Decizia nr. 352/2006 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

A constatat executarea de către reclamantă a lucrărilor la care s-a angajat față de pârâtă, prevăzute în contractul din 29 octombrie 2001, pentru executarea lucrărilor de construcții montaj în actul adițional la acest contract din 14 februarie 2002 și în contractul din 2 mai 2002 încheiat prin oferta acceptată, cu excepția următoarelor lucrări care au rămas neexecutate cu deficiențe: 1) Modificarea ușii exterioare a galeriei comerciale și instalarea a 5 ventiloconvectoare și lucrări de reamenajare piscină, precum și 2) a lucrărilor care prezintă deficiențe, arătate în anexa 2 la proiectul de proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 12-13 mai 2003.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 31.891,73 dolari S.U.A. (inclusiv T.V.A.) reprezentând rest de preț pentru lucrări executate, plus 14.209,40 dolari S.U.A., reprezentând penalități de întârzieri de plata lucrărilor.

A obligat pârâta să dispună emiterea unei scrisori bancare (fără colateral), în favoarea reclamantei, valabilă 24 de luni.

A luat act de tranzacția încheiată de părți prin procesul verbal de conciliere din 25 mai 2004 și prin schimbul de scrisori dintre părți din 26 mai 2004 și 2 iunie 2004, prin care pârâta SC S.M. SA s-a obligat să plătească reclamantei SC S. SRL suma de 148.750 dolari S.U.A. până la următoarele date ale anului 2004: 31 iunie 38.437,5 dolari S.U.A.; 31 august 38.437,5 dolari S.U.A.; 30 septembrie - 38.437,5 dolari S.U.A.; 31 octombrie 2004 - 33.437,5 dolari S.U.A. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1875 dolari S.U.A., cu titlu de penalități de întârziere în plata sumei arătată la pct. 4, reclamanta rezervându-și dreptul de a le reactualiza la momentul plății efective a sumei.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 939.487.534 lei cu titlu de cheltuieli arbitrale. S-a dispus ca sumele de mai sus prevăzute în dolari S.U.A. să fie plătite în echivalent lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. din ziua plății. S-a reținut de către organul arbitral că hotelul a fost dat în folosință la 1 iunie 2002, iar neefectuarea recepției la terminarea lucrărilor și nesemnarea procesului verbal din 12-13 mai 2003, este imputabilă pârâtei. În ce privește situația plății lucrărilor s-a reținut că, nu s-au achitat integral, astfel că, beneficiara datorează, conform clauzei penale, penalități de întârziere a plății, inclusiv pentru lucrările suplimentare efectuate cu acordul pârâtei. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC S. SRL a declarat acțiune în anulare, în temeiul art. 364 lit. f), h) și i) C. proc. civ. S-a susținut că, deși Tribunalul arbitral a reținut culpa pârâtei în nesemnarea procesului verbal de recepție, nu a reținut faptul că lucrările au fost terminate la 30 mai 2002, astfel că hotărârea nu poate fi dusă la îndeplinire. - Tribunalul a interpretat subiectiv momentul de la care trebuie calculate penalitățile pentru întârzierea în plata facturilor (lucrări în valoare de 57.333,08 dolari S.U.A. și de 125.000 dolari S.U.A.) nesocotind termenele scadente prevăzute în contract. - Greșit s-a respins cererea pentru lucrări suplimentare, în sumă de 132.000 dolari S.U.A., considerându-se că nu au acest caracter. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 546 din 16 mai 2005 a respins acțiunea în anulare ca nefondată. S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri că, fără temei petenta invocă art. 364 lit. h) C. proc. civ., întrucât această dispoziție legală se referă la cazul în care „dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire”. Ori, prin acțiunea în anulare nu se invocă inadvertențe din dispozitivul sentinței arbitrale, ci se fac referiri la considerentele hotărârii. Din analizarea dispozitivului hotărârii atacate, nu rezultă nici un impediment de natură să facă imposibilă executarea acestuia, neexistând dispoziții contrare. Instanța de control a reținut că este nefondată și critica întemeiată pe lit. h) a art. 364 C. proc. civ., întrucât tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, penalitățile invocate, constituind un capăt de cerere al acțiuni reclamantei. Interpretarea clauzelor contractuale era de atributul tribunalului arbitral, iar faptul că s-a dat o interpretare ce contravine intereselor petentei, nu constituie motiv de anulare. