ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2992/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1 din 18 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Sălaj, a fost condamnat inculpatul B.I.O., la 7 ani și 10 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen. și 71 și 64 C. pen. A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv începând cu data de 3 septembrie 2005 la zi. S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către C.A.S.

Sălaj. Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 2 septembrie 2005, în jurul orelor 21,30, inculpatul B.I.V. pe fondul consumului de alcool atât al său cât și al soției sale, a provocat un scandal, împrejurare în care i-a aplicat mai multe lovituri peste cap soției în timp ce se aflau în locuință. În aceste împrejurări, partea vătămată a reușit la un moment dat să fugă, însă inculpatul a ajuns-o în curtea locuinței și a continuat să o lovească insistând să afle împrejurările în care a consumat băuturi alcoolice. Întrucât partea vătămată nu i-a dat un răspuns, inculpatul a luat un lanț, a legat-o de picioare pe partea vătămată apoi a legat-o de un cal și a târât-o pe stradă prin localitatea Fildu de Jos, fiind observat de martorii M.G.

și C.A. Ajungând la o intersecție, inculpatul s-a oprit, timp în care, martorul M.G. a anunțat organele de poliție, partea vătămată fiind transportată de asemenea la Spitalul Județean Sălaj. În cauză, s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale, iar din concluziile raportului nr. 2089/II/a/45 a S.J.M.L. Sălaj rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu/de corpuri dure și târâre, leziunile necesitând 60-70 zile de îngrijiri medicale și punându-i în primejdie viața victimei. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termen legal inculpatul și partea vătămată, criticând soluția pronunțată în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de apel, inculpatul a precizat că instanța de fond a procedat la o greșită individualizare a pedepsei, fără a avea în vedere circumstanțele personale, conduita sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, stăruința depusă pentru înlăturarea consecințelor faptelor sale, aspecte care justifică reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii pedepsei. Partea vătămată în susținerea motivelor sale de apel, a precizat că a renunțat la constituirea de parte civilă formulată în cauză și solicită ca instanța să-i aplice inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai redus, apreciind că pedeapsa aplicată este exagerat de mare. Prin decizia penală nr. 67/ A din 7 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins apelurile, nefondate, reținându-se că instanța de fond a soluționat corect atât latura penală cât și latura civilă și că pedeapsa aplicată corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră. Examinând cauza în raport de motivul invocat cât și din oficiu, constată că recursul este fondat însă nu sub aspectul individualizării pedepsei ci sub un motiv examinat din oficiu și care vizează greșita reținere a circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. b) C. pen. Într-adevăr, reținându-se că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor calificat asupra soției sale fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., dispozițiile art. 75 lit. b) C. pen., fiind greșit reținute, aceasta reprezentând o dublă agravare a răspunderii penale pentru aceeași faptă, ceea ce este inadmisibil.

Împrejurarea prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., are în raport cu circumstanța prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) teza II C. pen., cu caracter special, astfel că ea exclude aplicarea normei cu caracter general. Motivul privind individualizarea pedepsei nu este întemeiat întrucât pedeapsa este situată la limita minimă prevăzută de lege iar reținerea circumstanțelor atenuante nu se justifică în raport de gradul de pericol concret al faptei săvârșite și de modul în care a fost săvârșită. Așa fiind, sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen., hotărârile date sunt nelegale și netemeinice, astfel încât potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpat și se vor casa hotărârile, numai cu privire la reținerea circumstanței agravantă prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen., pe care o va înlătura, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.I.V. împotriva deciziei penale nr. 67/ A din 7 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 1 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Sălaj numai cu privire la circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen., pe care o înlătură. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2005 la 11 mai 2006. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2006.