ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3207/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3013/ E din 15 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. De asemenea, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC H.I. SRL cu sediul social în municipiul Iași județul Iași în contradictoriu cu pârâtele SC I. SA IAȘI cu sediul social în Iași, SC I.R.T. SRL cu sediul social în București, SC C.R. SRL cu sediul social în București, S.I. cu sediul social în Austria și I.G. cu sediul social în Austria. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut în principal că excepția lipsei calității procesuale active a fost găsită neîntemeiată și respinsă ca atare.

Pe fondul cauzei s-a reținut că prin actul adițional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la Biroul Notarului Public V.B. s-a majorat capitalul social al SC I.R.T. SRL București la valoarea de 14.040.200.000 lei cu aportul în natură vărsat de asociatul nou cooptat, pârâta SC I. SA IAȘI, printre bunurile ce au format acest aport figurând și terenul în suprafață de 4.183, 26 m.p. aflat sub activul cumpărat de reclamantă de la această pârâtă în anul 1999. Pe lângă faptul că hotărârea de asociere și participare cu aport în natură la capitalul social al SC I.R.T.

SRL București a fost adoptată cu competențele și majoritățile impuse de lege, art. 113 – art. 115 din Legea nr. 31/1990, această participare și actul subscrierii, materializate în actul adițional menționat, nu pot fi considerate nule, întrucât libertatea de asociere, în principiu, este neîngrădită iar obligația de a aduce aporturi pentru constituirea capitalului social este unul din elementele esențiale ale contractului de societate.

Nu poate fi vorba nici de un act cu titlu gratuit încheiat în frauda creditorilor și implicit a reclamantei, întrucât actul subscrierii echivalează cu o vânzare, iar pe de altă parte, un act încheiat în fraudarea unor terțe persoane nu atrage nulitatea lui ci doar inopozabilitatea lui, sancțiune care în speță nu poate fi reținută având în vedere că pentru hotărârea de asociere ori subscrierea la capitalul social au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prescrise de lege, respectiv înscrierea lor în registrul comerțului și publicarea în M. Of. Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de SC H.I.

SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 3013/ E din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Iași, pentru care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta SC H.I. SRL Iași și a dispus anularea actului adițional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la B.N.P. V.B., în ce privește aportul în natură de la pct. 1.1. a al SC I. SA IAȘI la majorarea capitalului social al SC I.R.T. SRL București. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că, actul adițional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la B.N.P. V.B. are o cauză ilicită în sensul art. 966 și 968 C. civ. Publicitatea și libertatea de asociere nu au nimic în comun cu manevrele frauduloase ale pârâtei, urmărindu-se evident acoperirea ilegalităților comise, în împrejurările în care, în cursul judecății dosarului nr. 2065/2000 al Tribunalului Iași, SC I. SA IAȘI a vândut către SC I.R.T.

SRL București pachetul majoritar de acțiuni, după care prin actul adițional a cărui anulare se cere s-a preluat cu titlu de aport în natură de către cumpărătoare, printre alte terenuri și cel de natură litigioasă din prezenta cauză. Procedându-se în acest mod au fost încălcate normele legale privind circulația juridică a terenurilor, care se sancționează cu nulitatea, încălcându-se regulile care vizează și asigură stabilitatea convențiilor și respectarea hotărârilor judecătorești. Prin modul cum au acționat pârâtele prin înstrăinarea succesivă a terenului în litigiu, au încălcat principiul bunei credințe cu știință, făcând imposibilă executarea unei hotărâri judecătorești. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3252 din 31 mai 2005, a admis recursurile declarate de pârâții S.I.

Austria, SC I.R.T. SRL București, I.G. AUSTRIA și SC I. SA IAȘI împotriva deciziei nr. 482 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. În justificarea acestei decizii, instanța de recurs a considerat că doi intimați nu au putut să-și formuleze susținerile și apărările în legătură cu soluționarea litigiului. La instanța de apel, pentru termenul din 1 noiembrie 2004 când au avut loc dezbaterile, procedura de citare cu pârâții I.G. AUSTRIA și S.I. nu a fost legal îndeplinită, lipsind dovada primirii de către destinatari a citațiilor comunicate. Rejudecând apelul, Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2006, a admis apelul declarat de SC H.I.

