ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4439/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 27.04.2021, reclamantul minor A., asistat de ocrotitorii legali B. și C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, obligarea acestuia să emisă ordinele de ministru pentru acordarea burselor de merit olimpic internațional pentru cele 5 olimpiade internaționale care au avut loc în anii școlari 2019-2020 și 2020-2021 și la care reclamantul a obținut medalii, respectiv atât ordinele de recunoaștere a listelor olimpiadelor internaționale, cât și ordinele de premiere, precum și obligarea pârâtului la plata burselor în contul său, cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății.

Prin sentința civilă nr. 1835 din 3 decembrie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. asistat de ocrotitori legali C. și B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației.

Împotriva sentinței civile nr. 1835 din data de 03.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul minor A., cu încuviințarea părinților săi C. și B., solicitând, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În esență, criticile formulate au vizat faptul că motivarea instanței de fond reprezintă o simplă preluare a argumentației din întâmpinarea formulată de intimatul Ministerul Educației, fiind ignorate argumentele invocate de reclamant.

În opinia recurentului-reclamant, instanța de fond nu a răspuns argumentelor privind dreptul la bursă întemeiat pe art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care dreptul la care face referire este reglementat prin Legea nr. 235/2010.

Totodată, instanța de fond nu a analizat argumentele recurentului-reclamant vizând excesul de putere a intimatului-pârât care refuză să aplice legea, invocând reglementări de ordin inferior. Faptul că nu intimatul-pârât a organizat concursurile internaționale sau selecția pentru acestea constituie doar un pretext, în condițiile în care în majoritatea cazurilor concursurile internaționale sunt organizate de foruri internaționale specializate, singurul rol al intimatului-pârât fiind acela de analiză a acreditării concursului.

Mai arată că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că dreptul la bursa de merit olimpic internațional nu se naște direct în temeiul legii și nu a explicat dacă legea obliga intimatul-pârât să organizeze concursurile pentru care acordă bursele.

În opinia recurentului-reclamant, Legea nr. 235/2020 nu prevede că intimatul-pârât trebuie să organizeze el însuși olimpiadele internaționale, ci stabilește că intimatul-pârât poate recunoaște olimpiade internaționale organizate de alte organizații. În cazul recurentului-reclamant, în anul 2020 s-au folosit loturile selectate competent în 2019 chiar de intimatul-pârât pentru a alege echipa care va participa la olimpiadele internaționale, iar în 2021 a fost un concurs similar organizat după același regulament.

Instanța de fond nu a analizat incidența în cauză a dispozițiilor art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 235/2010 care preia sintagma "membri ai echipelor reprezentative ale României", deși sintagma a fost anulată prin Decizia nr. 176/2018 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 235/2010, soluția instanței fiind contrară unei jurisprudențe consolidate care statuează că dreptul de a primi bursă se întemeiază pe lege, normele care îl reglementează fiind imperative, iar nu dispozitive.

A subliniat și faptul că, în alte cazuri, intimatul-pârât a acționat diferit, în sensul recunoașterii unui concurs internațional. Astfel, în data de 13.12.2021 pe site-ul oficial al Ministerului Educației https:/www.x.ro a fost publicat un articol prin care Ministerul Educației recunoaște premiul al III-lea obținut la proba orală a Olimpiadei internaționale de franceză în format online (7-9 decembrie 2021) al unei echipe de 5 elevi laureați ai etapei naționale a Olimpiadei de limba franceză, ediția 2019.

Intimatul-pârât Ministerul Educației nu a depus întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborate cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

, art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și cu aplicarea O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10.03.2022 s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică.

Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu cererea de față prin care solicită obligarea intimatului Ministerul Educației la emiterea ordinelor de ministru pentru acordarea burselor de merit olimpic internațional aferente celor 8 olimpiade internaționale la care a participat în anii școlari 2019-2020 și 2020-2021, și a obținut medalii, respectiv atât a ordinelor de recunoaștere a listelor olimpiadelor internaționale pentru care se acordă bursă, cât și a ordinelor de premiere, precum și obligarea intimatului la plata burselor cu dobânda legală aferentă.

În esență, recurentul-reclamant a arătat că deși pe fondul pandemiei de Covid-19 declanșate în 2020 a fost abrogată lista competițiilor școlare internaționale inițial aprobată pentru anul școlar 2019-2020, iar în anul școlar următor nu s-a mai aprobat o asemenea listă, o parte dintre concursurile internaționale s-au desfășurat totuși, iar România a onorat participarea, astfel că este îndreptățit la acordarea bursei direct în temeiul Legii nr. 235/2010, pentru medaliile obținute atât la olimpiadele la care a participat ca membru al lotului României, cât și la cele la care a participat în alte echipe, apreciind că este discriminatorie condiționarea acordării bursei de participarea la concurs în lotul oficial al țării.

