ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2024

Ședința publică din data de 1 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 25 august 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:

I. anularea OMEC nr. 3105/22.01.2020 de modificare a anexelor la OMEC 5560/12.12.2019, ca fiind emis ilegal, cu reinterpretarea arbitrară și discriminatorie a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 1/2011;

II. obligarea pârâtului să achite reclamantului stimulentul financiar în cuantum de 3.785 de RON, pentru calitatea de profesor pregătitor al elevului B., care a obținut medalia de Argint la Balcaniada de Informatică pentru Juniori, ediția 2019, în conformitate cu anexa 2, poziția 178 din OMEC nr. 5560/12.12.2019;

III. anularea prevederilor discriminatorii ale art. 3 alin. (2) din OMEC 5560/12.12.2019, astfel încât profesorii pregătitori, la fel ca și elevii și unitățile școlare, să poată cumula mai multe stimulente financiare, dacă au pregătit mai mulți elevi care au obținut mai multe distincții la competițiile școlare internaționale;

IV.obligarea pârâtului să achite stimulentele financiare în cuantum de:

- 2.220 de RON, pentru calitatea de profesor pregătitor al elevului C., care a obținut medalia de Aur la Balcaniada de Informatică pentru Juniori, ediția 2019, în conformitate cu anexa 2, poziția 176 din OMEC nr. 5560/12.12.2019;

- 2.220 de RON, pentru calitatea de profesor pregătitor al elevului C., care a obținut medalia de Aur la Olimpiada Europeană de Informatică pentru Juniori, ediția 2019, în conformitate cu anexa 2, poziția 177 din OMEC nr. 5560/12.12.2019.

Prin sentința civilă nr. 976 din 22 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lisei de interes ca nefondată și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 976 din 22 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.

În acest sens, a arătat și că sentința civilă nr. 2005/22.12.2021, pronunțată într-o speță similară, în dosarul nr. x/2021, tot între acesta și intimat, tot pe chestiunea acordării sau neacordării stimulentelor financiare prevăzute de art. 57 alin. (4) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, dar pentru distincțiile acordate în alt an școlar (2019-2020), este cea care interpretează corect prevederile art. 57 alin. (4) din Legea Educației nr. 1/2011.

Totodată, instanța de fond, pornind de la concluzia greșită că nu are calitatea de profesor, a invocat și admis neexplicit excepția lipsei de interes în privința capetelor III și IV din cererea de chemare în judecată, astfel că sentința atacată este incomplet motivată deoarece instanța de fond nu se pronunță pe fond în privința capetelor de cerere III și IV.

Recurentul-reclamant a mai susținut și că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la argumentația sa din cadrul dezbaterilor pe fond deși aceasta, dacă ar fi fost apreciată drept temeinică, ar fi condus la admiterea capetelor I și II de cerere, fără a mai fi necesar să se pună în discuție interpretarea noțiunii de profesor.

Astfel, intimatul-pârât a emis OMEC 3105/22.01.2020 prin care a revocat unilateral dreptul său la stimulentul financiar în cuantum de 3.785 de RON, în ciuda faptului că OMEC 5560/12.12.2019 devenise executoriu și că între acesta și intimat se născuse un raport juridic de creditor-debitor, încălcând astfel principiul stabilității și securității raporturilor juridice și prevederile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Contrar aprecierii instanței de fond, apreciază că este îndreptățit să solicite anularea OMEC nr. 3105/22.01.2020 fără să fie obligat să demonstreze legalitatea OMEC 5560/12.12.2019, bazându-se pe prezumția de legalitate de care acesta din urmă se bucură.

Intimatul-pârât Ministerul Educației a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată; Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza D. împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, în raport de obiectul cauzei, instanța are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Or, prima instanță a procedat la această analiză, inclusiv din perspectiva verificării existenței unei posibile vătămări a dreptului sau interesului legitim al reclamantului, concluzionând în mod just că această situație nu se regăsește în cauză.

Faptul că recurentul-reclamant este nemulțumit de raționamentul instanței de fond sau de concluzia la care aceasta a ajuns nu se poate circumscrie în niciun caz motivului de recurs invocat, cu atât mai mult cu cât, în concordanță cu prevederile art. 22 alin. (1) C. proc. civ., în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, judecătorul va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel principiul legalității.

