ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4275/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 7 martie

2005, reclamanții U.E., U.C., U.I., U.A., P.E. au contestat legalitatea

dispoziției nr. 20 din 1 februarie 2005 emisă de pârâta Primăria comunei Ion

Creangă, solicitând în contradictoriu cu aceasta, anularea dispoziției

contestate și acordarea de despăgubiri pentru „moara" din satul Izvor,

comuna Averești, actuala comună Ion Creangă, cu obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea

contestației întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții

au arătat că acest teren a aparținut autorilor U.M. și U.N. și că a fost

preluat de Stat, fără a le fi acordate despăgubiri, în anul 1962.

Prin dispoziția

mai sus menționată, Primăria comunei Ion Creangă a respins notificarea privind

restituirea „morii" acordându-i autorului U.N. 0,50 ha teren arabil,

anterior apariției Legii nr. 10/2001, măsura aplicându-se pentru preluarea

abuzivă.

Ca urmare a

decesului reclamantului U.I. au fost introduși în cauză moștenitori acestuia

U.C., I.U. și T.M.

Prin sentința

civilă nr. 374/C din 3 iunie 2005, Tribunalul Neamț a respins contestația

apreciindu-se că imobilul dobândit în anul 1962 nu mai are valoare economică și

că pentru „moară" autorul U.N. a primit 0,50 ha teren arabil emițându-i-se

titlul de proprietate nr. 39 din 29 martie 1995 în baza Legii nr. 18/1991.

Împotriva

acestei hotărârii au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, iar Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 562

din 24 noiembrie 2005 a admis apelul.

A desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că

prima hotărâre nu a fost pronunțată în contradictoriu și cu reclamanta P.E.,

nefîind citată în cauză deși figurează ca parte reclamantă.

La termenul din

26 aprilie 2006, reclamanții au precizat că utilajele din dotarea morii, care a

fost preluată de Stat, nu mai există.

În rejudecare,

Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 207/C din 26 aprilie 2006 a admis în

parte contestația formulată de contestatorii U.C., P.E., U.A., U.A., U.R.,

U.C., I.U., T.M. (aceștia din urmă fiind moștenitorii reclamantului U.I.) în

contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Ion Creangă.

A anulat în

parte dispoziția nr. 20 din 1 februarie 2005, în ceea ce privește respingerea

cererii de acordare a despăgubirilor pentru

moara situată în satul Izvor, comuna Ion Creangă,

județul Neamț.

A fost menținută

dispoziția privind respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru

utilajele și instalațiile din dotarea morii.

A fost obligată

pârâta să înainteze A.N.R.P., Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, notificarea contestatorilor, însoțită de documentația care a

stat la baza emiterii dispoziției contestate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că Legile 18/1991 și 10/2001, deși sunt legi

reparatorii prevăd proceduri speciale de restituire în natură a terenurilor

preluate abuziv și de acordare a despăgubirilor, specifice unor anumite

categorii de terenuri, așa încât nu se poate invoca acordarea de despăgubiri în

baza legii fondului funciar, pentru bunuri ce fac obiectul altei legi de

reparații și anume, Legea nr. 10/2001.

S-a apreciat că

măsurile reparatorii pot fi acordate doar pentru construcție, nu și pentru

utilajele din dotare și au fost invocate prevederile art. 6 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, întrucât bunurile, respectiv moara și utilajele au fost distruse,

nemaiexistând în materialitatea lor.

Referitor la

petitul privind despăgubirile solicitate s-a stabilit că potrivit art. 26 alin.

(3) din aceeași lege, Tribunalul soluționează doar contestațiile formulate

împotriva deciziei prin care s-a respins cererea de restituire în natură.

Pentru

stabilirea și acordarea de despăgubiri Legea nr. 247/2005 de imediată aplicare

prevede o procedură specială în titlu VII.

Împotriva

sentinței tribunalului au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru

nelegalitate și susținând că în mod greșit nu le-au fost acordate despăgubiri

și pentru utilajele și materialele de construcții încorporate în moară, acestea

fiind bunuri preluate abuziv care intră sub incidența art. 6 din Legea nr.

10/2001.

Curtea de Apel

Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 257 din 6 decembrie 2006 a păstrat

soluția și motivarea instanței de fond, respingând apelul reclamanților, ca

nefondat.

Decizia din apel

a făcut obiectul criticilor promovate prin intermediul recursului declarat de

aceeași reclamanții, reiterând motivele din apel referitoare la interpretarea

greșită dată de instanță, dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

arătând că instanța a apreciat eronat că

utilajele și instalațiile din dotare morii nu mai există.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Raportul juridic

dedus judecății a fost corect analizat de instanța de fond, care a interpretat exact

dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, potrivit

acestui text de lege, măsurile reparatorii privesc utilajele, precum și

instalațiile atașate (anexate) imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în

afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.

În acesta sens, este de observat

că articolul de lege mai sus evocat are în vedere categoria unor imobile prin

destinație, așa cum acestea sunt definite de art. 468 alin. (l) C. civ.

Alin. (2) al art. 6 prevede că

incidența beneficiului Legii nr. 10/2001 se apreciază în funcție de data

intrării în vigoare a legii, fiind necesar ca bunurile respective să existe în

patrimoniul unității deținătoare la acel moment.

Se impune, totodată, ca acestea

să nu fi fost casate la aceea dată, respectiv la intrarea în vigoare a Legii

nr. 10/2001, 14 februarie 2001.

De altfel, reclamanții au arătat

că instalațiile și utilajele nu mai există în materialitatea lor, așa încât nu

pot fi restituite, măsurile reparatorii putând fi acordate sub incidența art. 6

alin. (2), numai dacă sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege, în

sensul că aceste bunuri să existe, nefiind casate, înlocuite sau distruse.

În speță, această condiție a

existenței bunurilor nu a fost probată, așa încât hotărârile din apel și fond

sunt legale și temeinice, instanțele aplicând corect prevederile alin. (2) al

art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, față de

considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

reclamanții U.C., P.E., U.A., U.R., U.C., U.I., T.M. împotriva deciziei nr. 257

din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai

2007.