ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3207/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3207/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3013/
E din 15 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantei. De asemenea, a fost respinsă
acțiunea formulată de reclamanta SC H.I. SRL cu sediul social în municipiul Iași
județul Iași în contradictoriu cu pârâtele SC I. SA IAȘI cu sediul social în
Iași, SC I.R.T. SRL cu sediul social în București, SC C.R. SRL cu sediul social
în București, S.I. cu sediul social în Austria și I.G. cu sediul social în
Austria.
În fundamentarea acestei
soluții instanța de fond a reținut în principal că excepția lipsei calității
procesuale active a fost găsită neîntemeiată și respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei s-a reținut
că prin actul adițional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la Biroul
Notarului Public V.B. s-a majorat capitalul social al SC I.R.T. SRL București
la valoarea de 14.040.200.000 lei cu aportul în natură vărsat de asociatul nou
cooptat, pârâta SC I. SA IAȘI, printre bunurile ce au format acest aport
figurând și terenul în suprafață de 4.183, 26 m.p. aflat sub activul cumpărat
de reclamantă de la această pârâtă în anul 1999.
Pe lângă faptul că hotărârea
de asociere și participare cu aport în natură la capitalul social al SC I.R.T.
SRL București a fost adoptată cu competențele și majoritățile impuse de lege, art.
113 – art. 115 din Legea nr. 31/1990, această participare și actul subscrierii,
materializate în actul adițional menționat, nu pot fi considerate nule,
întrucât libertatea de asociere, în principiu, este neîngrădită iar obligația
de a aduce aporturi pentru constituirea capitalului social este unul din
elementele esențiale ale contractului de societate.
Nu poate fi vorba nici de un
act cu titlu gratuit încheiat în frauda creditorilor și implicit a reclamantei,
întrucât actul subscrierii echivalează cu o vânzare, iar pe de altă parte, un
act încheiat în fraudarea unor terțe persoane nu atrage nulitatea lui ci doar
inopozabilitatea lui, sancțiune care în speță nu poate fi reținută având în
vedere că pentru hotărârea de asociere ori subscrierea la capitalul social au
fost îndeplinite formalitățile de publicitate prescrise de lege, respectiv
înscrierea lor în registrul comerțului și publicarea în M. Of.
Curtea de Apel Iași, secția comercială
și de contencios administrativ, prin decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, a
admis apelul declarat de SC H.I. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 3013/ E
din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Iași, pentru care a schimbat-o în parte,
în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta SC H.I. SRL Iași și a
dispus anularea actului adițional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000
la B.N.P. V.B., în ce privește aportul în natură de la pct. 1.1. a al SC I. SA
IAȘI la majorarea capitalului social al SC I.R.T. SRL București.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a apreciat că, actul adițional autentificat sub nr. 802 din 5
octombrie 2000 la B.N.P. V.B. are o cauză ilicită în sensul art. 966 și 968 C.
civ. Publicitatea și libertatea de asociere nu au nimic în comun cu manevrele
frauduloase ale pârâtei, urmărindu-se evident acoperirea ilegalităților comise,
în împrejurările în care, în cursul judecății dosarului nr. 2065/2000 al
Tribunalului Iași, SC I. SA IAȘI a vândut către SC I.R.T. SRL București
pachetul majoritar de acțiuni, după care prin actul adițional a cărui anulare
se cere s-a preluat cu titlu de aport în natură de către cumpărătoare, printre
alte terenuri și cel de natură litigioasă din prezenta cauză.
Procedându-se în acest mod
au fost încălcate normele legale privind circulația juridică a terenurilor,
care se sancționează cu nulitatea, încălcându-se regulile care vizează și
asigură stabilitatea convențiilor și respectarea hotărârilor judecătorești.
