ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1182/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

formulată la data de 21 iulie 2003, reclamanta P.E. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii

nr. 1787 din 19 decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste

calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/200,

cu acordarea drepturilor respective.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative

indicate, fiind născută în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 368/CA/2003

- P, din 22 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

reținând că, fiind copil născut în timpul refugiului părinților săi, reclamanta

a dobândit același statut, suferind persecuții din motive etnice pe toată

perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut, în esență, că

soluția primei instanțe este nelegală, deoarece actele normative în materie nu

prevăd acordarea drepturilor respective pentru persoanele născute în timpul

refugiului sau strămutării părinților, ba mai mult, prin Precizările nr. 1026/2002

ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale s-a dispus

în sens contrar.

Recursul este neîntemeiat.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 25 septembrie 1943, în localitatea Corabia,

raionul Corabia, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeles atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au de curs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Faptul că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori,

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, datorită persecuțiilor

etnice.

Nu poate fi reținută nici susținerea

recurentei, privind incidența Precizărilor nr. 1026/2002, ale C.N.A.S.-A.D.A.S,

atâta timp, cât acestea nu sunt în concordanță cu spiritul și litera actului

normativ reparatoriu.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 368/CA/2003 -

P din 22 septembrie a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2004.