ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2992/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 1 din 18 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul

Sălaj, a fost condamnat inculpatul B.I.O., la 7 ani și 10 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. b) C. pen. și 71 și 64 C. pen.

A fost menținută

măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus arestul

preventiv începând cu data de 3 septembrie 2005 la zi.

S-a constatat că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză

și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile

către C.A.S. Sălaj.

Pe baza probelor administrate în

cauză, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 2

septembrie 2005, în jurul orelor 21,30, inculpatul B.I.V. pe fondul consumului

de alcool atât al său cât și al soției sale, a provocat un

scandal, împrejurare în care i-a aplicat mai multe lovituri peste cap

soției în timp ce se aflau în locuință. În aceste

împrejurări, partea vătămată a reușit la un moment dat

să fugă, însă inculpatul a ajuns-o în curtea locuinței

și a continuat să o lovească insistând să afle

împrejurările în care a consumat băuturi alcoolice. Întrucât partea vătămată

nu i-a dat un răspuns, inculpatul a luat un lanț, a legat-o de

picioare pe partea vătămată apoi a legat-o de un cal și a

târât-o pe stradă prin localitatea Fildu de Jos, fiind observat de

martorii M.G. și C.A. Ajungând la o intersecție, inculpatul s-a

oprit, timp în care, martorul M.G. a anunțat organele de poliție,

partea vătămată fiind transportată de asemenea la Spitalul Județean Sălaj. În cauză, s-a dispus efectuarea unei constatări

medico-legale, iar din concluziile raportului nr. 2089/II/a/45 a S.J.M.L. Sălaj

rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni ce s-au

putut produce prin lovire cu/de corpuri dure și târâre, leziunile

necesitând 60-70 zile de îngrijiri medicale și punându-i în primejdie

viața victimei.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel în termen legal inculpatul și partea

vătămată, criticând soluția pronunțată în

cauză pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor

de apel, inculpatul a precizat că instanța de fond a procedat la o

greșită individualizare a pedepsei, fără a avea în vedere

circumstanțele personale, conduita sinceră manifestată pe

parcursul procesului penal, stăruința depusă pentru

înlăturarea consecințelor faptelor sale, aspecte care justifică

reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii

pedepsei.

Partea

vătămată în susținerea motivelor sale de apel, a precizat

că a renunțat la constituirea de parte civilă formulată în

cauză și solicită ca instanța să-i aplice inculpatului

o pedeapsă într-un cuantum mai redus, apreciind că pedeapsa

aplicată este exagerat de mare.

Prin decizia penală nr.

67/ A din 7 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins apelurile, nefondate,

reținându-se că instanța de fond a soluționat corect atât

latura penală cât și latura civilă și că pedeapsa

aplicată corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei pe care o

consideră prea aspră.

Examinând cauza în raport de

motivul invocat cât și din oficiu, constată că recursul este

fondat însă nu sub aspectul individualizării pedepsei ci sub un motiv

examinat din oficiu și care vizează greșita reținere a

circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. b) C. pen.

Într-adevăr,

reținându-se că inculpatul a săvârșit infracțiunea de

tentativă de omor calificat asupra soției sale fapta trebuia

încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1)

lit. c) și i) C. pen., dispozițiile art. 75 lit. b) C. pen., fiind

greșit reținute, aceasta reprezentând o dublă agravare a

răspunderii penale pentru aceeași faptă, ceea ce este

inadmisibil.

Împrejurarea

prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., are în raport cu

circumstanța prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) teza II C.

pen., cu caracter special, astfel că ea exclude aplicarea normei cu

caracter general.

Motivul privind

individualizarea pedepsei nu este întemeiat întrucât pedeapsa este situată

la limita minimă prevăzută de lege iar reținerea

circumstanțelor atenuante nu se justifică în raport de gradul de

pericol concret al faptei săvârșite și de modul în care a fost

săvârșită.

Așa fiind, sub aspectul

reținerii dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen.,

hotărârile date sunt nelegale și netemeinice, astfel încât potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va

admite recursul declarat de inculpat și se vor casa hotărârile, numai

cu privire la reținerea circumstanței agravantă

prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen., pe care o va înlătura,

menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.I.V. împotriva deciziei penale nr. 67/ A din 7 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează hotărârea

atacată precum și sentința penală nr. 1 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Sălaj numai cu privire la circumstanța agravantă

prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen., pe care o înlătură.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 septembrie

2005 la 11 mai 2006.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2006.