Prin modul cum au acționat pârâtele prin înstrăinarea succesivă a terenului în
litigiu, au încălcat principiul bunei credințe cu știință, făcând imposibilă
executarea unei hotărâri judecătorești.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3252 din 31 mai 2005, a admis
recursurile declarate de pârâții S.I. Austria, SC I.R.T. SRL București, I.G. AUSTRIA
și SC I. SA IAȘI împotriva deciziei nr. 482 din 9 noiembrie 2004 a Curții de
Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a casat decizia
atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
În justificarea acestei
decizii, instanța de recurs a considerat că doi intimați nu au putut să-și
formuleze susținerile și apărările în legătură cu soluționarea litigiului. La
instanța de apel, pentru termenul din 1 noiembrie 2004 când au avut loc
dezbaterile, procedura de citare cu pârâții I.G. AUSTRIA și S.I. nu a fost
legal îndeplinită, lipsind dovada primirii de către destinatari a citațiilor
comunicate.
Rejudecând apelul, Curtea de
Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2006, a admis
apelul declarat de SC H.I. SRL Iași împotriva sentinței nr. 3013/ E din 15
decembrie 2003 a Tribunalului Iași pe care a schimbat-o în parte. A fost admisă
acțiunea formulată de reclamanta SC H.I. SRL Iași în contradictoriu cu pârâtele
SC I. SA IAȘI, SC I.R.T. SRL București, SC C.R. SRL București, I.S. și SC I.G. H,
ultimi având domiciliul și respectiv sediul în Austria. S-a dispus anularea
actului adițional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la Biroul
Notarului Public V.B. în ceea ce privește aportul în natură de la pct. 1. A./a.
al SC I. SA IAȘI la majorarea capitalului social al SC I.R.T. SRL București. De
asemenea, au fost menținute dispozițiile sentinței apelate în partea
referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a
reclamantei. Pârâtele SC I. SA IAȘI și SC I.R.T. SRL București au fost obligate
să plătească reclamantei suma de 20.000.000 lei (2000 RON) cu titlu de
cheltuieli de judecată de la fond și din apel.
S-a reținut că, printr-o hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă, apelantei i s-a recunoscut dreptul de
a i se vinde și de a încheia un contract de vânzare-cumpărare pentru terenul
construit și reconstruit, în suprafață de 4.183, 28 m.p. situat în municipiul
Iași, la prețul de 1,132 dolari S.U.A./m.p., hotărâre pe care pârâta SC I. SA
IAȘI nu a executat-o.
Chiar dacă la data
încheierii actului adițional la statutul și contractul de societate al SC I.R.T.
SRL București, 5 octombrie 2000, litigiul privitor la perfectarea contractului
de vânzare-cumpărare nu era finalizat, iar SC I. SA IAȘI era proprietarul de
drept al bunului, acest fapt nu justifica actul de dispoziție al acesteia,
atâta timp cât cunoștea că prin înstrăinarea bunului, prin aducerea lui ca
aport la capitalul social al unei alte societăți decât cea căreia s-a obligat
să-i vândă imobilul, în considerarea calității de proprietar al construcțiilor,
SC H.I. SRL Iași era pusă în imposibilitatea de a-și valorifica dreptul ce-i
fusese recunoscut.
SC I. SA IAȘI a acționat în
mod voit în frauda beneficiarului obligației, actul său fiind un act eminamente
ilicit, la aceasta asociindu-se și SC I.R.T. SRL București care a acceptat să
vândă terenul celui îndreptățit, dar la un cu totul alt preț decât cel stabilit
prin decizia Curții de Apel Iași.
La încheierea actului
adițional contestat, părțile semnatare au ignorat, cu bună știință,
dispozițiile art. 15 din Legea nr. 54/1998, care interziceau înstrăinarea sub
orice formă, deci și pe calea aportării bunului la capitalul social al unei
societăți comerciale, a terenurilor cu privire la care existau litigii la
instanțele judecătorești.
