ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței cauzei în favoarea acestei instanțe, prin sentința nr. 1746/23.11.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, anularea art. 4 alin. (3), art. 4 alin. (2) și art. 2 alin. (3) și Anexa din Ordinul nr. 4004 din 14.05.2019 emis de pârât.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 28 din 9 martie 2022, a respins excepția lipsei procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a acesteia în promovarea acțiunii.

Totodată, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și a anulat art. 2 alin. (3) și art. 4 alin. (2) și (3) din Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4004/14.05.2019, respingând în rest cererea.

De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul a susținut că prevederile art. 2 alin. (3) și art. 4 alin. (2) și (3) din Ordinul nr. 4004/14.05.2019, contestate în cauză, nu contravin actelor normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora au fost emise, ordinul fiind emis cu respectarea normelor legale de tehnică legislativă, nu contravine art. 4, art. 77 și art. 21 din Legea nr. 24/2000, iar autoritatea competentă să emită norme este Ministerul Educației.

Cu privire la dispoziția prevăzută Ia art. 2 alin. (3) din Ordin a arătat că dispozițiile referitoare la modalitatea de calcul așa cum sunt precizate în acest text stabilesc faptul că dobânda legală remuneratorie diminuată cu 20% sau, după caz, dobânda legală penalizatoare diminuată cu 20% se aplică la valoarea sumelor nete cuvenite, calculată potrivit hotărârii judecătorești, respectiv valoarea netă a debitului principal.

Această prevedere din ordin a fost reglementată tocmai pentru a clarifica o situație creată în sistemul de învățământ, pentru a nu încălca prevederile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie, cât și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, invocând principiile consacrate de art. 11 și următoarele din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la dispoziția prevăzută la art. 4 alin. (2) din Ordin a considerat că motivarea primei instanțe este greșită pentru că acest text prevede că potrivit clasificației economice a cheltuielilor bugetare, dobânzile legale se vor încadra la titlul "Alte cheltuieli, cod 59, articolul "Despăgubiri civile", cod 59.17.

Această dispoziție reglementează clasificarea economică a conturilor financiare și nu constituie un motiv de nelegalitate, iar reclamanta nu a adus argumente de nelegalitate care să conducă la anularea acestei dispoziții.

În concluzie, includerea în Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4004 din 14.05.2019 privind metodologia de calcul și efectuare a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru personalul din unitățile/instituțiile de învățământ de stat, Ministerul Educatei Naționale și alte unități din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019, a art. 4 alin. (2) privind acordarea dobânzii legale la titlul 59, s-a făcut în baza prevederilor Legii bugetului de stat nr. 50/2019, sumele pentru dobânzi fiind aprobate și incluse în bugetul Ministerului Eduației în Anexa 3/25/02, capitolul 65.01 "învățământ" titlul 59 "Alte cheltuieli", articolul 59.17 "Despăgubiri civile".

În legătură cu art. 4 alin. (3) din Ordin, a arătat că acesta statuează că pentru sumele cuvenite privind dobânda legală se datorează numai impozitul pe venit, care se reține și se calculează la data efectuării plății și se plătește până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, invocând Legea nr. 227/2015, Codul fiscal, Secțiuna a doua, Titlul V, art. 137 - alin. (1) lit. a), iar la Secțiunea a treia - art. 139, alin. (1), lit. a) - q), nu se menționează că dobânda legală este cuprinsă în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac.

Prin notele scrise depuse la dosar de intimata-reclamantă, s-a invocat excepția lipsei de obiect, în considerarea faptului că dispozițiile ordinului contestat au fost anulate într-o altă cauză (Decizia ÎCCJ nr. 4706/18.10.2022).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susținerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Referitor la excepția lipsei de obiect a recursului, invocată de intimata-reclamantă prin notele scrise, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că obiectul căii de atac exercitate îl formează sentința atacată.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea art. 4 alin. (3), art. 4 alin. (2) și art. 2 alin. (3) și Anexa din Ordinul nr. 4004 din 14.05.2019 privind metodologia de calcul și plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unitățile/instituțiile de învățământ de stat, Ministerul Educației Naționale și alte unități din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019, emis de pârât.

Curtea de Apel Pitești a respins excepțiile invocate și a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat art. 2 alin. (3) și art. 4 alin. (2) și (3) din Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4004/14.05.2019, respingând în rest cererea.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului--pârât care, în esență, sunt centrate pe faptul că judecătorul fondului a interpretat greșit normele de drept material.

Se reține că prin Ordinul nr. 4004/14.05.2019 privind metodologia de calcul și plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unitățile/instituțiile de învățământ de stat, Ministerul Educației Naționale și alte unități din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 389/17.05.2019, se prevede:

- art. 4 alin. (2) "Potrivit clasificației economice a cheltuielilor bugetare, dobânzile legale se vor încadra la titlul "Alte cheltuieli", cod 59, articolul "Despăgubiri civile", cod 59.17";

- art. 4 alin. (3) "Pentru sumele cuvenite privind dobânda legală se datorează numai impozitul pe venit care se reține și se calculează la data efectuării plății și se plătește până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume";

- art. 2 alin. (3) "Dobânda legală remuneratorie diminuată cu 20% sau, după caz, dobânda legală penalizatoare diminuată cu 20% se aplică la valoarea sumelor nete cuvenite, calculată potrivit hotărârii judecătorești, respectiv valoarea netă a debitului principal".

În anexa la Ordin sunt procente de dobândă penalizatoare aplicată și pentru perioada 2.01.2008- august 2011.

