ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5563/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 4363/2003 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, contestatorii M.C. și M.M. au solicitat anularea dispoziției de respingere nr. 1632/2003 emisă de Primarul General al municipiului București și obligarea pârâților Municipiului București și Primarul General al municipiului București la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 585 mp, situat în București, „preluat de stat, fără despăgubiri, în baza deciziei nr. 1012/1979 dată de fostul Consiliu Popular al sectorului 5 ca urmare a intervenirii vânzării din 18 septembrie 1979 între P.M., T.I., N.E.

(vânzători) și contestatorii (cumpărători)”. Tribunalul, prin sentința civilă nr. 596/2005, a respins contestația ca neîntemeiată. Sentința a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de contestatari, potrivit deciziei civile nr. 1412 din 24 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosar nr. 2516/2005. Pentru a adopta această soluție, instanțele au reținut, în esență, următoarele: Din probele administrate în cauză rezultă că petenții au cumpărat de la P.M., ș.a., o construcție situată în sector 5. Terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974 de la vânzători, iar folosința a aparținut cumpărătorilor până în anul 1988 când construcția a fost expropriată și demolată în baza Decretului nr. 107/1988, pentru construcție soții M. primind despăgubiri în cuantum de 40.000 lei.

După încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 18 septembrie 1979, prin decizia nr. 1072/1979 terenul aferent construcției a fost trecut în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri iar cumpărătorii au primit în folosință o suprafață de 100 mp pentru care li s-a eliberat certificat de proprietate, așa cum arată contestatorii în notificare. Terenul solicitat prin notificare nu a fost expropriat de la contestatori, pentru că aceștia nu au dobândit vreun drept de proprietate asupra terenului, iar art. 7 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „arată cu claritate că terenurile preluate abuziv se restituie în natură fostului proprietar, urmând ca cel căruia i-a fost atribuit în folosință și de la care a fost expropriat ulterior să primească despăgubiri prin echivalent”.

Împotriva deciziei au declarat recurs apelanții contestatori M.C. și M.M. În motivarea cererii de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții reiterează situația de fapt susținută în fazele procesuale anterioare și afirmă greșita aplicare a legii de către instanța de apel, susținând că actul de vânzare-cumpărare existent la dosar atestă faptul că au cumpărat atât construcția cât și terenul, că trecerea în proprietatea statului a terenului în baza Legii nr. 58/1974 are caracter abuziv, că în mod greșit a apreciat „instanța de fond” că, în situația de față, nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 18/1991, nici dispozițiile Legii nr. 10/2001. Recurenții mai arată că nu ne aflăm în nici una din situațiile prevăzute de art. 8 pentru exceptarea terenului intravilan, preluat abuziv de stat, de la aplicarea Legii nr. 10/2001.

Recursul este nefondat. Contrar afirmației recurenților, atât din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1098 din 18 septembrie 1979, cât și din prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974 la care face trimitere contractul de vânzare-cumpărare, rezultă cu certitudine, de necontestat, faptul că aceștia au dobândit în calitate de cumpărători doar dreptul de proprietate asupra construcției, terenul aferent trecând în proprietatea statului din patrimoniul vânzătorilor. În acest context, Legea nr. 10/2001 nu este aplicabilă, pentru simplul motiv că, potrivit dispozițiilor art. alin. (1) și a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din actul normativ, în înțelesul legii speciale de reparație, sunt persoane îndreptățite numai titularii dreptului de proprietate la data preluării abuzive a imobilelor sau moștenitorii acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, cumpărătorii construcției dobândeau dreptul de folosință asupra terenului aferent, pe durata existenței construcției. Independent de faptul că preluarea de către stat a terenului în baza Legii nr. 58/1974 poate fi apreciată drept abuzivă, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, preluarea abuzivă nu îndreptățește la acordarea de măsuri reparatorii decât persoanele care dețineau imobilele în proprietate la data preluării. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.C. și M.M. împotriva deciziei nr. 1412 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2006.