ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 747/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 646 din 1 iunie

2005, Curtea de Apel București a respins ca nefondată acțiunea în anulare

formulată de petenta A.D.S., împotriva sentinței arbitrale din 16 decembrie

2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Tribunalul București în contradictor cu intimata SC O. SA Craiova.

S-a reținut în motivarea deciziei ca

fiind neîntemeiate criticile petentei privind modul de soluționare a

excepțiilor lipsei de interes și a inadmisibilității față de faptul că în

ședința din 18 noiembrie 2004 a tribunalului arbitral reclamanta a depus cerere

de complinire în sensul că a solicitat restituirea sumei de 4.302.870.490 lei,

modificând acțiunea în constatare inițial formulată în acțiune în realizarea

dreptului.

Au fost înlăturate și celelalte

critici privind restituirea sumei reprezentând susținere financiară cuvenită

intimatei pârâte întrucât acestea antamând fondul litigiului nu pot fi invocate

pe calea acțiunii în anulare, iar conform art. 358

11

C. proc. civ.

aprecierea probelor se face de către arbitrii potrivit convingerii lor intime.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamanta (pârâta arbitrală) A.D.S. pentru motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. în a cărei dezvoltare arată că:

- în mod greșit s-a respins excepția

lipsei de interes a acțiunii arbitrale în constatare, în raport de prevederile art.

111 C. proc. civ., deoarece inexistența unui debit este o situație de fapt iar

nu un drept real al intimatei reclamante;

- acțiunea arbitrală a fost prematur

introdusă întrucât intimata SC O. SA reclamantă arbitrală nu a realizat

procedura prealabilă prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.;

- în mod nelegal tribunalul arbitral

a obligat-o la restituirea sumei de 3.302.870.490 lei, reprezentând susținerea

financiară, fără a fi îndeplinite condițiile plății nedatorată;

- sumele încasate de recurenta A.D.S.

reprezintă suma datorată de intimată în baza contractului de concesiune care

deși a încheiat contract de asigurare pentru anul agricol 2002/2003 nu i-a

cesionat polițele de asigurare, fiind încălcate și prevederile H.G. nr. 315/2002

și ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 cu privire la

compensare.

Intimata SC O. SA Craiova a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod

corect instanța a reținut modificarea cererii din acțiune în constatare în

acțiune în realizare. În ce privește procedura prealabilă reglementată de art. 720

1

C. proc. civ., aceasta, deși nu este obligatorie pentru promovarea unei acțiuni

arbitrale, a fost îndeplinită. Mai susține intimata că prin soluționarea

fondului nu au fost încălcate de către tribunalul arbitral bunele moravuri sau

dispoziții imperative ale legii.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 364 C. proc. civ.,

hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru

motivele pe care limitativ le prevede acest text de lege.

Recurenta și-a întemeiat acțiunea în

anulare pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., „hotărârea arbitrală

încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii”.

În dezvoltarea acestui motiv

reclamanta referă la rezolvarea greșită a excepției inadmisibilității acțiunii

în constatare în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ., la neîndeplinirea

condițiilor plății nedatorate, la riscul contractului de concesiune, la

nereținerea compensației susținerii financiare cu redevența datorată prevăzută

de H.G. nr. 318/2002, pentru modificarea și completarea normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale

ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu

destinație agricolă și înființarea A.D.S.

Toate aceste critici la care se

adaugă excepția prematurității acțiunii arbitrale în raport de prevederile art.

720

1

C. proc. civ. sunt reiterate în recurs și subsumate motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ori, se constată că, în perimetrul motivului

de anulare a hotărârii arbitrale, ultima teză invocat de recurentă nu se includ

criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe larg evocată de

recurentă, sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale

dispozitive ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative

ale legii, independent de situația de fapt stabilită.

În cauza de față nu se constată

încălcarea unei dispoziții imperative a legii în sensul celor mai sus arătate,

cu precizarea că problema admisibilității acțiunii în constatare nu se mai pune

câtă vreme aceasta a fost transformată în acțiune în realizare. În ce privește

excepția prematurității acțiunii arbitrale, aceasta, pe de o parte, nu a fost

invocată prin acțiunea în anulare, iar pe de altă parte, procedura concilierii

reglementată de art. 720

1

C. proc. civ., și care nu se identifică cu

obligația pe care și-o asumă părțile de a se rezolva un litigiu pe cale

amiabilă, este incidentă numai justiției statale, fiind incompatibilă cu

justiția privată pentru a cărei activare este suficientă, în cazul dat, clauza

compromisorie.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta A.D.S. București, împotriva deciziei comerciale nr. 646 din

1 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2006.