Nu în ultimul rând, instanța de recurs constată că, subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant a formulat critici care privesc, în concret, modul de aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, pe care le va analiza din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În consecință, motivul de recurs analizat este nefondat, întrucât motivarea primei instanțe răspunde argumentelor prezentate de parte, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-și găsească incidența în cauză.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, acesta este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prin OMEC nr. 5560/12.12.2019 a fost aprobată lista elevilor care au primit distincții la competițiile școlare internaționale desfășurate în anul 2019, a profesorilor care i-au pregătit și a unităților de învățământ de proveniență a elevilor (art. 1), dispunându-se acordarea unor stimulente financiare acestora (art. 2).

La art. 3 al ordinului s-a stabilit că:

"(1) Fiecărui profesor care a pregătit un elev pentru obținerea distincției la o competiție internațională i se acordă un singur stimulent financiar egal cu cuantumul aferent distincției obținute de elev, împărțită la numărul de profesori care l-au pregătit pe acesta pentru respectiva competiție.

(2) Pentru profesorul care a pregătit mai mulți elevi se acordă un singur premiu constând din stimulentul financiar, în cuantumul cel mai mare prevăzut pentru unul dintre elevii săi premiați".

Reclamantul se regăsește în lista profesorilor premiați prevăzută în Anexa nr. 2 la ordin, nr. crt. 176 și 178 .

Prin Ordinul nr. 3105/22.01.2020 au fost modificate și completate Anexele 1, 2 și 3 la Ordinul nr. 5560/12.12.2019, iar ca urmare a emiterii acestui ordin, reclamantul nu se mai regăsește în lista profesorilor premiați.

Așa cum rezultă din Referatul de aprobare a ordinului în discuție, demersul emitentului a fost justificat de împrejurarea că persoanele care au pregătit elevii nu au statutul de profesor în contextul definit de Legea nr. 1/2011, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea stimulentelor financiare în baza prevederilor art. 57 alin. (4) din lege.

Criticile recurentului-reclamant referitoare la greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, sunt nefondate.

Astfel, demersul emitentului Ordinului nr. 3105/22.01.2020, prin care au fost modificate și completate Anexele 1, 2 și 3 la Ordinul nr. 5560/12.12.2019, a fost justificat de autoritatea pârâtă pe împrejurarea că, potrivit cadrului legislativ care reprezintă temeiul emiterii ordinului, premierea se acordă doar persoanelor care îndeplineau condițiile legale care să ateste statutul de profesor, respectiv cadru didactic încadrat în învățământ în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată/determinată.

Or, împrejurarea că recurentul-reclamant nu este încadrat în muncă la niciuna dintre unitățile de învățământ din subordinea pârâtului, neavând funcția de profesor/cadru didactic, nu poate fi contestată, instanța de fond făcând o analiză exhaustivă a funcțiilor didactice din perspectiva art. 247 din Legea 1/2011 și în raport de împrejurarea că reclamantul desfășoară activități de pregătire conform Certificatului de înregistrare nr. x/2014 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului București -"A. Persoană Fizică Autorizată", cod CAEN: 8559- Alte forme de învățământ n/c/a (instruire în domeniul calculatoarelor).

Totodată, se reține că potrivit articolului 57 alin. (4) din Legea nr. 1/2011: "Pentru sprijinirea copiilor și a tinerilor capabili de performanțe înalte, Ministerul Educației și Cercetării organizează competiții școlare, extrașcolare și extracurriculare, tabere de profil, simpozioane și alte activități specifice și acordă burse și alte forme de sprijin material și financiar. Normele metodologice privind cheltuielile cu organizarea și desfășurarea competițiilor școlare, extrașcolare și extracurriculare, cuantumul stimulentelor financiare acordate elevilor premiați, profesorilor care i-au pregătit și unităților școlare de proveniență a premianților se aprobă prin hotărâre a Guvernului."

Prin art. 5 din H.G. nr. 536/2016 privind stimularea performanței școlare înalte din învățământul preuniversitar s-au stabilit cuantumurile stimulentelor financiare, acordate individual, în funcție de rezultate și de compediile școlare la care au fost obținute (naționale, internaționale), pentru: "Elevii și formațiile/echipele de elevi premiați potrivit Metodologiei-cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, Regulamentului de organizare a activităților cuprinse în calendarul activităților educative, școlare și extrașcolare, aprobate prin ordin al ministrului educației, și regulamentelor competițiilor internaționale organizate în țară sau la care participarea echipelor care reprezintă România este finanțată de Ministerul Educației, denumit în continuare ME, primesc diplome, medalii și stimulente financiare în cuantumuri după cum urmează: (...)"

În timp ce, la lit. d) se prevede că: "pentru școala unde frecventează elevul/elevii premiat/premiați la competițiile școlare internaționale categoria I și, respectiv, a II-a se acordă aceleași stimulente pe care le-a/le-au obținut elevul/elevii său/săi. Stimulentele primite se vor utiliza pentru dotări destinate, cu prioritate, disciplinei/disciplinelor corespunzătoare obținerii performanței școlare."

