ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 2 februarie 2005, reclamantul C.D. a chemat în judecată pârâții Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București și Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumelor reprezentând al treisprezecelea salariu pe perioada februarie 2002 - decembrie 2002 și ianuarie 2003 - decembrie 2003, salariul de merit pe anii 2002 - 2003 și primele bănești, ce le-ar fi primit în calitate de director executiv al Direcției Sanitar Veterinare Mehedinți.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a funcționat în calitate de director executiv la Direcția Sanitar Veterinară Mehedinți, dar a fost destituit abuziv prin Ordinul nr. 157 din 5 februarie 2001, act administrativ pe care l-a contestat în instanță, ordinul fiind anulat și dispunându-se reintegrarea sa în funcția deținută anterior, că a solicitat acordarea drepturilor bănești cuvenite - diferențe dintre pensia primită și salariul pe care l-ar fi primit ca director, cererea fiindu-i admisă, iar hotărârea, executată. Reclamantul a mai arătat că a omis să solicite plata celui de la treisprezecelea salariu, a salariului de merit și a primelor bănești, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.

Prin sentința civilă nr. 165/2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte și pârâții au fost obligați să plătească reclamantului, al treisprezecelea salariu cuvenit pentru perioada februarie 2002 - decembrie 2003. Instanța a reținut că reclamantul este îndrituit să beneficieze de al treisprezecelea salariu potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 123/2003, deoarece se află, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, în situația în care ar fi desfășurat activitatea de director executiv. În ce privește salariul de merit și primele, curtea de apel a constatat că aceste drepturi bănești i s-ar fi cuvenit, numai dacă efectiv ar fi desfășurat activitatea de director executiv.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen, reclamantul și pârâții Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

În motivarea recursului său, reclamantul a arătat, în esență, că i se cuvin și celelalte drepturi bănești solicitate și neacordate de instanță, tocmai pentru motivul că în sentință s-a reținut că se află în situația ca și cum ar fi exercitat funcția de director adjunct, că permanent, anterior eliberării din funcție, a primit salariu de merit, precum și prime lunare, iar după revenirea în funcție a primit prime pentru lunile noiembrie și decembrie 2003. În recursul formulat de Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți s-a precizat că această parte nu are calitate procesuală, deoarece în baza deciziei nr. 1968/2002, a Curții Supreme de Justiție și a sentinței civile nr. 530/2004, a Curții de Apel Craiova, reclamantul a primit drepturile salariale menționate în respectivele hotărâri.

În recursul formulat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a arătat că în cauză are calitate procesuală pasivă, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, succesoarea în drepturi a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, autoritate în subordinea căreia se află Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 22/2002. Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin întâmpinarea depusă la data de 11 noiembrie 2005, a solicitat respingerea recursului reclamantului. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursurilor în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea reține următoarele. Prin Ordinul nr. 157 din 5 februarie 2001, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, reclamantul a fost eliberat din funcția de director al Direcției Sanitar Veterinare Mehedinți, act administrativ contestat în fața instanței de contencios administrativ. Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, acțiunea, prin sentința civilă nr. 449 din 20 iunie 2001, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul recurentului și a admis în parte acțiunea, în sensul că a anulat ordinul contestat, a dispus reintegrarea în funcția deținută anterior și a obligat pârâtul să plătească acestuia, indemnizația de conducere cuvenită funcției de director al Direcției Sanitare Mehedinți, cu începere de la 5 februarie 2001, până la reintegrarea efectivă.

Reclamantul a promovat prezenta acțiune, solicitând obligarea părților la plata celui de al treisprezecelea salariu pe perioada februarie 2002 - decembrie 2002 și ianuarie 2003 - decembrie 2003, salariul de merit pe anii 2002 - 2003, primele bănești pe care le-ar fi primit în calitate de director executiv al Direcției Sanitar Veterinare Mehedinți. Reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor de mai sus, pentru două perioade distincte: februarie 2002 - decembrie 2002 și ianuarie 2003 - decembrie 2003, având în vedere că decizia nr. 1968 din 29 mai 2002, a instanței supreme, a fost pusă în executare în cursul anului 2003, prin Ordinul nr. 328 din 25 noiembrie 2003, reintegrarea fiind dispusă când era deja pensionar (din 1 februarie 2002). Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din O.U.G.

nr. 123/2003, funcționarii publici beneficiază de un premiu anual egal cu un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face premierea. Cum recurentul a fost reintegrat în funcție printr-o hotărâre irevocabilă, se află în situația unui funcționar public care ar fi desfășurat activitate în perioada supusă discuției, deoarece ordinul de eliberare din funcție s-a constatat că a fost nelegal și, ca atare, a fost anulat prin decizia nr. 1968/2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. În ce privește, însă, salariul de merit și primele lunare, acestea în mod just nu au fost acordate de instanță, întrucât plata lor este admisibilă, numai în măsura în care funcționarul desfășoară efectiv activitate.

Numai în acest fel se poate aprecia că persoana în cauză obține rezultate deosebite care să justifice recompensarea prin sumele mai sus precizate. În acest sens sunt dispozițiile art. 10 și 11 din O.U.G. nr. 123/2003, care prevăd că trebuie să existe rezultate deosebite și salariații să participe direct la obținerea unor rezultate valoroase. Or, reclamantul nedesfășurând efectiv activitate în perioada februarie 2002 - decembrie 2003, aceste aprecieri nu puteau exista, astfel încât nu poate beneficia de salariu de merit și de prime lunare pentru perioada nelucrată. Pentru aceste considerente, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat. De asemenea, se va respinge și recursul declarat de Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți, întrucât aceasta este autoritatea la care reclamantul a fost reintegrat în funcție și hotărârea trebuie să-i fie opozabilă.

Cât privește Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, recursul acestuia este, de asemenea, nefondat, având în vedere că ordinul de eliberare din funcție, anulat de instanță prin decizia nr. 1968/2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost emis de această autoritate publică centrală. Chiar dacă în prezent, conform O.U.G. nr. 22/2002, ordonatorul principal de credite este Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, aceasta funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale în coordonarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de C.D., Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți și de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 165 din 17 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.