ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3673/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 172

din 29 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de

reclamantul T.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, că actul contestat

(adresa nr. 910.288 din 12 ianuarie 2006 a Agenției Naționale de Administrare

Fiscală - Direcția de Audit Public Intern) nu este un act administrativ în

sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că nu poate fi

supus controlului instanței de contencios administrativ.

În acest sens, curtea de

apel a reținut că adresa nr. 910.288 din 12 ianuarie 2006 a Agenției Naționale

de Administrare Fiscală - Direcția de Audit Public Intern reprezintă răspunsul

la petiția pe care T.M. a înaintat-o Departamentului de Inspecție al

Primului-Ministru, prin care se comunică petentului faptul că urmare a

verificărilor efectuate cu privire la sesizările din petiție, s-a constatat că

organizarea concursului de ocupare a funcției de șef administrație - adjunct a

fost organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, că în privința

măsurilor de executare silită au fost constatate unele iregularități și s-au

dispus măsurile legale, iar cu privire la acordarea stimulentelor și delegarea

responsabilităților unei alte persoane nu există deficiențe.

Împotriva

sentinței civile nr. 172 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs,

reclamantul T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și

încadra criticile în vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

și invocând în drept prevederile Legii nr. 554/2004 și ale O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a

petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

233/2002.

Prin motivele de recurs,

recurentul-reclamant susține că este lipsită de obiect argumentația curții de

apel, întrucât obiectul acțiunii introductive nu îl reprezintă anularea unui

act administrativ, așa cum a reținut instanța de fond, ci anularea răspunsului

unei instituții publice centrale, în speță Agenția Națională de Administrare

Fiscală, pentru nesoluționarea în termenul legal a memoriului nr. 7/36/2005 din

25 ianuarie 2005 și nelegalitatea acestui răspuns. A mai susținut

recurentul-reclamant că solicitarea sa se încadrează în prevederile art. 1

alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea

persoanei vătămate de a se adresa instanței de contencios administrativ, cu

solicitarea de anulare a actului în cazul nesoluționării în termenul legal a

unei cereri.

Analizând cauza, prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, în raport cu prevederile

art. 304

1

C. proc. civ. și ale actelor normative invocate de

recurent, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

În raport cu soluția

cuprinsă în sentința civilă atacată și cu susținerile recurentului, urmează a

se analiza dacă actul contestat de recurentul-reclamant este supus cenzurii pe

calea contenciosului administrativ.

Prin memoriul adresat

fostului Corp de Control al Primului-Ministru și datat 10 ianuarie 2005,

reclamantul T.M., funcționar public în cadrul Administrației Finanțelor Publice

a municipiului Dej, a semnalat săvârșirea la nivelul instituției a unor fapte

care intră în contradicție cu normele legale și statutul instituției, solicitând

să se dispună verificarea de către organele abilitate a aspectelor semnalate,

cu propunerea de a fi sesizat Ministerul Finanțelor Publice pentru a renunța la

sistemul de stimulare a personalului prin alte modalități generatoare de

subiectivism și abuz și, respectiv, de a îmbunătăți sistemul de salarizare a

personalului propriu.

Prin adresa nr. 7/36/2005

din 25 ianuarie 2005, Departamentul de Inspecție al Primului-Ministru (fostul

Corp de Control al Primului-Ministru) a comunicat petentului T.M. că memoriul său

a fost transmis, spre competentă soluționare, Agenției Naționale de

Administrare Fiscală, cu solicitarea de a se dispune verificarea aspectelor

semnalate și luarea măsurilor legale care se impun, urmând ca, în termenul

legal, instituția sesizată să comunice atât Departamentului, cât și petentului,

soluția adoptată.

Prin adresa nr. 910.288 din

12 ianuarie 2006, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Audit

Public Intern a răspuns petentului T.M., referindu-se la aspectele semnalate

prin:

- memoriul înaintat fostului

Corp de Control al Primului-Ministru;

- memoriul înaintat

ministrului finanțelor publice și datat 20 iulie 2005;

- memoriul-cerere înaintat

ministrului finanțelor publice și datat 6 septembrie 2005;

- memoriul înaintat Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici

și Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj.

În răspunsul transmis

petentului se arată că urmare a verificărilor efectuate cu privire la

sesizările cuprinse în toate memoriile de mai sus, s-a constatat că organizarea

concursului pentru ocuparea funcției de șef administrație - adjunct a fost

organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici conform H.G. nr.

1209/2003, că în privința măsurilor de executare silită au fost depistate unele

iregularități și s-au dispus măsurile legale, iar cu privire la acordarea

stimulentelor și delegarea responsabilităților în domeniul rambursării T.V.A.

unei alte persoane nu există deficiențe.

Potrivit art. 2 alin. (1)

lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, „actul administrativ este actul

unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în

vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice”.

Față de aceste dispoziții și

în raport cu conținutul actului contestat de reclamantul T.M., în mod corect a

reținut instanța de fond că adresa nr. 910.288 din 12 ianuarie 2006 nu

întrunește caracteristicile unui act administrativ pentru a putea fi cenzurată

pe calea contenciosului administrativ.

Se constată că adresa nr.

910.288 din 12 ianuarie 2006 nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi

juridice între reclamant și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ci

reprezintă o corespondență administrativă supusă regimului juridic statuat prin

O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Or, în contextul

prevederilor Legii nr. 554/2004, corespondența administrativă nu poate face

obiectul controlului de legalitate din partea instanței de contencios

administrativ, practica judiciară fiind unitară în această privință, iar curtea

de apel în mod corect a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului T.M.

Astfel, față de împrejurarea

că s-a constatat legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate sub

aspectul că adresa nr. 910.288 din 12 ianuarie 2006 a Agenției Naționale de

Administrare Fiscală - Direcția de Audit Public Intern nu poate face obiectul

controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ, nu se

va mai analiza motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de

T.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.M. împotriva sentinței civile nr. 172 din 29 martie 2006 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.