Decizia nr. 4538/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 90 a Curții de Apel Pitești

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 21.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței obligarea pârâtului de a-l trece pe lista voluntarilor pentru desfășurarea de activități juridice în școli și să-i plătească despăgubiri pentru prejudiciul provocat prin refuzul de a răspunde și de a nu fi trecut în lista menționată, precum și daune morale în sumă de 5000 RON. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 90/F/CONT din 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat ca nesemnată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. În primul rând, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea este lovită de nulitate întrucât, la data de 25.06.2019, deci ulterior pronunțării hotărârii atacate, în același dosar, la același complet de judecată, s-a soluționat cererea de ajutor public pe care a formulat-o, astfel că nu se putea soluționa acțiunea, nemaiavând sens acordarea termenului pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar. În al doilea rând, a menționat recurentul-reclamant că hotărârea este nemotivată, fiind lovită de nulitate, în condițiile prevăzute de art. 425 raportat la art. 405 C. proc. civ., nefiind menționate motivele pentru care a fost anulată cererea, respectiv de ce nu a fost luată în considerare semnătura existentă pe cerere. În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat că deși în considerente s-a menționat faptul că a fost acordat un termen pentru a semna cererea olograf sau pentru a fi depusă în acest fel, recurentul-reclamant a primit citația la data de 07.06.2019 (vineri), deci cu numai o zi lucrătoare înainte de termenul de judecată, astfel că în niciun caz nu ar fi existat posibilitatea transmiterii cererii prin poștă, în timp util, citarea fiind nelegală, ceea ce constituie motiv de nulitate. Referitor la depunerea cererii semnate olograf, a arătat că acest lucru constituie un abuz, contrar dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 455/2011 și prevederilor art. 266, art. 268 C. proc. civ.. Nu se menționează în hotărârea atacată ce anume înseamnă forma imprimată la care se face referire și precizează că cererea este transmisă în formă electronică potrivit art. 4 pct. 2-6 din Legea nr. 455/2001. A exemplificat și dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Pitești în care s-a admis cererea de reexaminare formulată împotriva hotărârii prin care s-a anulat ca nesemnată cererea de ajutor public judiciar și cererea de chemare în judecată. 1.

Apărările formulate în cauză În cauză, intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a formulat întâmpinare prin care a arătat că recursul este neîntemeiat. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 29 octombrie 2019 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 8 aprilie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, în limitele și pentru următoarele considerente: 2.1. Aspecte de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat instanței obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești să îl treacă pe lista voluntarilor pentru desfășurarea de activități juridice în școli și să-i plătească despăgubiri pentru prejudiciul provocat prin refuzul de a răspunde și de a nu fi trecut în lista menționată, precum și daune morale în sumă de 5000 RON. Instanța de fond, raportat la dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. f), art. 196 și art. 148 C. proc. civ., a considerat că cererea de chemare în judecată trebuie depusă în original, sau că exemplarul cererii din dosar trebuie să fie semnat de reclamant. A reținut că deși a acordat un termen pentru îndeplinirea acestor cerințe, reclamantul nu s-a conformat, fapt pentru care, în temeiul art. 196 C. proc. civ. a anulat ca nesemnată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. Reclamantul A. a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Recurentul a susținut că hotărârea este nemotivată, fiind lovită de nulitate, în condițiile prevăzute de art. 425 raportat la art. 405 C. proc. civ., nefiind menționate motivele pentru care a fost anulată cererea, respectiv de ce nu a fost luată în considerare semnătura existentă pe cerere. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât, fiind expuse în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de anulare ca nesemnată a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat. Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat. Criticile recurentului-reclamant care se circumscriu acestui motiv de casare au vizat nerespectarea de către prima instanță a normelor de procedură referitoare la soluționarea cererii de ajutor public judiciar formulată în cauză. În acest sens, s-a susținut faptul că pronunțarea asupra cererii de ajutor public judiciar a fost la data de 26.09.2019, ulterior datei de 11.06.2019 când s-a pronunțat sentința atacată. De asemenea, s-a arătat că deși în considerente s-a menționat faptul că a fost acordat un termen pentru a semna cererea olograf sau pentru a fi depusă în acest fel, recurentul-reclamant a primit citația la data de 07.06.2019 (vineri), deci cu numai o zi lucrătoare înainte de termenul de judecată, astfel că în niciun caz nu ar fi existat posibilitatea transmiterii cererii prin poștă, în timp util, citarea fiind nelegală, ceea ce constituie motiv de nulitate. