ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 552/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Craiova, urmare a declinării competenței de către Tribunalul Mehedinți,

reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară

Mehedinți, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și Prefectura

județului Mehedinți, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de

100.000.000 lei, reprezentând drepturi salariale aferente funcției de director,

precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia

nr. 1968 din 29 mai 2002, a Curții Supreme de Justiție, s-a dispus anularea

Ordinului nr. 157/2001, emis de conducătorul Ministerului Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor, prin care fusese schimbat din funcția de director,

precum și obligarea acestei autorități la reintegrarea în funcție și la plata

drepturilor bănești aferente funcției deținute, începând cu data de 5 februarie

2001 și până la data reintegrării efective. A mai arătat reclamantul că

reintegrarea sa a avut loc după data pensionării, împrejurare care justifică și

cererea sa de a-i fi plătită diferența dintre drepturile salariale pretinse și

cuantumul pensiei.

Prin sentința civilă nr. 300 din 15

mai 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată, reținând că suma

cuvenită reclamantului este în cuantum de 7.441.421 lei și că această sumă i-a

și fost pusă la dispoziție de către pârâtă.

Recursul declarat de reclamant împotriva

sentinței civile sus menționate a fost admis de Înalta Curte de Casație și

Justiție care, prin decizia nr. 1046 din 11 martie 2004, a dispus casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, spre rejudecare

.

Rejudecând cauza după casare,

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 530 din 9

septembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul

C.D.

, dispunând obligarea pârâților la plata sumei de

117.603.099 lei, reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru perioada

februarie 2002 - 25 noiembrie 2003, precum și la plata sumei de 5.000.000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul a fost pensionat în perioada când se

judeca pentru anularea Ordinului nr. 157/2001, emis de conducătorul

Ministerul

ui

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor,

prin care fusese schimbat din

funcția de director și că, prin decizia nr. 1968 din 29 mai 2002, a Curții

Supreme de Justiție, i s-a acordat indemnizația de conducere pentru perioada

cuprinsă între data eliberării din funcție și data reintegrării efective,

această perioadă incluzând-o, deci, și pe cea în care a avut calitatea de

pensionar.

Așa fiind, arată instanța de fond,

reclamantului i se cuvine și diferența dintre pensia acordată și salariul pe

care l-ar fi avut în calitate de director, această diferență fiind în cuantum

de

117.603.099 lei, așa

cum rezultă din datele furnizate chiar de către pârâta Direcția Sanitară Veterinară

Mehedinți, cu adresa nr. 3388 din 12 august 2004.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, au formulat recurs, pârâții

Direcția Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți și Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Recurenta Direcția Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți

solicită scoaterea sa din cauză,

arătând că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu i-a fost reținută

nici o culpă în eliberarea din funcție a intimatului-reclamant. Totodată,

invocând prevederile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ., arată că instanța de

fond nu a ținut cont de îndrumarea dată de instanța de recurs, în sensul de a

acorda reclamantului, numai indemnizația de conducere, fără reactualizarea

sumei reprezentate de aceasta.

Recurentul Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor solicită modificarea

hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii față de minister,

arătând că,

potrivit art.

6

1

din O.G. nr. 42/2004

privind organizarea activității

sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor,

astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 215/2004, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor

funcționează ca organ de specialitate al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea

Primului-Ministru, prin Cancelaria Primului-Ministru. În acest sens, a

solicitat introducerea în cauză a Autorității, pentru ca hotărârea pronunțată

să-i fie opozabilă

.

Având în vedere dispozițiile legale

sus menționate, prin încheierea din 29 septembrie 2005, s-a dispus introducerea

în cauză a Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor, care, în calitate de succesoare a recurentului Ministerul

Agriculturii, în ceea ce privește activitatea în domeniul

sanitar și veterinar, a luat locul acestei părți în proces, însușindu-și

recursul declarat de aceasta.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va

arăta în continuare.

În cauză, este necontestat dreptul

intimatului-reclamant la

indemnizația de conducere corespunzătoare funcției de director al

Direcției Sanitare Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți,

pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcție

și data reintegrării efective, motivele de recurs referindu-se exclusiv la

calitatea procesuală pasivă a pârâților

, pe de o parte, și la nerespectarea de către

instanța de fond a îndrumării

instanței de recurs, în sensul de a acorda reclamantului, numai indemnizația de

conducere, fără reactualizarea sumei reprezentate de aceasta, pe de altă parte.

În ceea ce privește primul motiv de

recurs, se reține că cei doi pârâți,

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Mehedinți și Ministerul

Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor, au

calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta derivând din actele

normative, atât cele în vigoare la data nașterii obligației de plată (Legea

sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată), cât și cele în vigoare în

prezent (

O.G. nr.

42/2004

privind

organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor

), care, reglementând organizarea și

funcționarea pârâților, le conferă personalitate juridică, pe de o parte, dar

și din calitatea acestora de angajator, respectiv de emitent al ordinului de

eliberare din funcție a intimatului-reclamant (act administrativ care a generat

litigiul dintre părți), pe de altă parte.

De altfel, din adresa nr. 111657 din

25 ianuarie 2005, emisă de Serviciul financiar al Direcției Generale Buget

Finanțe, din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

rezultă că, procedând la plata efectivă către intimatul-reclamant, a

drepturilor ce i se cuvin conform sentinței civile ce face obiectul prezentului

recurs, pârâții au și executat sentința civilă atacată.

În ceea ce privește motivul

referitor la nerespectarea de către

instanța de fond, a îndrumării instanței de recurs, în

sensul de a acorda reclamantului, numai indemnizația de conducere, fără

reactualizarea sumei reprezentate de aceasta, se constată că, în speță, instanța

de fond nici nu a procedat astfel, suma acordată reclamantului limitându-se la

cea comunicată de

pârâta Direcția Sanitară Veterinară Mehedinți, cu adresa nr. 3388 din 12 august

2004

.

Față de cele arătate, cum sentința civilă pronunțată

de

instanța de fond

este temeinică și legală, recursurile vor fi respinse, ca nefondate,

menținându-se hotărârea criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți

și Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,

împotriva sentinței civile nr. 530 din 9 septembrie 2004, a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 februarie 2006.