ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1168/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 aprilie 2004, la Curtea de Apel Timișoara, C.D. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 99, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, la 24 februarie 2004, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate. În motivarea recursului, petentul a susținut că a solicitat anularea Ordinului nr. 332 din 11 decembrie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă și eliberarea sa din funcția de director executiv al Direcției Sanitar-Veterinare Mehedinți, solicitând reintegrarea sa cu obligarea la plata drepturilor bănești ce i se cuveneau, daune morale de 300.000.000 lei și cheltuieli de judecată.

Critica sentinței atacate privește faptul că, deși este pensionar din 1 februarie 2002, intimatul fiind obligat pe cale judecătorească, la reintegrare, a fost reintegrat la 25 noiembrie 2003, dar la 11 decembrie 2003 s-a emis Ordinul nr. 332, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă și eliberarea sa din funcția de director executiv al Direcției Sanitar-Veterinare Mehedinți, fără a se demonstra că nu mai era necesară menținerea sa în activitate. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în anul 1957, recurentul a fost numit (prin recurs) director al Direcției Sanitar-Veterinare Mehedinți. La 1 decembrie 2000 a fost atestat pe post, conform Legii nr. 188/1999.

Prin Ordinul nr. 157 din 5 februarie 2001, recurentul a fost eliberat din funcție, ca urmare a avizului negativ al prefectului, aviz pe care acesta nu l-a motivat. Cu privire la acest aspect, recurentul a pornit acțiune judecătorească, stabilindu-se definitiv și irevocabil că actul administrativ atacat a fost abuziv. Ca urmare a acestui fapt, a fost emis Ordinul nr. 328 din 25 noiembrie 2003, prin care s-a dispus reintegrarea petentului, în funcția de director executiv al Direcției Sanitar-Veterinare Mehedinți. Deci, reintegrarea petentului s-a făcut în executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, constatându-se că în cauză a existat un act administrativ abuziv.

Întrucât, însă, în timpul judecării legalității Ordinului nr. 157 din 5 februarie 2001, recurentul a fost pensionat pentru limită de vârstă și cum potrivit art. 89 lit. e) din Legea nr. 188/1998, privind Statutul funcționarilor publici, încetarea raporturilor de serviciu a funcționarilor publici are loc în cazul pensionării, iar conform art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, asigurații pensionați pentru limită de vârstă pot continua activitatea, numai cu acordul angajatorului, se constată că Ordinul nr. 332 din 11 decembrie 2003 este legal. În acest sens, s-a pronunțat și Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 99, hotărâre care fiind legală, urmează a fi menținută.

Recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinței civile nr. 99 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2005.