ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 13/2020

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.05.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Educație Naționale: anularea Hotărârii Comisiei de Contestații/denumită de pârât Raport nr. x/23.03.2018 (anexat prezentei) privind activitatea de soluționare a contestației și ale cărei concluzii au fost comunicate prin adresa nr. x/27.03.2018, ca răspuns la contestația nr. x/20.02.2018 (cu mențiunea că acest raport l-a obținut abia în data de 02.05.2018, deși pârâtul avea obligația să îl comunice odată cu adresa din data de 27.03.2018) și, pe cale de consecință, anularea raportului nr. x/3-15.02.2018 privind activitatea de evaluare a activității reclamantei; anularea calificativului/punctajului acordat de Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Educației Naționale prin raportul nr. x/23.03.2018 și pe cale de consecință și anularea calificativului/punctajului acordat de Comisia de Evaluare din cadrul Ministerului Educației Naționale prin raportul nr. x/3-15.02.2018 (calificativ contestat prin contestația nr. x/20.02.2018) raportat la evaluarea activității manageriale a reclamantei pe perioada 01.09.2016 - 31.08.2017; obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la efectuarea unei evaluări efective a activității manageriale a reclamantei, pe perioada 01.09.2016 - 31.08.2017, cu respectarea procedurii reglementate de OMECS nr. 4315/2014, precum și în conformitate cu documentele justificative puse la dispoziție pârâtului de către reclamantă, documente ce reflectă în mod real și obiectiv, activitatea desfășurată în perioada analizată și pe cale de consecință acordarea calificativului/punctajului corespunzător acestei activități; în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea executării Hotărârii Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului Educației Naționale precum și a Raportului nr. x/3-emis de Comisia de evaluare.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 52 din 11 martie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a anulat Hotărârea Comisiei de contestații nr. 1055/27.03.2018, de răspuns la contestația nr. x/20.02.2018, Raportul de evaluare nr. x/3-15.02.2018 privind activitatea de evaluare a activității reclamantei și, implicit, calificativul acordat de Comisia de Evaluare din cadrul Ministerului Educației Naționale; a obligat pârâtul la efectuarea unei evaluări efective a activității manageriale a reclamantei, pe perioada 01.09.2016 - 31.08.2017, cu respectarea procedurii reglementate de OMECS nr. 4315/2014 și în baza documentelor justificative existente, a dispus suspendarea executării Hotărârii Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului Educației Naționale precum și a Raportului nr. x/3 - emis de Comisia de evaluare până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni, a obligat pârâtul la 300 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Educației Naționale a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității declarării recursului, în ceea ce soluția pronunțată pe capătul de cerere privind suspendare executare act administrativ și excepția nulității recursului în ceea ce privește soluția pronunțată pe capătul de cerere privind anulare act administrativ.

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepțiile invocate în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Recursul formulat de Ministerul Educației Naționale în ceea ce privește soluția pronunțată pe capătul de cerere privind suspendare executare act administrativ

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (4) și art. 15 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:" Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare"

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de 19 martie 2019, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 9 aprilie 2019.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat.

Recursul formulat de Ministerul Educației Naționale în ceea ce privește soluția pronunțată pe capătul de cerere privind anulare act administrativ

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susținerile sale nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de articolul menționat.

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Astfel, nu se poate considera că susținerile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul formulat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 52 din 11 martie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția pronunțată pe capătul de cerere privind suspendare executare act administrativ.

Constată nulitatea recursului formulat de Ministerul Educației Naționale împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește soluția pronunțată pe capătul de cerere privind anulare act administrativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2020.

GGC - GV