SRL Iași împotriva sentinței nr. 3013/ E din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Iași pe care a schimbat-o în parte. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC H.I. SRL Iași în contradictoriu cu pârâtele SC I. SA IAȘI, SC I.R.T. SRL București, SC C.R. SRL București, I.S. și SC I.G. H, ultimi având domiciliul și respectiv sediul în Austria. S-a dispus anularea actului adițional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la Biroul Notarului Public V.B. în ceea ce privește aportul în natură de la pct. 1. A./a. al SC I. SA IAȘI la majorarea capitalului social al SC I.R.T. SRL București. De asemenea, au fost menținute dispozițiile sentinței apelate în partea referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Pârâtele SC I. SA IAȘI și SC I.R.T. SRL București au fost obligate să plătească reclamantei suma de 20.000.000 lei (2000 RON) cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond și din apel. S-a reținut că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, apelantei i s-a recunoscut dreptul de a i se vinde și de a încheia un contract de vânzare-cumpărare pentru terenul construit și reconstruit, în suprafață de 4.183, 28 m.p. situat în municipiul Iași, la prețul de 1,132 dolari S.U.A./m.p., hotărâre pe care pârâta SC I. SA IAȘI nu a executat-o. Chiar dacă la data încheierii actului adițional la statutul și contractul de societate al SC I.R.T.

SRL București, 5 octombrie 2000, litigiul privitor la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu era finalizat, iar SC I. SA IAȘI era proprietarul de drept al bunului, acest fapt nu justifica actul de dispoziție al acesteia, atâta timp cât cunoștea că prin înstrăinarea bunului, prin aducerea lui ca aport la capitalul social al unei alte societăți decât cea căreia s-a obligat să-i vândă imobilul, în considerarea calității de proprietar al construcțiilor, SC H.I. SRL Iași era pusă în imposibilitatea de a-și valorifica dreptul ce-i fusese recunoscut. SC I. SA IAȘI a acționat în mod voit în frauda beneficiarului obligației, actul său fiind un act eminamente ilicit, la aceasta asociindu-se și SC I.R.T.

SRL București care a acceptat să vândă terenul celui îndreptățit, dar la un cu totul alt preț decât cel stabilit prin decizia Curții de Apel Iași. La încheierea actului adițional contestat, părțile semnatare au ignorat, cu bună știință, dispozițiile art. 15 din Legea nr. 54/1998, care interziceau înstrăinarea sub orice formă, deci și pe calea aportării bunului la capitalul social al unei societăți comerciale, a terenurilor cu privire la care existau litigii la instanțele judecătorești. Împotriva deciziei nr. 4 din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, au promovat recurs pârâtele SC I. SA IAȘI și S.I.

domiciliat în Austria, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că în mod greșit s-a dispus anularea actului când în realitate instanța de fond a fost investită cu o cerere de constatare a nulității unui act adițional încheiat de societate, precum și împrejurarea că în speță nu-și găsesc aplicarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, nefiind vorba despre existența unui litigiu cu privire la titlul terenului. Recurentele au solicitat admiterea recursurilor, modificarea deciziei atacate și menținerea soluției instanței de fond, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de constatare a nulității actului adițional autentificat sub nr. 802/2000, invocând ca temei de drept al recursurilor dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererile de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursurile declarate de pârâte urmând a fi respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente. Printr-o completă și integrală apreciere a probelor, instanța de apel rejudecând cauza după casare, a stabilit adevăratele aporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc conform întregii documentații existente, precum și regimul sancționator care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale conform cadrului legal imperativ în materie. Este de necontestat că reclamanta SC H.I.

SRL Iași prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 5011 din 1 aprilie 2002 la Tribunalul Iași a solicitat anularea actului adițional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 în ceea ce privește aportul în natură de la pct. 1.A.a adus de către SC I. SA IAȘI, motivat de împrejurarea că înstrăinarea terenului în litigiu intră sub incidența dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 54/1998, înstrăinarea fiind făcută cu rea credință și în cursul judecății, cu scopul de a nu se executa o hotărâre judecătorească. Nu poate fi primită critica recurentelor în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, deoarece din verificarea conținutului cererii de chemare în judecată raportat la soluția instanței nu există neconcordanțele invocate în cererea de recurs.

Relevanța juridică în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă antecontractul încheiat între reclamanta SC H.I. SRL Iași și pârâta SC I. SA IAȘI autentificat sub nr. 1884 din 16 iulie 1999 la Biroul Notarului Public C.P., urmat de soluțiunea litigiului privind terenul situat în Str. Aurel Vlaicu, municipiul Iași de instanțele judecătorești competente. Astfel, prin antecontractul nr. 1884 din 16 iulie 1999 al Biroului Notarului Public C.P. din Iași, SC I. SA IAȘI, în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 17 iunie 1999 s-a obligat să vândă reclamantei SC H.I. SRL terenul în suprafață de 4.183,05 m.p. situat în municipiul Iași Str. Aurel Vlaicu, județul Iași, în momentul dobândirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor conform H.G.R.