Împotriva deciziei nr. 4 din
16 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, au
promovat recurs pârâtele SC I. SA IAȘI și S.I. domiciliat în Austria, care au
criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie,
sub aspectele că în mod greșit s-a dispus anularea actului când în realitate
instanța de fond a fost investită cu o cerere de constatare a nulității unui
act adițional încheiat de societate, precum și împrejurarea că în speță nu-și
găsesc aplicarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, nefiind vorba
despre existența unui litigiu cu privire la titlul terenului. Recurentele au solicitat
admiterea recursurilor, modificarea deciziei atacate și menținerea soluției
instanței de fond, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de
constatare a nulității actului adițional autentificat sub nr. 802/2000,
invocând ca temei de drept al recursurilor dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C.
proc. civ.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în
cererile de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursurile
declarate de pârâte urmând a fi respinse ca nefondate, pentru următoarele
considerente.
Printr-o completă și
integrală apreciere a probelor, instanța de apel rejudecând cauza după casare,
a stabilit adevăratele aporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a
drepturilor și obligațiilor asumate reciproc conform întregii documentații
existente, precum și regimul sancționator care se instituie în situația
nerespectării clauzelor contractuale conform cadrului legal imperativ în
materie.
Este de necontestat că
reclamanta SC H.I. SRL Iași prin cererea de chemare în judecată, înregistrată
sub nr. 5011 din 1 aprilie 2002 la Tribunalul Iași a solicitat anularea actului
adițional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 în ceea ce privește
aportul în natură de la pct. 1.A.a adus de către SC I. SA IAȘI, motivat de
împrejurarea că înstrăinarea terenului în litigiu intră sub incidența
dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 54/1998, înstrăinarea
fiind făcută cu rea credință și în cursul judecății, cu scopul de a nu se
executa o hotărâre judecătorească. Nu poate fi primită critica recurentelor în
sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut,
deoarece din verificarea conținutului cererii de chemare în judecată raportat
la soluția instanței nu există neconcordanțele invocate în cererea de recurs.
Relevanța juridică în
corecta stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă antecontractul
încheiat între reclamanta SC H.I. SRL Iași și pârâta SC I. SA IAȘI autentificat
sub nr. 1884 din 16 iulie 1999 la Biroul Notarului Public C.P., urmat de
soluțiunea litigiului privind terenul situat în Str. Aurel Vlaicu, municipiul
Iași de instanțele judecătorești competente.
Astfel, prin antecontractul nr.
1884 din 16 iulie 1999 al Biroului Notarului Public C.P. din Iași, SC I. SA
IAȘI, în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 17
iunie 1999 s-a obligat să vândă reclamantei SC H.I. SRL terenul în suprafață de
4.183,05 m.p. situat în municipiul Iași Str. Aurel Vlaicu, județul Iași, în
momentul dobândirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenurilor conform H.G.R. nr. 834/1991, modificată, ce va fi emis de
Ministrul Transporturilor. Cu această ocazie s-a precizat că vânzarea va fi
făcută la prețul pieței, conform art. 66 din H.G.R. nr. 55/1999, iar
construcția amplasată pe terenul ce face obiectul prezentului act este
proprietatea SC H.I. SRL Iași.
Ulterior, Ministrul
Transporturilor a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenurilor seria M09 nr. 0713 din 11 octombrie 1999 în favoarea SC I.
SA IAȘI.
Prin cererea înregistrată
sub nr. 2065 din 29 februarie 2000 la Tribunalul Iași reclamanta SC H.I. SRL
Iași a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC I. SA IAȘI să se stabilească
prețul terenului în suprafață de 4.183m.p. situat în Iași Str. Aurel Vlaicu,
iar prin sentința civilă nr. 252/ E din 12 februarie 2001 a fost admisă
acțiunea reclamantei și obligată pârâta să încheie, la prețul de 3,6 dolari S.U.A.
m.p. contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul descris anterior. Curtea de
Apel Iași prin decizia comercială nr. 297/ A din 25 iunie 2001 a admis apelul
formulat de reclamanta SC H.I. SRL Iași contra sentinței civile nr. 252/ E din 12
februarie 2001 a Tribunalului Iași, pe care a schimbat-o în parte, obligând
pârâta să încheie cu reclamanta, la prețul de 1,132 dolari S.U.A. m.p. contract
de vânzare-cumpărare, pentru terenul în litigiu. Mai mult, Curtea Supremă de
Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 630 din 1 februarie 2003, a
respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I. SA IAȘI împotriva
deciziei civile nr. 297/ A din 25 iunie 2006 a Curții de Apel Iași.
