ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1848/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 30 iulie 2003, reclamantul M.A. a solicitat, pe cale de contencios

administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare,

anularea hotărârii nr. 3729 din 3 decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative

indicate, fiind născut în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 370/CA/2003

- P din 22 septembrie 2003, a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i

recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

reținând că, fiind copil născut în timpul refugiului părinților săi,

reclamantul a dobândit același statut, devenind și el refugiat în statul

primitor.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

A arătat recurenta, că soluția

primei instanțe este nelegală, deoarece actele normative în materie nu prevăd

acordarea drepturilor respective, pentru persoanele născute în timpul

refugiului sau al strămutării părinților. Mai mult, prin Precizările nr. 1026/2002

ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, s-a dispus

în sens contrar.

Recursul este neîntemeiat.

Este necontestat că reclamantul s-a

născut la data de 15 iunie 1942, în localitatea Brașov, unde părinții săi se

refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Faptul că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Nu poate fi primită nici susținerea

privind incidența Precizărilor nr. 1026/2002, atâta timp, cât acestea nu sunt

în concordanță cu spiritul și litera actului normativ reparatoriu.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 370/CA/2003 –

P din 22 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2004.