ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8727/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 3814 din 16

noiembrie 2004 a Curții de apel Craiova, secția civilă, s-a respins ca nefondat

apelul reclamantei G.(C.)M. împotriva sentinței civile 69 din 19 februarie 2004

a Tribunalului Dolj, secția civilă, sentință conform căreia s-a respins

acțiunea în revendicare iar, în subsidiar, referitoare la măsuri reparatorii în

echivalent, formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele SC D. SA

Craiova prin lichidator judiciar C.N. și S.N.P. P. SA București, sucursala P. Craiova.

În motivarea deciziei sale, instanța

de apel reține că S.N.P. P. SA este cumpărătorul de bună credință ce a dobândit

de la pârâta SC D. Sa, astfel că deținătorul inițial și anume vânzătorul,

calificat ca fiind de bună credință, nu mai există și nu mai poate acoperi

creanțele rămase în urma lichidării totale.

S-a mai considerat de aceeași curte

de apel că nu se face dovada preluării terenului de la autorul său.

În același timp, se are în vedere

că, la scurt timp după pronunțarea sentinței, menținută prin susmenționata

decizie atacată în cauza de față, aceeași reclamantă a formulat separat o

contestație împotriva deciziei nr. 109 din 13 aprilie 2004 privind respingerea

notificării, decizie emisă de S.N.P. P. SA, astfel că prin încheierea dintr-o

altă cauză, cu nr. 1961/2004 a Tribunalului Dolj, secția civilă, s-a admis

excepția de litispendență prevăzută de art. 163 C. proc. civ. s-a transmis acea

cauză Curții de apel Craiova, respingându-se de asemenea cererea de suspendare

formulată în temeiul art. 47 din Legea 10/2001.

Recurenta reclamantă, invocând pct.

7 și 10 (în vigoare la momentul formulării recursului) din art. 304 C. proc.

civ., susține că au fost ignorate motivele de apel, unde nu s-a admis nici o

probă, judecându-se cauza doar pe excepție, punându-se în discuție și art. 46

alin. (1) din Legea 10/2001.

Evidențiază, prin același recurs, că

instanța de apel, deși sesizată în acest sens, nu a răspuns la o asemenea investire

datorată excepției admise privind litispendența.

Deliberând asupra recursului, acesta

urmează a fi admis pentru că, deși s-a disputat excepția de litispendență în

temeiul art. 163 C. proc. civ., sens în care a fost investită instanța și cu

cerere în contestație pentru decizia emisă de partea deținătoare în temeiul

Legii 10/2001, cauză ce a format, distinct de această cauză, obiectul dosarului

1961/2004 a Tribunalului Dolj, instanțele nu s-au pronunțat și asupra ei, în

pofida investirii în scopul judecării laolaltă a celor două cereri.

Așadar, cum fondul celor două cauze,

întemeiate pe aceeași Lege 10/2001, având ca obiect măsurile reparatorii

invocate de reclamanta-contestatoare, n-a fost abordat deopotrivă de instanța

investită în cadrul prevăzut de art. 163 C. proc. civ., urmează a admite

recursul, conform dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., și a se casa hotărârile

date, cu trimiterea către instanța de fond competentă, care este tribunalul,

pentru ca acesta să se pronunțe în ambele cereri, întemeiate pe aceeași cauză

și cu același obiect al măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 și în

care figurează aceleași părți și eventual în contradictoriu și cu A.V.A.S.-ul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta G.(C.)M. împotriva deciziei nr. 3814 din 16 noiembrie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 69 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și

trimite cauza spre rejudecare în primă instanță, la Tribunalul Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2005.