manifestându-și nemulțumirea față de modul pretins nelegal în care consideră că se face distribuția și contorizarea apei, precum și de nelegalitățile comise de Asociația P. și de alte persoane în stabilirea prețului acestor servicii. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 225 din 22 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamantul L.G., a fost respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4727 din 5 octombrie 2005. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de control judiciar a formulat contestație în anulare, reclamantul L.G., la data de 3 ianuarie 2006. Se susține că decizia atacată a încălcat prevederile art. 261, 3 și 5 C. proc. civ. Se mai arată că în mod eronat, instanța a apreciat că a criticat H.G. nr. 425/1994, și nu H.G. nr. 1591/2002. În drept se invocă prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ. Contestația în anulare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit legii, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 C. proc.

civ. (lipsă de procedură și necompetența instanței) și art. 318 (când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și omiterea din eroare de a cerceta vreunul dintre motivele de casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale. Față de petitul cererii, critica formulată de contestatoare poate fi inclusă în prima ipoteză a art. 318 C. proc. civ., referitoare la greșeli materiale ce au determinat pronunțarea unei soluții eronate.

Dar arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată, dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, textul se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Legea nu a urmărit să deschidă părților, calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași instanță, sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt. Or, în cauză, susținerile formulate prin contestația în anulare au fost invocate și examinate atât de instanța de fond, cât și de instanța de recurs și respinse ca neîntemeiate.

Față de considerentele prezentate, se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute în art. 318 C. proc. civ., încât contestația în anulare urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de L.G. împotriva deciziei nr. 4727 din 5 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.