Ordinul nr. 4004/14.05.2019, prin care a fost aprobată metodologia de calcul a daunelor-interese moratorii, este un act administrativ cu caracter normativ, adoptat în executarea normei prevăzute la art. III din O.U.G. nr. 23/2019 pentru completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, instituirea unor derogări și prorogarea unor termene, conform căreia prin derogare de la prevederile art. 1 din Legea nr. 95/2018 privind adoptarea unor măsuri în domeniul finanțării învățământului, hotărârile judecătorești devenite executorii până la 31.12.2018, având ca obiect acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învățământ, se achită în anul 2019, de la bugetul de stat aprobat prin Legea nr. 50/2019, prin bugetul Ministerului Educației Naționale.

În cauză, este în discuție natura juridică a dobânzii legale acordate prin hotărâri judecătorești pentru eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești cu titlu de drepturi salariale, respectiv dacă reprezintă sau nu venituri salariale sau venituri asimilate salariilor, cu consecința regimului fiscal aplicabil.

Potrivit Ordinului nr. 4004/14.05.2019, contestat, toate unitățile/instituțiile de învățământ din subordinea Ministerului Educației trebuie să aplice procentul de dobândă la sumele nete, să rețină doar impozitul aplicat la sumele nete și să nu vireze contribuții de sănătate și pensii.

Or, dobânda legală acordată prin hotărâri judecătorești pentru eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești cu titlu de drepturi salariale reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j)1) din Legea privind Codul fiscal nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare și art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, supuse impozitării și plății celorlalte contribuții (CAS, CASS).

Din această perspectivă sunt relevante dezlegările date prin Deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv Decizia nr. 4/22.01.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 - considerentele redate la paragr. 76-78, publicată în Monitorul Oficial nr. 213/9.03.2018, și Decizia nr. 63/1.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 - considerentele redate la paragr. 79-85, publicată în Monitorul Oficial nr. 998/26.11.2018.

Astfel, deși sesizările au fost respinse, din considerentele deciziilor menționate rezultă că s-a confirmat practica unitară a instanțelor, în sensul că dobânzile legale penalizatoare acordate prin hotărâri judecătorești pentru eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești cu titlu de drepturi salariale reprezintă venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j)

1

) din Legea privind Codul fiscal nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare [art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare], supuse impozitării și plății celorlalte contribuții obligatorii prevăzute de lege (contribuții de asigurări sociale și asigurări sociale de sănătate).

Așadar, din punct de vedere fiscal, dobânzile legale acordate prin hotărâri judecătorești pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii reprezintă venituri asimilate salariilor, fiind supuse, astfel, impozitării și reținerii cotelor reprezentând contribuții de asigurări sociale și asigurări sociale de sănătate.

Este de subliniat că pentru sumele încasate de angajați, ce constituie venituri asimilate salariilor, exceptate de la impozitare și de la reținerea cotelor reprezentând contribuții de asigurări sociale și asigurări sociale de sănătate, legiuitorul a adoptat norme speciale derogatorii, însă veniturile reprezentând dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii nu fac parte din această categorie.

Se observă că în art. 139 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal legiuitorul a prevăzut că baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale o reprezintă câștigul brut realizat din salarii și venituri asimilate salariilor, care include veniturile din salarii, în bani și/sau în natură, obținute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege.

În ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate, potrivit dispozițiilor art. 157 alin. (1) lit. a) din același act normativ, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câștigul brut care include veniturile din salarii, în bani și/sau în natură, obținute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege, dispoziții similare regăsindu-se și în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Prin urmare, dobânda legală acordată prin hotărâri judecătorești pentru eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești cu titlu de drepturi salariale se calculează la sumele brute reprezentând debit principal, și nu la sumele nete, cum s-a stabilit prin Ordin, și sunt supuse nu numai impozitării, ci și celorlalte contribuții obligatorii prevăzute de lege.

Jurisprudența în materie fiind unitară și constantă, în sensul că dobânda legală penalizatoare acordată prin hotărâri judecătorești pentru eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești cu titlu de drepturi salariale reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j)

1

) din Legea privind Codul fiscal nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare [art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare], supuse impozitării și plătii celorlalte contribuții. De altfel și alte instituții de stat au aceeași interpretare a normelor legale incidente (adresa nr. x/13.01.2020 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, depusă la dosar de către reclamantă).

Contrar susținerilor recurentului, având în vedere faptul că dobânzile legale în discuție sunt venituri asimilate salariilor, precum și faptul că fondurile aprobate pentru plata daunelor-interese moratorii se repartizează de către Ministerul Educației și Cercetării inspectoratelor școlare, în vederea repartizării pe unități de învățământ, potrivit clasificației bugetare, apare ca nelegală încadrarea făcută dobânzilor legale prin art. 4 alin. (2(din Ordin, la titlul "Alte cheltuieli", cod 59, articolul Despăgubiri civile".

Prin urmare, alegațiile recurentului, potrivit cărora ordinul atacat a fost emis cu respectarea normelor legale de tehnică legislativă nu au suport.

Potrivit art. 4 din Legea 24/2000,,(1) Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte. (2) Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României, republicată, și prin celelalte legi. (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă".

Conform art. 77 din Legea 24/2000, "Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, în formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)", iar potrivit art. 78 din același act normativ, "Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu vor conține soluții care să contravină prevederilor acestora".

Art. 21 din aceeași lege prevede că "În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curții Constituționale în acel domeniu, jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, practica instanțelor judecătorești în aplicarea reglementărilor în vigoare, precum și doctrina juridică în materie".

Instanța de control judiciar analizând, dispozițiile atacate în cauză (art. 4 alin. (3), art. 4 alin. (2) și art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 4004 din 14.05.2019), constată că acestea contravin actelor normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora au fost emise, încălcând astfel prevederile art. 4, art. 77 și art. 21 din Legea nr. 24/2000, cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației împotriva sentinței nr. 28 din 9 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.