Soluționând cauza, Curtea de apel a găsit neîntemeiată cererea de chemare în judecată, reținând, pe de o parte că dreptul la bursă de merit olimpic internațional nu se naște direct în temeiul Legii nr. 235/2010, atâta timp cât această lege prevede necesitatea adoptării unor norme metodologice de punere în aplicare a dispozițiilor sale, iar pe de altă parte că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 235/2010, în sensul participării recurentului-reclamant la olimpiade internaționale menționate în lipsa aprobată și publicată pe site-ul Ministerului Educației.

Soluția instanței de fond nu este însușită de instanța de control judiciar, întrucât raționamentul judecătorului fondului nu lămurește întreaga problematică a speței, soluția de respingere a cererii apărând ca nesusținută de o motivare adecvată.

În abordarea problematicii cu care a fost învestită, instanța de fond s-a limitat la o examinare generică a cauzei, fără să analizeze argumentele punctuale invocate de recurentul-reclamant cu referire la protecția dreptului la bursă reglementat de Legea nr. 235/2010 din perspectiva CEDO, incidența în cauză a dispozițiilor art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 235/2010, excesul de putere al autorității intimate care refuză punerea în aplicare a Legii nr. 235/2010 care reglementează dreptul la bursă de merit olimpic.

Astfel, art. 1 din Legea nr. 235/2010, pentru acordarea burselor de merit olimpic internațional elevilor premiați la olimpiade școlare internaționale, instituie acordarea burselor de merit olimpic internațional elevilor care au obținut distincții, respectiv locurile I, II, III și mențiune la olimpiadele școlare internaționale, precum și premiile acordate profesorilor care au pregătit elevii ce au obținut distincții, respectiv locurile I, II, III și mențiune la olimpiadele școlare internaționale, indiferent de disciplina de învățământ la care acestea au fost organizate.

Prin urmare, conform normei legale precitate, elevii care la olimpiadele școlare internaționale se situează pe primele trei locuri au dreptul subiectiv de a primi burse de merit olimpic internațional, sorgintea acestui drept fiind Legea nr. 235/2010. Așadar, acordarea burselor este obligatorie pentru acei elevi care îndeplinesc criteriile prevăzute de lege și detaliate în Normele metodologice de aplicare.

Este adevărat că, ulterior declanșării pandemiei, prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4304/21.05.2020 s-a abrogat lista competițiilor internaționale organizate în anul școlar 2019-2020 la care participă elevi români, iar prin Ordinul nr. 5924/2020, pentru anul școlar 2020-2021 s-au suspendat prevederile Ordinului nr. 3035/2012 privind aprobarea Metodologiei–cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, însă argumentele recurentului-reclamant vizau alte aspecte care nu au fost analizate de către judecătorul fondului. Astfel, pe lângă concursurile internaționale la care a participat ca făcând parte din echipa României, recurentul-reclamant a pretins că este îndreptățit la acordarea bursei de merit olimpic internațional și pentru acele concursuri la care a participat fără a face parte din echipa României, susținere ce nu a fost analizată de către judecătorul fondului.

Prin urmare, chiar dacă prima instanță a pronunțat o soluție pe fondul cauzei, în contextul în care nu a lămurit pe deplin situația de fapt din cauză, prin prisma susținerilor părților litigante, soluția pronunțată este de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil cel puțin al uneia dintre părți.

Așa fiind, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecătorul în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată în fond aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să valorifice toate susținerile și apărările părților din proces și să analizeze întregul material probator administrat în cauză, în vederea lămuririi pe deplin a situației de fapt și justei soluționări a cauzei. În acest sens, în examinarea conduitei autorității intimate din perspectiva modului de exercitare a puterii discreționare și încadrării ei în limitele marjei de apreciere conferite de lege, instanța de fond urmează a avea în vedere și împrejurarea invocată de recurentul-reclamant în sensul recunoașterii de către autoritatea intimată a rezultatelor obținute de o echipă de 5 elevi laureați ai etapei naționale la proba orală a Olimpiadei Internaționale de franceză în format online (7-9 decembrie 2021).

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin ocrotitori legali C. și B. împotriva sentinței nr. 1835 din 3 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.