ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 400/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 decembrie 2003, reclamantul V.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 8116/331 din 24 septembrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 119 din 26 ianuarie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 8116/331 din 24 septembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 septembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile, începând cu 1 ianuarie 2004. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 29 noiembrie 1912, și potrivit legitimației eliberată la data de 21 septembrie 1940, de către Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, rezultă că reclamantul s-a refugiat din Satu Mare, în România - București.

Declarațiile martorilor B.T. și V.M. au confirmat refugiul, cu începere de la 21 septembrie 1940, iar la 6 martie 1945, reclamantul se afla tot la București. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de V.A., pe considerentul că până la emiterea hotărârii contestate, reclamantul nu a făcut dovada perioadei exacte de refugiu, ținând seama că se acordă drepturi bănești pentru fiecare zi, lună, an, a apreciat că nu s-a făcut precizarea asupra datei acordării drepturilor, existând acte depuse ulterior. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, a fost dovedită de reclamant, sunt îndeplinite prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel că acestuia în mod corect i s-au recunoscut drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 21 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.T. și V.M., legitimația eliberată la 21 septembrie 1940, de către Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei și copia actului de naștere al reclamantei. Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 119 din 26 ianuarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.