ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1412/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 14/F din

26 ianuarie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.V., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Vrancea - Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr. 128 din 28 noiembrie 2003, emisă de

pârâta și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

La pronunțarea sentinței, instanța

de fond a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, respectiv,

actele de stare civilă și fișa nr. 3051 din 19 decembrie 1940, eliberată de

Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, rezultă că

reclamantul s-a născut la data de 18 iunie 1944, în perioada refugiului

părinților săi care, în luna septembrie 1940, când ținutul românesc, Ardealul

de Nord, a trecut sub jurisdicția Statutului Ungar, au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, Sătmărel, județul Satu Mare, în

localitatea București; la data nașterii sale, reclamantul a dobândit statutul

de refugiat al părinților săi, astfel că acesta este îndreptățit să beneficieze

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Vrancea, care a invocat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând sentința

ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin motivele de recurs,

recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit

prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuții din motive etnice,

fiind nevoite să se refugieze, ori, reclamantul, nefiind născut la data

refugiului părinților și fraților săi, nu s-a aflat în situația prevăzută de

lege, astfel că acesta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și

cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va

arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 319/2002

și prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat rezultă că în ceea ce privește acordarea drepturilor

compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care au

fost nevoite să trăiască în refugiu, Statul Român având obligația de protecție

și sprijin în mod echitabil, pentru toți cetățenii săi care au suferit

consecințele refugiului din motive de persecuție etnică.

Corelând datele din actele

de stare civilă depuse la dosarul cauzei, cu cele din fișa refugiatului V.M.,

tatăl intimatului-reclamant, eliberată la data de 19 decembrie 1940, de

Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, rezultă că

intimatul-reclamant s-a născut în perioada refugiului părinților săi.

Începând cu data nașterii

sale, respectiv, 18 iunie 1940, intimatul-reclamant a dobândit statutul de

refugiat al părinților săi, suportând împreună cu aceștia, consecințele refugiului,

astfel că este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

așa cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.

Pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Vrancea împotriva sentinței civile nr. 14/F din 24

ianuarie 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2005.