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată încălcarea sau aplicarea greșită a legii procesuale. Hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii procesuale atunci când instanța recurge la textele legii procesuale dar, fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele de lege nu le prevăd, fie le aplică greșit. Din expunerea rezumativă și cronologică a lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă următoarele: Prin rezoluția din data de 22.11.2018, aflată la dosarul de fond, s-a dispus emiterea unei adrese către reclamant pentru a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 350 RON, sub sancțiunea anulării cererii. Reclamantul a formulat o primă cerere de ajutor public judiciar (transmisă pe email la 03.12.2018, dosar) și potrivit rezoluției aflate la fila x, i s-a pus în vedere să semneze această cererea olograf. Prin încheierea din 08.01.2019 a fost anulată ca nesemnată cererea de ajutor public judiciar. Ulterior, prin rezoluția din 25.04.2019, instanța de fond, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a fixat primul termen de judecată la data de 14.05.2019, dispunând citarea reclamantului cu mențiunea de a timbra cererea. La primul termen din 14.05.2019, acordat pentru soluționarea cererii de chemare în judecată, având în vedere lipsa de procedură cu părțile s-a amânat cauza pentru 11.06.2019, cu citarea părților, reclamantul cu aceeași mențiune de a achita taxa judiciară de timbru. La data de 15.05.2019 reclamantul a formulat o nouă cerere de ajutor public judiciar care s-a luat în examinare, în ședința camerei de consiliu, din 28.05.2019 când s-a amânat judecarea la 25.06.2019 pentru a se cita petentul cu mențiunea de a depune un exemplar al cererii semnată olograf, înscrisul original și nu copie sau transmis prin mail, sub sancțiunea anulării cererii. În ședința publică din 11.06.2019 (sentința nr. 90/F-CONT) instanța de fond a anulat ca nesemnată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. și, ulterior, în ședința camerei de consiliu din 25.06.2019 a anulat ca nesemnată și cererea de ajutor public judiciar. Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu nerespectarea normele de procedură prevăzute de dispozițiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicat de altfel și de către recurentul-reclamant în cererea de recurs. În considerentele sentinței atacate s-a menționat că "La termenul de judecată din data de 28.05.2019, Curtea a pus în vedere reclamantului să semneze cererea olograf și să depună exemplarul original, fiind acordat un termen în acest sens." De asemenea, s-a menționat că "Deși Curtea a acordat un termen pentru îndeplinirea acestor cerințe, până la acest termen reclamantul nu s-a conformat..." Instanța de control judiciar observă că la termenul de judecată din data de 28.05.2019, s-a luat în examinare, în cameră de consiliu, ce-a de-a doua cerere de ajutor public judiciar formulată de reclamant și nu cererea de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești să îl treacă pe lista voluntarilor pentru desfășurarea de activități juridice în școli și să-i plătească despăgubiri pentru prejudiciul provocat prin refuzul de a răspunde și de a nu fi trecut în lista menționată, precum și daune morale în sumă de 5000 RON). Așadar, instanța a amânat cauza la data de 25.06.2019 în vederea soluționării celei de-a doua cereri de ajutor public judiciar, dispunând citarea petentului cu mențiunea de a depune un exemplar al cererii semnată olograf, înscrisul original și nu copie sau transmis prin mail, sub sancțiunea anulării cererii. Prin urmare, verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată, astfel cum impun prevederile art. 200 alin. (1) și (3) C. proc. civ. a constat doar în complinirea lipsurilor care au vizat neachitarea taxei judiciare de timbru de către reclamant. Observă Înalta Curte că, atât prin rezoluția inițială din data de 22.11.2018 care a vizat cererea de chemare în judecată, cât și prin rezoluția din 25.04.2019, când a fost fixat primul termen cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății, s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a timbra cererea, fără să i se pună în vedere și obligația de a semna cererea olograf sau de a depune exemplarul original. În plus, Înalta Curte constată că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății la data de 11.06.2019, înainte de a se pronunța cu privire la cea de-a doua cerere de ajutor public judiciar formulată de reclamant, pe care a soluționat-o la data de 25.06.2019. Or, cererea de ajutor public judiciar trebuia soluționată cu prioritate față de cererea de chemare în judecată. În consecință, procedând în acest mod, reclamantului nu i s-a dat posibilitatea legală să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată, nefiind citat cu mențiunea de a semna cererea de chemare în judecată, olograf, sau de a depune exemplarul original. Această mențiune a vizat cele două cereri de ajutor public judiciar formulate în cauză. Consecința anulării cererii de chemare în judecată ca nesemnată este evident o soluție vătămătoare din punct de vedere procesual pentru această parte și aduce atingere dreptului la un proces echitabil, drept fundamental consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această vătămare procesuală nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză. Prin urmare, instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamantă, conform celor mai sus expuse. În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivelor de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, constatând că recursul este fondat, Înalta Curte urmează să îl admită, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.