Observă Înalta Curte că prin normele metodologice sunt reglementate doar premiile acordate elevilor și unităților de învățământ, iar celelalte dispoziții ale actului normativ se referă la drepturile de cazare, masă, transport, etc., care privesc însoțitorii elevilor.

În acest context, instanța de recurs apreciază relevante dispozițiile O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, norme avute în vedere la emiterea ordinului atacat, prin care la art. 36 alin. (3) prevede că:

"În perioada 2019-2021, instituțiile și autoritățile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu acordă personalului din cadrul acestora premii.";

Iar, prin alin. (4) prevede că: "Prin excepție de la prevederile alin. (3), în perioada 2019-2021 se pot acorda premii pentru sportivii și colectivele tehnice care au obținut performanțe deosebite la acțiunile sportive internaționale și naționale oficiale, pentru elevii, studenții, cercetătorii și profesorii care au obținut distincții la olimpiadele internaționale și concursurile internaționale și naționale pe discipline de învățământ și pentru profesorii care i-au pregătit pe aceștia, cu încadrarea în alocarea bugetară".

Văzând cadrul normativ mai sus expus, Înalta Curte constată că anularea ordinului atacat poate fi dispusă doar dacă prin emiterea acestuia s-a produs reclamantului o vătămare într-un drept astfel cum este aceasta definită prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, însă din dispozițiile legale nu reiese încălcarea unui asemenea drept.

Cu alte cuvinte, recurentul - reclamant nu poate invoca un drept recunoscut printr-un act normativ și care să fi fost încălcat de autoritatea pârâtă.

În aceste condiții, interpretarea noțiunii de "profesor" trebuie realizată doar în raport de definiția acesteia cuprinsă în Legea nr. 1/2011, actul normativ care stabilește dreptul la stimulente financiare, astfel cum a realizat și prima instanță, nefiind permisă extinderea sferei de cuprindere a acesteia.

Totodată, ca și condiție de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică și oportunitatea, derivând din capacitatea pe care o are organul administrativ de a alege soluția care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

În exercitarea puterii sale discreționare, în limitele și în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite prin actele normative cu forță juridică superioară incidente în materie, autoritatea publică dispune de o marjă de apreciere, iar numai în cazul în care dreptul de apreciere ar fi exercitat abuziv, prin încălcarea limitelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor subiective ori intereselor legitime private, s-ar putea vorbi despre un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, iar actul administrativ ar fi anulabil.

În consecință, raportat la cadrul legislativ existent, care, așa cum s-a arătat, nu instituie o astfel de obligație în sarcina autorității, se constată că refuzul pârâtului de a acorda premii altor persoane cu activitate de pregătire a elevilor care au obținut medalii la olimpiade, cu excepția celor care sunt cadre didactice/profesori în accepțiunea Legii nr. 1/2011, se încadrează în limitele "marjei de apreciere" pe care autoritățile o au în exercitarea atribuțiilor legale.

Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 și nici de un exces de putere din partea autorității publice, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât, la emiterea actului, au fost avute în vedere normele O.U.G. nr. 114/2018 privind măsurile fiscal - bugetare la nivelul întregii economii, care au suprimat temporar premiile, dând, prin excepție, posibilitatea acordării acestora, condiționat de încadrarea în alocarea bugetară.

Această concluzie se desprinde și din adresa Ministerului Finanțelor Publice nr. 478756/2018, prin care a fost returnat proiectul de hotărâre privind modificarea H.G. nr. 536/2016, în sensul neavizării includerii în sistemul de premiere prevăzut de actul normativ a altor persoane decât cele care îndeplinesc funcția de profesor, astfel cum este definit prin legislația primară (Legea nr. 1/2011).

În ceea ce privește critica privind încălcarea O.M.E.C. nr. 5560/2019, instanța reține caracterul neîntemeiat al acesteia, fiind vorba despre o modificare a conținutului printr-un act administrativ ulterior, emis de emitent în aceleași condiții, în măsura în care acesta nu era intrat în circuitul civil și nu și-a produs efectele.

De altfel, recurentul-reclamant își întemeiază criticile din cererea de recurs pe soluția favorabilă obținută în primă instanță într-un alt dosar, dar această soluție a fost infirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal care, prin decizia nr. 3172 din 13 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației împotriva sentinței civile nr. 2005 din data de 22 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și rejudecând cauza, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, ca neîntemeiată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 976 din 22 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.