ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4538/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 30.07.2020, reclamantul A. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, solicitând să fie obligat pârâtul să achite suma de 8330 RON, în conformitate cu Anexa 2, poziția 138 din Ordinul nr. 5560/12.12.2019, privind aprobarea listei elevilor care au primit distincții la competițiile școlare internaționale desfășurate în anul 2019, a profesorilor care i-au pregătit și cea a unităților de învățământ de proveniență a elevilor și acordarea unor stimulente financiare acestora, de către MEC, suma care trebuia achitată în data de 17.12.2019.

Totodată, solicită anularea Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3105/2020 de modificare a Ordinului nr. 5560/12.12.2019.

Prin sentința civilă nr. 120/F-CONT din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul arătând că sentința recurata este netemeinică și nelegală, data cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.).

Instanța a încălcat normele de drept material, interpretând fragmentar si eronat H.G. nr. 536/2016, respectiv, Normele Metodologice privind cheltuielile cu organizarea și desfășurarea competițiilor școlare, extrașcolare și extra curriculare, cuantumul stimulentelor financiare acordate elevilor premiați și unităților școlare de proveniență a premianților, cu referire la art. 2 pct. (1), care nu se referă la stimulentele financiare acordate profesorilor pregătitori sau cadrelor didactice

În afară de cheltuieli de cazare, transport si masă, care sunt acordate si altor persoane decât cadrele didactice însoțitoare, actul normativ se refera exclusiv la cuantumurile stimulentelor financiare acordate elevilor.

Reclamantul a arătat că fost membru al comisiei centrale a Olimpiadei Naționale de Informatica si al Taberelor de pregătire a loturilor naționale. De asemenea, a fost Deputy Team Leader alături de un cadru didactic la Olimpiada Balcanica de Informatica în anul 2018 și la Turneul International de la Shumen.

Concluzia instanței este eronata, de vreme ce în H.G. nr. 536/2016 nu se precizează nimic privitor la stimulente financiare pentru cei care pregătesc elevii. Stimulentele financiare acordate profesorilor pregătitori sunt stabilite exclusiv prin Ordinul de ministru 5560/2019, fiind greșită și afirmația instanței cum că reclamantul ar fi beneficiat în anii anteriori de stimulente financiare prevăzute de H.G. nr. 536/2016.

Stimulentele financiare i-au fost acordate tot în baza unui ordin de ministru din 2018 și, nicidecum în baza unei hotărâri care nu face referire la asemenea stimulente.

Din faptul ca ministerul pârât a pus în discuție publică un proiect de hotărâre de guvern pentru reglementarea noțiunii de "profesor pregătitor", înseamnă ca aceasta noțiune trebuie definită și, având în vedere definiția propusă de proiect, rezultă cu necesitate ca ea nu se limitează la "cadru didactic". Proiectul a fost propus inclusiv pentru a acoperi un vid legislativ in privința definirii sintagmei "profesor pregătitor".

Totodată, s-a arătat că intimatul parat a încălcat prevederile O.M.E.C. nr. 5560/2019 și nu a depus la dosar nicio dovadă emisă în anul 2019 care să justifice neacordarea în anul 2019 a sumelor prevăzute in O.M.E.C. 5560/2019.

Faptul ca în anul 2020, după ce reclamantul a depus plângere prealabila, intimatul parat a emis un nou ordin prin care încearcă sa acopere nerespectarea prevederilor O.M.E.C. nr. 5560/2019, nu face decât sa demonstreze ca era obligat să respecte actul a cărui executare s-a solicitat prin acțiune.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii.

Intimatul - pârât nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt relevante

Prin Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 5560/12.12.2019 emis de Ministrul Educației, privind aprobarea listei elevilor care au primit distincții la competițiile școlare internaționale desfășurate în anul 2019, a profesorilor care i-au pregătit și cea a unităților de învățământ de proveniență a elevilor și acordarea unor stimulente financiare acestora, de către M.E.C., la poziția 138, a fost inclus și reclamantul, în calitate de profesor pregătitor, cu un premiu în suma de 8330 RON.

Ulterior, prin Ordinul Ministrului Educației nr. 3105/22.01.2020 s-a dispus modificarea Ordinului nr. 5560/12.12.2019 în sensul înlăturării de pe lista profesorilor pregătitori a reclamantului.

