ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 335/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 487/ E din 16 septembrie 2005, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. M. pentru anularea hotărârii A.G.E.A. din 6 octombrie 2004 a SC A.T.F. SA. Reclamanta a formulat apel și a solicitat schimbarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, invocând nelegalitatea hotărârii. Prin decizia nr. 2/ A/COM din 8 mai 2006, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelul ca nefondat, Raportându-se la dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R, dar și la textele din lege pretins încălcate, instanța de apel a reținut că hotărârea A.G.E.A.

a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 117 alin. (2), (3) și (8) din Legea nr. 31/1990, republicată, privitoare la convocarea adunării, de vreme ce reprezentantul reclamantei a fost prezent la ședință și a aprobat alături de ceilalți acționari, în unanimitate de voturi, ordinea de zi cât și majorarea capitalului social și schimbarea sediului societății, ceea ce demonstrează că a fost informat . De asemenea, modificarea actului constitutiv în privința noii structuri a capitalului social conține toate mențiunile referitoare la aportul în natură și în lei, divizând în acțiuni, valoarea nominală a fiecărei acțiuni, repartizarea acțiunilor pe acționari și cota fiecăruia de participare, susținerile din acest punct de vedere cât și faptul că nu ar rezulta modalitatea de evaluare a aportului în natură neavând suport în probe încât, s-a tras concluzia că hotărârea instanței de fond este dată cu respectarea Legii nr. 31/1990, republicată și din acest punct de vedere.

Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri și a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. A susținut că, față de motivele de nulitate absolută invocate, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 131 alin. (2 1 ) din Legea nr. 31/1990, modificată, care se referă la dreptul oricărei persoane interesateă de a ataca hotărârea, nemaifiind necesară îndeplinirea condițiilor de la alin. (2) ale aceluiași articol, reținute de instanța de fond și de apel astfel că, sub acest aspect, hotărârea este nelegală. Mai mult, așa cum rezultă din procesul verbal de ședință, la pct. 1 de pe ordinea de zi, reprezentantul societății recurente a votat „împotrivă” și nu „pentru”, iar votul a fost consemnat în procesul verbal, situație în care s-a aflat și acționarul A.D.S.

București, aspect recunoscut și de pârâtă, încât, societatea avea calitatea să promoveze acțiunea în anulare. Din punctul de vedere al încălcării dispozițiilor Legii nr. 31/1990 R, a susținut că instanța de apel, prin soluția dată raportat la probele administrate, a nesocotit dispozițiile imperative ale art. 117 alin. (2), (3), (7) și (8), respectiv art. 210, art. 211 și 212, art. 126 și art. 207 raportat la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, r . Astfel, art. 117 alin. (2), (3), (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 R, prevede că termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării în M. Of. și într-unul din ziarele locale de largă răspândire, iar convocarea va cuprinde ordinea de zi cu menționarea expresă a tuturor problemelor care vor face obiectul adunării și textul integral când este vorba de modificarea actului constitutiv.

Față de caracterul imperativ al acestor norme, nelegal, a reținut instanța de apel că nerespectarea acestor norme s-ar fi acoperit prin participarea la vot a recurentei reclamante. În privința majorării de capital, potrivit art. 211 alin. (1) din lege, acțiunile emise pentru majorarea de capital vor fi oferite spre subscriere în primul rând acționarilor existenți, aceștia putându-și exercita dreptul de preferință, ori, această obligație a pârâtei nu a fost îndeplinită și nici nu s-a făcut dovada unor motive temeinice în sensul art. 212 alin. (1) pentru ridicarea dreptului de preferință, iar în cazul majorării cu aport în natură era necesară, în prealabil, conform art. 210 evaluarea aporturilor și aprobarea lor într-o adunare generală separată ceea ce în cauză nu există, operațiunea de majorare fiind făcută doar în interesul acționarului majoritar, care trebuia să se abțină de la vot, conform art. 126 și fără ca patrimoniul societății să fi fost reevaluat.

Sub acest din urmă aspect, era necesară atât evaluarea capitalului cât și a bunurilor mobile aduse ca aport, la zi, cu stabilirea unei prime de aport și de emisiune corespunzătoare valorii reale a acțiunilor. Referitor la aprobarea vânzării de active din patrimoniul societății nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor rezultate din lege privind fundamentarea economică, evaluarea și prețul de vânzare. Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În privința calității procesuale active a recurentei reclamante și a aplicării greșite a dispozițiilor art. 131 alin. (2 1 ) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 163/2003 (denumit art. 132 după republicare) se constată că instanțele au soluționat acțiunea în anulare, pe fond, încât raportarea instanțelor în motivarea acestora și la aceste dispoziții legale este lipsită de consecințe juridice în planul soluției date și deci, nu se poate reține vreo încălcare a legii din acest punct de vedere. S-a invocat și încălcarea art. 117 alin. (2), (3), (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, republicată instanța de apel reținând, în esență, cu privire la această susținere ca și instanța de fond că recurenta reclamantă a fost informată, cu privire la convocare, de vreme ce a fost prezentă și a votat alături de ceilalți acționari, în unanimitate.

