ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 61/F/C din 12

septembrie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul O.O.,

asistat de mama sa, O.L., împotriva pârâților Ministerul Industriei și

Cercetării și D.D., funcționar în cadrul aceluiași minister.

În motivarea sentinței se reține că

prin acțiune s-a solicitat anularea „precizărilor privind desfășurarea

olimpiadei de istorie”, care permit elevilor din clasele mai mari să concureze

cu cei din clasele mai mici, din ciclul liceal. Datorită acestor reglementări,

care nu respectă principiile psihopedagogice, reclamantul, elev în clasa a X-a,

a fost devansat de un elev din clasa a XI-a la olimpiada de istorie din anul

2004 - 2005, motiv pentru care nu s-a putut califica pentru etapa națională.

Instanța de fond a apreciat că actul

atacat nu îndeplinește condițiile actului administrativ, în sensul că nu este

emis de o autoritate administrativă și nu produce efecte juridice; totodată, nu

există un drept prevăzut de lege, care să fi fost încălcat.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, reclamantul O.O., arătând că instanța a apreciat în mod greșit

actul dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).

Se arată, astfel, că actul atacat a

fost dat în aplicarea Ordinului ministrului, nr. 3109 din 28 ianuarie 2002, de

aprobare a Regulamentului de organizare și desfășurare a concursurilor școlare,

încălcând prevederile art. 2 și 52 din ordinul menționat și prevederile art. 111

alin. (6) și art. 96 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul

personalului didactic.

De asemenea, recurentul arată că

soluția s-a pronunțat în contradictoriu cu un pârât care nu a fost chemat în

judecată, respectiv Ministerul Industriei și Cercetării, iar nu în

contradictoriu cu pârâtul indicat în cerere - Ministerul Educației și

Cercetării.

Recurentul mai arată că instanța nu

a pus în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale active și

lipsa de interes a reclamantei O.L. și, în mod greșit, în considerente, s-a

reținut că plângerea prealabilă nu a fost formulată de reclamant, asistat de

mama sa.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.

Astfel, din cuprinsul hotărârii

atacate, rezultă că principalul considerent pentru care instanța de fond a

respins acțiunea, îl reprezintă inexistența caracterului nelegal al actului

atacat; astfel, nu s-au putut identifica prevederi legale care să fi fost

încălcate de actul administrativ emis de Ministerul Educației și Cercetării,

intitulat Precizări privind desfășurarea olimpiadei de istorie în anul școlar

2004 - 2005, iar Curtea constată că această concluzie a instanței de fond este

corectă, deoarece prevederile legale indicate de reclamant nu interzic ca

elevii din ciclul liceal să susțină anumite probe, indiferent de clasă, fie de

la o clasă superioară, la o clasă inferioară, fie invers (în fiecare an

studiindu-se o anumită secțiune a istoriei).

Este adevărat că în considerentele

hotărârii sunt cuprinse și aprecieri greșite privind caracterul actului atacat

(care nu ar fi un act administrativ) sau lipsa justificării calității

procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării (care este emitentul

actului atacat), dar aceste considerente nu au avut ca efect pronunțarea unei

soluții greșite, astfel că instanța de recurs le va înlătura din motivare, fără

a schimba soluția pronunțată.

Cu privire la lipsa calității

procesuale active a numitei O.L. (mama reclamantului), instanța de fond a

statuat în mod corect, admițând excepția, întrucât minorul are capacitate de

exercițiu restrânsă, iar acțiunea trebuia formulată de acesta în nume propriu,

asistat de părintele său.

Se constată, de asemenea, ca fiind

neîntemeiat motivul de recurs privind existența reclamației administrative

prealabile, întrucât acțiunea nu a fost respinsă pentru acest considerent.

În ceea ce privește denumirea

ministerului pârât, trecut în dispozitivul hotărârii, este evident că s-a

produs o eroare materială ce urmează a fi îndreptată conform art. 281 C. proc. civ., iar nu pe calea recursului.

Față de considerentele menționate,

cu referire la art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de O.O.,

prin O.L., împotriva sentinței civile nr. 61/F/C din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 mai 2006.