Reclamantul a formulat plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/14.01.2020, prin care a solicitat să i se acorde premiul în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 5560/12.12.2019, plângerea fiindu-i respinsă, după cum rezultă din răspunsul cu nr. x/05.02.2020, ca urmare a faptului că acesta nu ocupă o funcție didactică în cadrul unei unități de învățământ.

Refuzul emitentului ordinului de a acorda suma de bani reprezentând premiul, a fost întemeiat de autoritatea pârâtă pe împrejurarea că, potrivit cadrul legislativ care reprezintă temeiul emiterii ordinului, premierea se acordă doar persoanelor care îndeplineau condițiile legale care să ateste statutul de profesor, respectiv cadru didactic încadrat în învățământ în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată/determinată.

Împrejurarea că recurentul reclamant nu este încadrat în muncă la niciuna dintre unitățile de învățământ din subordinea pârâtului, neavând funcția de profesor/cadru didactic, nu este contestată, instanța de fond făcând o analiză exhaustivă a funcțiilor didactice din perspectiva art. 247 din Legea 1/2011, inclusiv din perspectiva definiției personalului didactic asociat (lit. n), noțiune în care nu se încadrează, de asemenea, recurentul reclamant.

În cadrul motivelor de recurs, este însă criticată soluția adoptată de organul administrativ și susținută de prima instanță, din perspectiva modului de interpretare a dispozițiilor H.G. nr. 536/2016, precum și din perspectiva ignorării calității de "profesor pregătitor" recunoscută de ministerul pârât, pe de o parte, în raport de conduita administrativă anterioară (reclamantul fiind premiat cu alte ocazii pentru rezultatele obținute prin prisma acestei calități), iar, pe de altă parte, prin inițierea unui proiect de hotărâre de guvern prin care se dorește a se reglementa la nivel legislativ noțiunea de "profesor pregătitor".

Amintește Înalta Curte că, din definiția actului administrativ prevăzută de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, așa cum a reținut și prima instanță, rezultă condițiile de validitate ale acestuia, care se subordonează obligației emiterii acestuia în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Astfel, instanța are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora au fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

În acest sens, se reține că potrivit articolului 57 alin. (4) din Legea nr. 1/2011:

"Pentru sprijinirea copiilor și a tinerilor capabili de performanțe înalte, Ministerul Educației și Cercetării organizează competiții școlare, extrașcolare și extracurriculare, tabere de profil, simpozioane și alte activități specifice și acordă burse și alte forme de sprijin material și financiar. Normele metodologice privind cheltuielile cu organizarea și desfășurarea competițiilor școlare, extrașcolare și extracurriculare, cuantumul stimulentelor financiare acordate elevilor premiați, profesorilor care i-au pregătit și unităților școlare de proveniență a premianților se aprobă prin hotărâre a Guvernului."

Astfel, prin art. 5 din H.G. nr. 536/2016 privind stimularea performanței școlare înalte din învățământul preuniversitar s-au stabilit cuantumurile stimulentelor financiare, acordate individual, în funcție de rezultate și de compediile școlare la care au fost obținute (naționale, internaționale), pentru:

"Elevii și formațiile/echipele de elevi premiați potrivit Metodologiei-cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, Regulamentului de organizare a activităților cuprinse în calendarul activităților educative, școlare și extrașcolare, aprobate prin ordin al ministrului educației, și regulamentelor competițiilor internaționale organizate în țară sau la care participarea echipelor care reprezintă România este finanțată de Ministerul Educației, denumit în continuare ME, primesc diplome, medalii și stimulente financiare în cuantumuri după cum urmează: (...)"

În timp ce, la lit. d) se prevede că:

"pentru școala unde frecventează elevul/elevii premiat/premiați la competițiile școlare internaționale categoria I și, respectiv, a II-a se acordă aceleași stimulente pe care le-a/le-au obținut elevul/elevii său/săi. Stimulentele primite se vor utiliza pentru dotări destinate, cu prioritate, disciplinei/disciplinelor corespunzătoare obținerii performanței școlare."

Observă Înalta Curte că prin normele metodologice sunt reglementate doar premiile acordate elevilor și unităților de învățământ, iar celelalte dispoziții ale actului normativ se referă la drepturile de cazare, masă, transport, etc., care privesc însoțitorii elevilor.