Este adevărat că, publicitatea creează o prezumție privind cunoașterea ordinii de zi a adunării generale, iar prezența tuturor acționarilor este o realitate care înlocuiește această prezumție, de la dispozițiile imperative ale art. 117 alin. (2), (3), (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 republicată, neputându-se deroga decât în condițiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, republicată. Pentru aplicarea art. 121 din aceeași lege, este însă esențială prezența tuturor acționarilor ori, în cauză, așa cum rezultă cu evidență din procesul verbal al adunării și recunoaște și pârâta la interogatoriu nu au fost prezenți toți acționarii, iar recurenta reclamantă nu a votat „pentru” încât, nu se poate reține incidența textului în speță și deci nevalabilitatea hotărârii A.G.A., trebuie pusă în discuție și reținută, de vreme ce, nu s-a procedat conform art. 117 alin. (2), termenul de convocare fiind mai mic de 15 zile, nu s-a publicat convocarea atât în M. Of.

al României cât și într-un ziar de largă răspândire, conform art. 117 alin. (3) și nu s-a prevăzut în ordinea de zi textul integral al propunerilor privind modificarea actului constitutiv constând în majorarea capitalului social, ci doar mențiunea „diverse”, ceea ce contravine art. 117 alin. (7) și (8) din aceeași lege.

În privința regulilor aplicabile majorării de capital, art. 215 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în numerotarea dată după republicarea legii (art. 210) se prevede că bunurile care constituie aport în natură vor fi supuse în prealabil evaluării de către experții desemnați de adunarea generală ori, așa cum s-a arătat, în cauză, nu s-a dovedit îndeplinirea acestor cerințe imperative, majorarea capitalului social, nefiind nici măcar trecută pe ordinea de zi a adunării generale extraordinare iar hotărârea nu cuprinde descrierea aporturilor în natură conform art. 215 alin. (4). Astfel, precizarea făcută în procesul verbal și hotărârea adunării generale potrivit căreia majorarea se face cu suma de 786.575.000 lei reprezentând aport în natură (mașini și utilaje agricole) în baza obligațiilor asumate de acționarul SC I.C.K.

SA Pașcani prin actul adițional nr. 1 din 9 mai 2003 la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 21 din 28 martie 2002 nu este concludentă în această privință prin urmare, chiar dacă majorarea capitalului se conturează ca o obligație pentru acționarul majoritar și deci trebuie realizată aceasta presupune în același timp respectarea dispozițiilor legale în materie. S-a mai susținut că s-a încălcat dreptul de preferință, dar potrivit art. 218 din Legea nr. 31/1990, republicată (art. 211 – art. 212 anterior renumerotării), în vigoare la momentul adoptării hotărârii A.G.E.A., dreptul de preferință încetează, dacă noile acțiuni reprezintă aporturi în natură astfel că, nu se poate reține vreo încălcare a legii din acest punct de vedere, textele de lege la care face trimitere recurenta-reclamantă nefiind incidente în cauză.

Cât privește vânzarea activelor susținerile recurentei sunt de asemenea fondate, documentația depusă la dosar nedovedind dacă activele au fost evaluate și care este valoarea minimă la care vor fi vândute. Față de cele arătate în precedent, criticile recurentei reclamante sunt fondate, subsumându-se doar motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu art. 304 pct. 8 C. proc. civ. astfel că, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis și decizia va fi schimbată în sensul că se admite apelul, se va schimba sentința instanței de fond și se va admite acțiunea, anulându-se hotărârea A.G.E.A. din 6 octombrie 2004 a SC A.T.F. SA. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău împotriva deciziei nr. 2 din 8 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Iași pe care o modifică. Admite apelul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău împotriva sentinței nr. 487 din 16 octombrie 2005 a Tribunalului Iași. Schimbă în tot sentința Tribunalului Iași nr. 487 din 16 octombrie 2005 în sensul că anulează hotărârea A.G.E.A. din 6 octombrie 2004. Obligă intimata-pârâtă sc a.t.f. sa Războieni să plătească suma de 62 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.