ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1850/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 iulie 2003, reclamanta P.V. a solicitat pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 1585 din 4 iulie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative indicate, fiind născută în timpul refugiului părinților săi. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 363/CA/2003 - P din 22 septembrie 2003, a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reținând că, fiind copil născut în timpul refugiului părinților săi, reclamanta a dobândit același statut, devenind și ea refugiat în statul primitor. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare. A arătat recurenta, că soluția primei instanțe este nelegală, deoarece actele normative în materie nu prevăd acordarea drepturilor respective, pentru persoanele născute în timpul refugiului sau al strămutării părinților. Mai mult, prin Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, s-a dispus în sens contrar.

Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, pentru a verifica incidența dispozițiilor legale indicate, se impunea ca prima instanță să stabilească cu certitudine că intimate-reclamantă s-a născut în timpul refugiului părinților săi, despre care susține fără suficiente dovezi, că ar fi suferit persecuții din motive etnice în acea perioadă. Practic, singurele probe depuse în susținerea acțiunii, de către reclamantă, se rezumă la acte de stare civilă, care dovedesc locul nașterii sale și relațiile de filiație, precum și copia xerox a unei declarații testimoniale olografe extrajudiciare, din care nu rezultă nemijlocit și cu claritate, aspectele invocate în cerere. Procedând la o verificare insuficientă a situației de fapt și fundamentându-și soluția, pe un probatoriu insuficient, curtea de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul și va casa sentința, cu trimiterea dosarului, la aceeași instanță, spre rejudecare, în vederea completării probatoriului. Având în vedere rezolvarea dată recursului, motivele de casare vizând fondul cauzei, formulate de recurentă, se vor analiza ca apărări de fond în fața instanței de rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 363/CA/2003 - P din 22 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.