Instanța apreciază însă relevante dispozițiile O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, norme avute în vedere la emiterea ordinului atacat, prin care la art. 36 alin. (3) prevede că:

"În perioada 2019-2021, instituțiile și autoritățile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu acordă personalului din cadrul acestora premii.";

Iar, prin alin. (4) prevede că:

"Prin excepție de la prevederile alin. (3), în perioada 2019-2021 se pot acorda premii pentru sportivii și colectivele tehnice care au obținut performanțe deosebite la acțiunile sportive internaționale și naționale oficiale, pentru elevii, studenții, cercetătorii și profesorii care au obținut distincții la olimpiadele internaționale și concursurile internaționale și naționale pe discipline de învățământ și pentru profesorii care i-au pregătit pe aceștia, cu încadrarea în alocarea bugetară".

Văzând cadrul normativ mai sus expus, Înalta Curte constată că anularea ordinului atacat poate fi dispusă doar dacă prin emiterea acestuia s-a produs reclamantului o vătămare într-un drept astfel cum este aceasta definită prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, însă din dispozițiile legale nu reiese încălcarea unui asemenea drept.

Cu alte cuvinte, recurentul - reclamant nu poate invoca un drept recunoscut printr-un act normativ și care să fi fost încălcat de autoritatea pârâtă.

În aceste condiții, interpretarea noțiunii de "profesor" trebuie realizată doar în raport de definiția acesteia cuprinsă în Legea nr. 1/2011, actul normativ care stabilește dreptul la stimulente financiare, astfel cum a realizat și prima instanță, nefiind permisă extinderea sferei de cuprindere a acesteia.

Totodată, ca și condiție de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică și oportunitatea, derivând din capacitatea pe care o are organul administrativ de a alege soluția care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

În exercitarea puterii sale discreționare, în limitele și în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite prin actele normative cu forță juridică superioară incidente în materie, autoritatea publică dispune de o marjă de apreciere, iar numai în cazul în care dreptul de apreciere ar fi exercitat abuziv, prin încălcarea limitelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor subiective ori intereselor legitime private, s-ar putea vorbi despre un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, iar actul administrativ ar fi anulabil.

Este adevărat că reclamantul avea o speranță legitimă de a obține un premiu, având în vedere calitatea de membru în Comisia Centrală a Olimpiadei Naționale de Informatica și al Taberelor de pregătire a loturilor naționale, precum și calitatea de Deputy Team Leader la olimpiadele și turneele internaționale, activitatea sa fiind recunoscută prin diplomele de excelență oferite de Ministerul Educației Naționale, depuse la filele x, precum și în raport de împrejurarea că în anul anterior i s-a acordat o astfel de distincție.

Raportat însă la cadrul legislativ, care, așa cum s-a arătat, nu instituie o astfel de obligație în sarcina autorității, se constată că refuzul pârâtului de a acorda premii altor persoane cu activitate de pregătire a elevilor care au obținut medalii la olimpiade, cu excepția celor care sunt cadre didactice/profesori în accepțiunea Legii nr. 1/2011, se încadrează în limitele "marjei de apreciere" pe care autoritățile o au în exercitarea atribuțiilor legale.

Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 și nici de un exces de putere din partea autorității publice, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât, la emiterea actului, au fost avute în vedere normele O.U.G. nr. 114/2018 privind măsurile fiscal -bugetare la nivelul întregii economii, care au suprimat temporar premiile, dând, prin excepție, posibilitatea acordării acestora, condiționat de încadrarea în alocarea bugetară.

Această concluzie se desprinde și din adresa Ministerului Finanțelor Publice nr. x/2018, prin care a fost returnat proiectul de hotărâre privind modificarea H.G. nr. 536/2016 (invocată, ca temei, de recurentul - reclamant), în sensul neavizării includerii în sistemul de premiere prevăzut de actul normativ a altor persoane decât cele care îndeplinesc funcția de profesor, astfel cum este definit prin legislația primară (Legea nr. 1/2011).

În ceea ce privește critica privind încălcarea O.M.E.C. nr. 5560/2019, instanța reține caracterul neîntemeiat al acesteia, fiind vorba despre o modificare a conținutului printr-un act administrativ ulterior, emis de emitent în aceleași condiții, în măsura în care acesta nu era intrat în circuitul civil și nu și-a produs efectele.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 120/F-CONT din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.