În contextul expus, apare
cât se poate de evident, că terenul în suprafață de 4183 m.p. situat în municipiul
Iași Str. Aurel Vlaicu, a devenit un drept litigios, deoarece pe de o parte
între părți exista un antecontract autentificat sub nr. 1884 din 16 iulie 1999,
urmat pe de altă parte de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,
prin care pârâta era obligată să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare
pentru acest teren.
În speță devin aplicabile
prevederile art. 15 din Legea nr. 54/1998, în conformitate cu care sunt
interzise înstrăinările, sub orice formă, a terenurilor cu privire la titlul
cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării
acestor litigii, iar înstrăinările încheiate cu încălcarea acestor prevederi
sunt nule.
Cu rea credință pârâta SC I.
SA IAȘI, în calitate de debitoare ipotecară a încheiat contractul de garanție
imobiliară autentificat sub nr. 744 din 19 septembrie 2000 la Biroul Notarului
Public V.B. în favoarea creditorului ipotecar SC I.R.T. SRL București prin
care, împuternicitul legal al acesteia a declarat că terenul în suprafață de
4183,25 m.p. nu face obiectul vreunei sarcini și nici al vreunui litigiu în
curs de judecată, deși la acea dată producea efecte juridice depline
antecontractul autentificat sub nr. 1884/16 iulie 1999 dintre SC I. SA IAȘI și
SC H.I. SRL Iași, prin care aceste părți contractante se obligau ca în termen
de 15 zile de la data apariției certificatului de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenului să fie perfectat contractul de vânzare-cumpărare a
bunului imobil. Aceiași situație este reluată și în actul adițional la
contractul de ipotecă descris mai sus, act autentificat sub nr. 877 din 3
noiembrie 2000 prin care se evocă, că atât creditoarea ipotecară cât și
debitoarea ipotecară cunosc că pe rolul Judecătoriei Iași există două litigii
între SC I. SA IAȘI și SC H.I. SRL Iași, litigii care nu au ca obiect
proprietatea asupra imobilului ce a constituit și constituie obiectul
garanției.
În final, este încheiat
actul adițional la statutul și contractul SC I.R.T. SRL București, autentificat
sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la Biroul Notarului Public V.B. din București
prin care se majorează capitalul social al acestei societăți cu aportul în
natură al asociatului nou cooptat SC I. SA IAȘI cu mai multe imobile, printre
care la pct. 1.A.a și terenul în suprafață de 4183,28 m.p. situat în Iași Str.
Aurel Vlaicu.
Fără putere de tăgadă, la
momentul autentificării actului adițional nr. 802 din 5 octombrie 2000 asupra
terenului în litigiu, produceau efecte atât antecontractul autentificat sub nr.
1884 din 16 iulie 1999 care genera obligația pârâtei SC I. SA IAȘI de a vinde
terenul către reclamanta SC H.I. SRL Iași, cât și cererea de chemare în
judecată înregistrată sub nr. 2065 din 29 februarie 2000 la Tribunalul Iași,
având ca obiect determinarea prețului real al terenului în vederea obligării
pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Apar ca lipsite de
semnificație apărările recurentelor că aportul în natură a fost efectuat cu mai
multe terenuri și că au fost respectate reglementările cuprinse în Legea nr. 31/1990.
Rațiunile juridice expuse
fac ca toate criticile formulate de pârâtele SC I. SA IAȘI și S.I. să fie
înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul, nefiind
îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală
și temeinică decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâtele SC I. SA IAȘI și S.I. împotriva deciziei nr. 4 din 16 ianuarie 2006
a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 26 octombrie 2006.