ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 iunie 2006 reclamantul T.M. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor), solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale. În motivarea acțiunii arată că la data de 7 noiembrie 2005 a formulat o sesizare la Comisia de disciplină din cadrul Ministerului Finanțelor Publice (la care a atașat documentația probatorie), cu privire la atitudinea de complicitate a directorului executiv al D.G.F.P. Cluj, M.C., față de actele de corupție și abuz produse în cadrul A.F.P. Dej. Mai arată că la 8 decembrie 2005 a formulat o nouă sesizare, dar Comisia de disciplină nu a înțeles să-i răspundă la cele două sesizări și nici nu a analizat situația pe care a sesizat-o, în cadrul acestei comisii.

Menționează că organele de cercetare și urmărire penală cercetează faptele pe care le-a sesizat și Comisiei de disciplină și că în urma neimplicării Comisiei de disciplină în cercetarea faptelor semnalate și a presiunilor exercitate asupra sa pentru a accepta mușamalizarea fărădelegilor semnalate, a fost nevoit să demisioneze din funcția publică deținută în cadrul A.F.P. Dej în luna februarie 2006. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 286/2006 din 26 iunie 2006 a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recursul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4371 din 6 decembrie 2006, în sensul că s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede obligativitatea recursului administrativ prealabil numai acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și pentru acțiunile întemeiate pe tăcerea administrației sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, astfel că în cauza de față nu se impunea efectuarea procedurii prealabile.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 210/2007 din 13 aprilie 2007 a respins excepția privind lipsa calității procesuale a reclamantului și excepția lipsei capacității de folosință și a celei de exercițiu a Comisiei de disciplină, excepții invocate de pârât, dar a respins și acțiunea ca neîntemeiată. În motivarea sentinței se reține că cele două excepții sunt neîntemeiate pentru că reclamantul pretinde un drept vătămat, iar Comisia de disciplină, chiar dacă nu are personalitate juridică, este în măsură să emită un act administrativ și să răspundă pentru acesta.

Referitor la fondul cauzei, reține că sesizarea a avut un caracter imprecis, reclamantul nefăcând vreo mențiune cu privire la situația sa în raport de atitudinea pasivă și de complicitate sesizată și influența acesteia asupra sa, nededucându-se care este importanța pentru reclamant a refuzului comisiei de a-i răspunde, el nedemonstrând legătura de cauzalitate dintre refuzul pârâtei de a emite un răspuns și demisia sa și nici o altă afectare cu caracter nepatrimonial. Reclamantul a declarat recurs și împotriva acestei sentințe, susținând că nu este motivată temeinic. Arată că sesizarea din 7 noiembrie 2005 a fost susținută cu probe, completate prin sesizarea din 8 decembrie 2005, fiind indicate în concret faptele imputate fostei conduceri a A.F.P.

Dej. Mai arată că neprofesional s-a motivat în ce privește audierea sa și nerelevanța ilegalităților produse de comisie, iar mențiunea referitoare la caracterul imprecis al sesizării o consideră ca fiind stupefiantă. Susține că s-a adresat Comisiei de disciplină pentru a proceda așa cum este investită prin lege, ca o entitate morală, în urma acțiunilor de intimidare, sancțiunilor pecuniare, evoluărilor profesionale inferioare și a provocărilor la care a fost supus de către conducerile A.F.P. Dej și D.G.F.P. Cluj. Recursul este nefondat. Reclamantul-recurent a solicitat, prin acțiunea introductivă, obligarea Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Finanțelor Publice la plata sumei de 100.000 lei (RON) cu titlu de daune morale pentru un pretins prejudiciu moral pe care l-a suferit prin neprimirea unui răspuns din partea acesteia la cele două sesizări pe care i le-a adresat.

Dar, așa cum reține instanța de fond, nu s-au făcut dovezi în sensul legăturii de cauzalitate dintre refuzul de a i se comunica răspuns la sesizări și măsura demisiei sale sau a afectării în alt mod a personalității sale. De altfel, Comisia de disciplină a analizat sesizarea formulată de recurent cu privire la încălcări ale legii de către M.C., director executiv la D.G.F.P. Cluj, sesizare ce a făcut obiectul dosarului nr. 80/2005, Comisia propunând clasarea ei, măsură ce s-a dispus de către ministrul finanțelor publice. De asemenea, prin adresa nr. 550090/2007 a Comisiei de disciplină i s-a adus la cunoștință recurentului rezultatul sesizării. Comisia de disciplină a avut la dispoziție materialul probator primit de la recurent și în funcție de acesta și de celelalte probe pe care le-a mai administrat a ajuns la o anumită concluzie, materializată în propunerea de clasare a sesizării.

Nu se poate reține de către instanță că prin primirea cu oarecare întârziere a răspunsului din partea Comisiei de disciplină i s-ar fi produs recurentului un prejudiciu moral, mai ales că aceasta a recomandat ministrului finanțelor publice clasarea sesizării, punct de vedere ce a fost însușit de acesta. Cum nu se constată netemeinicia sau nelegalitatea sentinței recurate, chiar dacă motivarea uneori este deficitară, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinței civile nr. 210 din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.