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta SC S. SRL Voluntari a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 lit. 6) și 8) C. proc. civ., formulând următoarele critici: 1. greșit s-a reținut că prevederile art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ., nu permite cercetarea modului de soluționare în fond a cauzei, ignorându-se art. 366 C. proc. civ., care stabilește că, în cazul admiterii acțiunii în anulare, instanța se va pronunța în fond. 2. potrivit art. 969 C. civ., contractul este legea părților astfel că tribunalul arbitral nu avea dreptul să interpreteze clauzele contractului, în ce privește acordarea penalităților. Greșit s-a înlăturat scadențele prevăzute în contract și s-a reținut întârzierea de la data facturării lucrurilor. 3. hotărârea arbitrală este redactată ambiguu, ceea ce face imposibilă aplicarea ei. În apărare, intimata pârâtă a cerut respingerea recursului ca nefondat, depunând note scrise în ședința de astăzi. Înalta Curte, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele: Potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru motivele expres și limitativ prevăzute la lit. a) - i). Aceste motive cenzurează legalitatea soluționării pe cale arbitrală (lit. a), b), c) și e)) conformitatea judecății arbitrale cu principiile procedurii civile (lit. a), f), g) și h)) iar motivul de la lit. i), se referă la conformitatea hotărârii arbitrale cu ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii. Este de reținut că, nici unul din motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., nu privește reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării în fond a cauzei, numai arbitrajul având competența soluționării fondului în primă și ultimă instanță. Art. 366 C. proc. civ., prevede că instanța judecătorească se va pronunța în fond, numai în cazul admiterii acțiunii și anulării hotărârii arbitrale. În cauză, Curtea de apel, în soluționarea acțiunii în anulare, a reținut întemeiat că, criticile reclamantei, nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ. Ca urmare, acțiunea în anulare fiind respinsă, nu era cazul examinării fondului cauzei. A doua critică a recurentei se referă la faptul că interpretarea clauzelor contractului dintre părți nu era de competența organului arbitral, ci, privea numai părțile contractante. Se invoca greșita interpretare a scadenței obligației de plată a debitoarei pârâte. Se reține că această critică nu se poate încadra în motivele de nelegalitate a unei hotărâri arbitrale conform art. 364 C. proc. civ. Susținerile recurentei sunt eronate și contravin principiilor desfășurării activității de judecată. Desigur că stabilirea clauzelor unei convenții este de competența părților semnatare acesteia. Dar, în cazul intervenirii unor neînțelegeri între părți, actul de voință este supus interpretării, iar interpretarea este de competența judecătorului sau arbitrului, în cadrul soluționării litigiului. Interpretarea convențiilor se face în conformitate cu art. 983 și art. 985 C. civ. Dacă părțile nu au explicat ele însele, în mod expres, o clauză din contract, atunci instanțele sau tribunalul arbitral sunt libere să interpreteze clauzele contractului. Ultima critică nu privește hotărârea curții de apel, supusă cenzurii, ci se referă la hotărârea arbitrală. Susținerile privind redactarea ambiguă a acesteia sunt formulate fără temei, având în vedere că, dimpotrivă, motivarea este clară, convingătoare, analitică în stabilirea situației de fapt și legală sub aspectul încadrării juridice. Așa fiind, temeinic și legal curtea de apel a respins acțiunea în anulare, întrucât criticile reclamantei nu se încadrau în prevederile art. 364 C. proc. civ., astfel că recursul urmează să fie respins ca nefondat.