ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 59/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 59/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 21
noiembrie 2003, reclamanta I.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a
municipiului București, pentru anularea hotărârii nr. 8367/6440 din 9 octombrie
2003, arătând că s-a născut la 2 noiembrie 1942, în Basarabia, iar familia sa
s-a refugiat în România, în perioada 1940 - iulie 1941 și apoi în 1943.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 128 din 27 ianuarie 2004, a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă
hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii
nr. 189/2000, pentru perioada 1944 - 6 martie 1945, urmând ca drepturile să fie
acordate începând cu 1 ianuarie 2003.
Recursul declarat de pârâtă
împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia
nr. 1222 din 25 februarie 2005.
Prin cererea înregistrată la 11 august
2005, reclamanta a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței, în sensul
precizării datei de început a perioadei pentru care i s-a stabilit calitatea de
beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea dată în camera de
consiliu, la 11 octombrie 2005, a stabilit că data de început a perioadei
pentru care reclamantei i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a Legii nr.
189/2000, este 1 ianuarie 1944, întrucât aceasta s-a refugiat din Basarabia, în
anul 1943.
Împotriva sentinței astfel
rectificată, pârâta a declarat recurs, arătând că stabilirea datei de 1
ianuarie 1944, ca dată de început a perioadei de refugiu, este eronată,
Basarabia aflându-se sub administrație românească până la 5 martie 1944.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu art. 1 din O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate
cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Din probele administrate în cauză,
rezultă că reclamanta s-a născut la 2 noiembrie 1942, în localitatea Coșeni din
Basarabia, iar în anul 1943 s-a refugiat în România, împreună cu familia.
Cum reclamanta s-a refugiat,
împreună cu familia, în luna noiembrie 1943, când Basarabia se afla încă sub
administrație românească, corect instanța a stabilit data începerii perioadei
de refugiu, ca fiind 1 ianuarie 1944.
Față de cele ce preced, recursul se
privește nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 128 din 27
ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 ianuarie 2006.