ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 849/2006

Asupra contestația în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 11 octombrie 2004, reclamantul L.G. a chemat în judecată pârâții Guvernul

României și Asociația P. Galați, manifestându-și nemulțumirea față de modul

pretins nelegal în care consideră că se face distribuția și contorizarea apei,

precum și de nelegalitățile comise de Asociația P. și de alte persoane în

stabilirea prețului acestor servicii.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 225 din 22

noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea, apreciind că în cauză nu

sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, în

vigoare la acea dată.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe de către reclamantul L.G., a fost respins, ca nefondat, de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin decizia nr. 4727 din 5 octombrie 2005.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de control judiciar a formulat contestație în anulare, reclamantul L.G.,

la data de 3 ianuarie 2006.

Se susține că decizia atacată a

încălcat prevederile art. 261, 3 și 5 C. proc. civ. Se mai arată că în mod

eronat, instanța a apreciat că a criticat H.G. nr. 425/1994, și nu H.G. nr. 1591/2002.

În drept se invocă prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare este

neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit legii, contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile

limitativ arătate de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură și necompetența

instanței) și art. 318 (când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale și omiterea din eroare de a cerceta vreunul dintre motivele de

casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata

nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în

legătură cu anumite forme procedurale.

Față de petitul cererii, critica

formulată de contestatoare poate fi inclusă în prima ipoteză a art. 318 C. proc. civ., referitoare la greșeli materiale ce au determinat pronunțarea unei soluții

eronate.

Dar arătând că o hotărâre dată în

recurs poate fi retractată, dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale,

textul se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale

judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau ca

insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost

depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este

necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Legea nu a urmărit să deschidă

părților, calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași

instanță, sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.

Or, în cauză, susținerile formulate

prin contestația în anulare au fost invocate și examinate atât de instanța de

fond, cât și de instanța de recurs și respinse ca neîntemeiate.

Față de considerentele prezentate,

se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute în art. 318 C. proc. civ., încât contestația în anulare urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de L.G. împotriva deciziei nr. 4727 din 5 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2006.