ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3635/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 145 din 14 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea prin care reclamantul T.M. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici București, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea raportului de control nr. 141 din 6 septembrie 2005 și a procesului-verbal de control inopinat nr. 141.1/CMC din 10 august 2005, întocmite de echipa de control a pârâtei, precum și obligarea la refacerea controlului pe criterii obiective și profesionale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că cele două acte încheiate în urma controlului efectuat la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj și Administrației Finanțelor Publice Dej nu au caracterul unor acte administrative, în sensul definit de doctrina referitoare la instituția juridică a actului administrativ. În concret, s-a precizat că actelor atacate le lipsește o trăsătură esențială, și anume, aceea că nu sunt producătoare de efecte juridice și, ca urmare, nici nu sunt de natură a aduce reclamantului, vreo vătămare în sensul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Spre exemplificare, s-a arătat că raportul de control din 6 septembrie 2005 cuprinde la pct. 6 măsuri, acțiuni corective și îndrumări de specialitate ce urmau a fi puse în aplicare prin acte administrative emise de conducătorii Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj și Administrației Finanțelor Publice Dej.

În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul T.M. Fără a indica temeiul de drept al cererii de recurs, recurentul a precizat că instanța a respins acțiunea în totalitatea ei și nu a făcut nici o analiză cu privire la procesul-verbal de control inopinat nr. 141.1/CMC din 10 august 2005. S-a mai arătat că în mod greșit s-a reținut că nu există vătămări sau prejudicii, atâta vreme cât, începând cu data de 13 februarie 2006, recurentul a renunțat la funcția publică prin „demisie”, iar aceasta a fost cauzată de ignorarea de către conducerile Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj și Administrației Finanțelor Publice Dej, a ilegalităților semnalate de el și de amplificarea situației conflictuale create.

Prin întâmpinare, intimata a invocat în principal excepția nulității recursului, pentru lipsa mențiunilor expres prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., mai exact a motivelor de nelegalitate enumerate de art. 304 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. În ceea ce privește excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceasta este neîntemeiată și pe cale de consecință, o va respinge. Motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu își găsesc aplicare, în situațiile în care este recurată o hotărâre a primei instanțe dată, potrivit legii, fără drept de apel, urmând a se aplica dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. care dau instanței de recurs, posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele. În materia contenciosului administrativ, hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu recurs (n.n. - numai cu recurs), prin art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nelăsându-se loc unei alte interpretări. Așadar, neindicarea și nedezvoltarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu constituie cauze de nulitate a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 145/2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Examinând cauza, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține, însă, că recursul de față este nefondat.

Dezlegarea dată de Curtea de Apel Cluj, acțiunii promovate de T.M. (fost șef serviciu colectare în cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului Dej) este corectă și legală, așa încât nu vor fi primite criticile ce vizează o eventuală nepronunțare asupra unui capăt de cerere - anularea procesului-verbal de control inopinat din 10 august 2005 și greșita apreciere asupra inexistenței unei vătămări produse recurentului-reclamant prin actele contestate. Definiția actului administrativ este în mod clar dată prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De asemenea, incidența prevederilor art. 1 și 8 din acest act normativ, fără echivoc, este condiționată de legiuitor, de existența unui act administrativ sau de nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, această ultimă ipoteză nefiind, însă, invocată în speță.

Verificând ambele acte contestate, instanța fondului a reținut caracterul pur constatator al procesului-verbal de control inopinat nr. 141.1/CMC, încheiat la 10 august 2005, la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj și faptul că, pe baza acestuia, prin raportul de control nr. 141 din 6 septembrie 2005, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a constatat și a dat îndrumări de specialitate (pct. 6.1 și pct. 6.2) cu privire la actele administrative de numire în funcțiile publice la Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și cu privire la acordarea stimulentelor. Cum actele în discuție nu produc efecte juridice, deci nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, în mod just s-a apreciat că nu există o vătămare a drepturilor recurentului-reclamant în înțelesul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinței civile nr. 145/2006 din 14 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.