ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3113/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3113/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 451/2002,
pronunțată la data de 23 octombrie 2002 în dosarul nr. 4794/2002, Curtea de
Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca
tardiv formulată, acțiunea introdusă de Primăria municipiului Dej, împotriva
Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Cluj.
Pentru a pronunța această soluție,
Curtea de apel a reținut, în esență, că prin acțiunea înregistrată la data de 9
august, reclamanta a cerut anularea deciziei nr. 202 din 4 martie 2002 emisă de
Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal de control nr. 30816 din
12 decembrie 2001, încheiat de organele de control din cadrul Direcției
Generale a Finanțelor Publice Cluj și exonerarea de la plata sumei de
6.233.248.061 lei, cu titlu de T.V.A.
A mai reținut că reclamanta a cerut
totodată, repunerea în termenul de contestare a deciziei atacate, invocând
prevederile art. 103 C. proc. civ.
Constatând că decizia nr. 202 din 4
martie 2002 a fost comunicată reclamantei la data de 17 martie 2002, iar
acțiunea pentru anularea acesteia a fost înregistrată la instanță, la data de 9
august 2002, instanța de fond a motivat că prevederile art. 12 din O.U.G. nr.
13/2001 nu au fost respectate în privința termenului de 30 de zile prevăzut în
mod imperativ.
În ceea ce privește cererea de
repunere în termen pentru contestarea deciziei respective, instanța a motivat
că deficiențele organizatorice de la propriul serviciu de registratură nu poate
constitui un argument în favoarea reclamantei, potrivit art. 103 C. proc. civ.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs reclamanta ,susținând că instanța de fond a apreciat în mod greșit
împrejurarea invocată drept caz fortuit, situație în măsură să justifice
aplicarea prevederilor art. 103 C. proc. civ. și repunerea sa în termenul de
contestare a actului administrativ atacat.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că actul
administrativ atacat, decizia nr. 202 din 4 martie 2002 a Ministerului
Finanțelor Publice, a fost comunicat recurentei-reclamante la data de 17 martie
2002, iar acțiunea a fost adresată instanței la data de 9 august 2002.
Potrivit prevederilor art. 12 alin.
(1) din O.U.G. nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva
măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele
Ministerului Finanțelor Publice, deciziile emise ca urmare a soluționării
contestațiilor, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ
competentă, iar în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr.
29/1990, privind contenciosul administrativ, sesizarea instanței trebuie făcută
în 30 de zile de la comunicarea soluției.
Or, potrivit prevederilor art. 103
alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea
oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de
cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată
printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Recurenta-reclamantă a invocat în
susținerea cererii de repunere în termen, împrejurarea că actul administrativ
atacat fusese arhivat din eroare, ceea ce instanța de fond a apreciat în mod
judicios că nu poate fi reținută ca fiind o împrejurare mai presus de voința
acesteia, ci o consecință a deficiențelor de organizare și control a serviciului
de registratură.
În concluzie, motivele de recurs
invocate sunt neîntemeiate, astfel că recursul urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Primăria municipiului Dej împotriva sentinței civile nr. 451 din 23 octombrie
2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 octombrie 2003.