ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1369/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, reclamantul T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. și comisia

de disciplină din cadrul aceluiași minister, redeschiderea Dosarului nr. 80/2005

privind sesizarea făcută de reclamant împotriva directorului executiv al

D.G.F.P. Cluj – M.C., prezentarea în instanță a raportului de clasare întocmit

de ministrul finanțelor, precum și reparații morale.

In

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 7 noiembrie 2005, în

temeiul Legii nr. 571/2004 a sesizat Comisia de disciplină a M.F. cu privire la

pasivitatea și complicitatea directorului D.G.F.P. Cluj față de actele de abuz

și corupție din cadrul A.F.P. Dej. A arătat că cercetarea administrativă a fost

tergiversată un an de zile de către comisia de disciplină, iar în derularea

procedurii nu s-au respectat dispozițiile privind citarea directorului D.G.F.P.

Cluj și a reclamantului și nici ordinea de lucru, în ceea ce privește audierile

și verificările efectuate de către comisie. A mai susținut reclamantul că nu

i-a fost protejată identitatea, încălcându-se astfel dispozițiile art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 571/2004, copia sesizării olografe a reclamantului fiind

transmisă directorului D.G.F.P. Cluj, și că este nelegală și nemotivată

clasarea dosarului, nefiind luate în considerare probele depuse.

Pârâtul

M.E.F. a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale active a

reclamantului, acesta neregăsindu-se printre subiectele de sezină prevăzute

expres în dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin

sentința civilă nr. 533 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția invocată de

pârâtul M.E.F. privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și a

respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T.M.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității

procesuale active este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1)

din Legea 554/2004 care prevăd că se poate adresa instanței de contencios

administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, iar potrivit Legii nr. 571/2004, pe care și-a

întemeiat reclamantul acțiunea, acesta are calitatea de „avertizor

public", adică o persoană care face o „avertizare în interes public"

- care constă într-o sesizare făcută cu bună - credință cu privire la o faptă

care presupune o încălcare a legii sau a deontologiei profesionale.

Pe

fondul cauzei, prima instanță a reținut că în ceea ce privește tergiversarea

cercetării administrative, dispozițiile H.G. nr. 1210/2003, deși stabilesc

anumite termene de soluționare a sesizărilor, nu prevăd și sancțiunea ce

intervine în cazul nerespectării acestora, astfel încât nu se poate reține

nelegalitatea soluției de clasare în baza acestui aspect.

A

mai constatat instanța că s-a respectat și procedura de citare, critica

reclamantului vizând, de fapt, tot nerespectarea unor termene, iar art. 28 alin.

(2) din H.G. nr. 1210/2003 stabilește care sunt activitățile de cercetare, fără

a indica vreo ordine imperativă în care trebuie să se succeadă aceste

activități.

A

concluzionat instanța de fond că soluția de clasare, dispusă în Dosarul nr. 80/2005,

este legală în raport cu motivele reținute în Raportul Comisiei de disciplină,

în care se analizează detaliat toate faptele sesizate de reclamant, astfel

încât nu se poate reține că soluția de clasare este nemotivată.

î

mpotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1.

Instanța nu a analizat fondul cauzei, respectiv clasarea nelegală și

disjungerea sesizării privitoare la faptele numitei G.L. - în calitate de șef

al D.G.F.P. Cluj și trimiterea acesteia spre soluționare Comisiei de disciplină

din cadrul A.N.A.F., precum și neaprobarea suspendării raporturilor de serviciu

pe perioadă nedeterminată.

2.

Raportul Comisiei de disciplină a fost întocmit și înaintat spre aprobare cu

depășirea termenelor prevăzute de dispozițiile art. 32 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003.

3.

Comisia de disciplină nu a luat în considerare obiecțiunile reclamantului de la

data de 30 octombrie 2006, fără a motiva acest comportament.

4.

Acțiunile premeditate și abuzive ale comisiei de disciplină au fost sesizate

organelor penale, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București aflându-se două

dosare penale.

Recursul

este nefondat.

de fond a exercitat în mod corect controlul de legalitate a măsurii de clasare

a dosarului nr. 80/2005, constatând legalitatea, atât formală, cât și de fond,

a activității Comisiei de disciplină a M.F.P.

În

ceea ce privește Raportul de clasare, instanța nu putea să verifice decât dacă

măsurile dispuse prin el se întemeiază pe lege și dacă fiecare dintre

propunerile comisiei sunt motivate, iar nu arbitrare.

Instanța

nu putea însă să dispună invalidarea măsurii de clasare a sesizării, căci

astfel s-ar fi substituit Comisiei speciale în atribuțiile acesteia expres

reglementate prin H.G. nr. 1210/2003.

Disjungerea

sesizării pentru numita G.L. s-a dispus pe temeiul dispozițiilor procedurale

exprese ale actului normativ special.

2.

Instanța de fond a constatat în mod corect că termenele prevăzute de

dispozițiile H.G. nr. 1210/2003 sunt de recomandare, astfel încât depășirea lor

nu poate fi sancționată cu anularea măsurii adoptate de comisia de disciplină.

3.

Comisia de disciplină i-a comunicat reclamantului „Referatul privind rezultatul

activității de cercetare administrativă”, la 11 octombrie 2006, reclamantul

formulând obiecții împotriva acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 30 din

H.G. nr. 1210/2003. În conținutul lor, aceste obiecții reiau aspectele sesizate

inițial, în 12 puncte de argumentare, însoțite fiind de înscrisuri.

Prin

„Raportul” Comisiei de disciplină nr. 550.094 din 14 martie 2007 sunt analizate

aceste obiecțiuni (fila 12 a raportului) și înlăturate motivat, astfel încât

susținerea recurentului că obiecțiunile sale nu ar fi fost luate în considerare

nu poate fi primită.

4.

În fine, situația de fapt că recurentul ar fi formulat două plângeri penale

împotriva Comisiei de disciplină a M.F.P. nu este relevantă în cauza de față

care are ca obiect o cerere în contenciosul administrativ, întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de T.M., împotriva sentinței civile nr. 533 din 31 octombrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.