nr. 834/1991, modificată, ce va fi emis de Ministrul Transporturilor. Cu această ocazie s-a precizat că vânzarea va fi făcută la prețul pieței, conform art. 66 din H.G.R. nr. 55/1999, iar construcția amplasată pe terenul ce face obiectul prezentului act este proprietatea SC H.I. SRL Iași. Ulterior, Ministrul Transporturilor a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M09 nr. 0713 din 11 octombrie 1999 în favoarea SC I. SA IAȘI. Prin cererea înregistrată sub nr. 2065 din 29 februarie 2000 la Tribunalul Iași reclamanta SC H.I. SRL Iași a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC I. SA IAȘI să se stabilească prețul terenului în suprafață de 4.183m.p. situat în Iași Str. Aurel Vlaicu, iar prin sentința civilă nr. 252/ E din 12 februarie 2001 a fost admisă acțiunea reclamantei și obligată pârâta să încheie, la prețul de 3,6 dolari S.U.A.

m.p. contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul descris anterior. Curtea de Apel Iași prin decizia comercială nr. 297/ A din 25 iunie 2001 a admis apelul formulat de reclamanta SC H.I. SRL Iași contra sentinței civile nr. 252/ E din 12 februarie 2001 a Tribunalului Iași, pe care a schimbat-o în parte, obligând pârâta să încheie cu reclamanta, la prețul de 1,132 dolari S.U.A. m.p. contract de vânzare-cumpărare, pentru terenul în litigiu. Mai mult, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 630 din 1 februarie 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I. SA IAȘI împotriva deciziei civile nr. 297/ A din 25 iunie 2006 a Curții de Apel Iași. În contextul expus, apare cât se poate de evident, că terenul în suprafață de 4183 m.p.

situat în municipiul Iași Str. Aurel Vlaicu, a devenit un drept litigios, deoarece pe de o parte între părți exista un antecontract autentificat sub nr. 1884 din 16 iulie 1999, urmat pe de altă parte de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care pârâta era obligată să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare pentru acest teren. În speță devin aplicabile prevederile art. 15 din Legea nr. 54/1998, în conformitate cu care sunt interzise înstrăinările, sub orice formă, a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii, iar înstrăinările încheiate cu încălcarea acestor prevederi sunt nule.

Cu rea credință pârâta SC I. SA IAȘI, în calitate de debitoare ipotecară a încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 744 din 19 septembrie 2000 la Biroul Notarului Public V.B. în favoarea creditorului ipotecar SC I.R.T. SRL București prin care, împuternicitul legal al acesteia a declarat că terenul în suprafață de 4183,25 m.p. nu face obiectul vreunei sarcini și nici al vreunui litigiu în curs de judecată, deși la acea dată producea efecte juridice depline antecontractul autentificat sub nr. 1884/16 iulie 1999 dintre SC I. SA IAȘI și SC H.I. SRL Iași, prin care aceste părți contractante se obligau ca în termen de 15 zile de la data apariției certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului să fie perfectat contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil.

Aceiași situație este reluată și în actul adițional la contractul de ipotecă descris mai sus, act autentificat sub nr. 877 din 3 noiembrie 2000 prin care se evocă, că atât creditoarea ipotecară cât și debitoarea ipotecară cunosc că pe rolul Judecătoriei Iași există două litigii între SC I. SA IAȘI și SC H.I. SRL Iași, litigii care nu au ca obiect proprietatea asupra imobilului ce a constituit și constituie obiectul garanției. În final, este încheiat actul adițional la statutul și contractul SC I.R.T. SRL București, autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la Biroul Notarului Public V.B. din București prin care se majorează capitalul social al acestei societăți cu aportul în natură al asociatului nou cooptat SC I. SA IAȘI cu mai multe imobile, printre care la pct. 1.A.a și terenul în suprafață de 4183,28 m.p.

situat în Iași Str. Aurel Vlaicu. Fără putere de tăgadă, la momentul autentificării actului adițional nr. 802 din 5 octombrie 2000 asupra terenului în litigiu, produceau efecte atât antecontractul autentificat sub nr. 1884 din 16 iulie 1999 care genera obligația pârâtei SC I. SA IAȘI de a vinde terenul către reclamanta SC H.I. SRL Iași, cât și cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 2065 din 29 februarie 2000 la Tribunalul Iași, având ca obiect determinarea prețului real al terenului în vederea obligării pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Apar ca lipsite de semnificație apărările recurentelor că aportul în natură a fost efectuat cu mai multe terenuri și că au fost respectate reglementările cuprinse în Legea nr. 31/1990.

Rațiunile juridice expuse fac ca toate criticile formulate de pârâtele SC I. SA IAȘI și S.I. să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtele SC I. SA IAȘI și S.I. împotriva deciziei nr. 4 din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 octombrie 2006.