ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3673/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 172 din 29 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul T.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală. În motivarea sentinței civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, că actul contestat (adresa nr. 910.288 din 12 ianuarie 2006 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția de Audit Public Intern) nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că nu poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ.

În acest sens, curtea de apel a reținut că adresa nr. 910.288 din 12 ianuarie 2006 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția de Audit Public Intern reprezintă răspunsul la petiția pe care T.M. a înaintat-o Departamentului de Inspecție al Primului-Ministru, prin care se comunică petentului faptul că urmare a verificărilor efectuate cu privire la sesizările din petiție, s-a constatat că organizarea concursului de ocupare a funcției de șef administrație - adjunct a fost organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, că în privința măsurilor de executare silită au fost constatate unele iregularități și s-au dispus măsurile legale, iar cu privire la acordarea stimulentelor și delegarea responsabilităților unei alte persoane nu există deficiențe.

Împotriva sentinței civile nr. 172 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, reclamantul T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și invocând în drept prevederile Legii nr. 554/2004 și ale O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002. Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant susține că este lipsită de obiect argumentația curții de apel, întrucât obiectul acțiunii introductive nu îl reprezintă anularea unui act administrativ, așa cum a reținut instanța de fond, ci anularea răspunsului unei instituții publice centrale, în speță Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru nesoluționarea în termenul legal a memoriului nr. 7/36/2005 din 25 ianuarie 2005 și nelegalitatea acestui răspuns.

A mai susținut recurentul-reclamant că solicitarea sa se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea persoanei vătămate de a se adresa instanței de contencios administrativ, cu solicitarea de anulare a actului în cazul nesoluționării în termenul legal a unei cereri. Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, în raport cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ. și ale actelor normative invocate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În raport cu soluția cuprinsă în sentința civilă atacată și cu susținerile recurentului, urmează a se analiza dacă actul contestat de recurentul-reclamant este supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ.

Prin memoriul adresat fostului Corp de Control al Primului-Ministru și datat 10 ianuarie 2005, reclamantul T.M., funcționar public în cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului Dej, a semnalat săvârșirea la nivelul instituției a unor fapte care intră în contradicție cu normele legale și statutul instituției, solicitând să se dispună verificarea de către organele abilitate a aspectelor semnalate, cu propunerea de a fi sesizat Ministerul Finanțelor Publice pentru a renunța la sistemul de stimulare a personalului prin alte modalități generatoare de subiectivism și abuz și, respectiv, de a îmbunătăți sistemul de salarizare a personalului propriu. Prin adresa nr. 7/36/2005 din 25 ianuarie 2005, Departamentul de Inspecție al Primului-Ministru (fostul Corp de Control al Primului-Ministru) a comunicat petentului T.M.

că memoriul său a fost transmis, spre competentă soluționare, Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu solicitarea de a se dispune verificarea aspectelor semnalate și luarea măsurilor legale care se impun, urmând ca, în termenul legal, instituția sesizată să comunice atât Departamentului, cât și petentului, soluția adoptată. Prin adresa nr. 910.288 din 12 ianuarie 2006, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Audit Public Intern a răspuns petentului T.M., referindu-se la aspectele semnalate prin: - memoriul înaintat fostului Corp de Control al Primului-Ministru; - memoriul înaintat ministrului finanțelor publice și datat 20 iulie 2005; - memoriul-cerere înaintat ministrului finanțelor publice și datat 6 septembrie 2005; - memoriul înaintat Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj.

În răspunsul transmis petentului se arată că urmare a verificărilor efectuate cu privire la sesizările cuprinse în toate memoriile de mai sus, s-a constatat că organizarea concursului pentru ocuparea funcției de șef administrație - adjunct a fost organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici conform H.G. nr. 1209/2003, că în privința măsurilor de executare silită au fost depistate unele iregularități și s-au dispus măsurile legale, iar cu privire la acordarea stimulentelor și delegarea responsabilităților în domeniul rambursării T.V.A. unei alte persoane nu există deficiențe. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, „actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”.

Față de aceste dispoziții și în raport cu conținutul actului contestat de reclamantul T.M., în mod corect a reținut instanța de fond că adresa nr. 910.288 din 12 ianuarie 2006 nu întrunește caracteristicile unui act administrativ pentru a putea fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ. Se constată că adresa nr. 910.288 din 12 ianuarie 2006 nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice între reclamant și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ci reprezintă o corespondență administrativă supusă regimului juridic statuat prin O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Or, în contextul prevederilor Legii nr. 554/2004, corespondența administrativă nu poate face obiectul controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ, practica judiciară fiind unitară în această privință, iar curtea de apel în mod corect a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului T.M.

Astfel, față de împrejurarea că s-a constatat legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate sub aspectul că adresa nr. 910.288 din 12 ianuarie 2006 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția de Audit Public Intern nu poate face obiectul controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ, nu se va mai analiza motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de T.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr. 172 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2006.