ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 352/2006

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României și a Municipiului București la 25 noiembrie 2002, cu completările din

9 ianuarie 2003, reclamanta SC S. SRL, a chemat în judecată pârâta SC S.M. SA

Eforie Nord, pentru a fi obligată:

- la plata sumei de 299.834,76 dolari

S.U.A., reprezentând rest de plată pentru lucrările efectuate, penalități de

întârziere, lucrări suplimentare față de cele contractate inițial;

- la plata sumei de 125.000 dolari

S.U.A., contravaloarea lucrărilor suplimentare din actul adițional, cu

penalitățile aferente în sumă de 1875 dolari S.U.A.;

Reclamanta a mai solicitat:

- să se constate executarea

lucrărilor la care s-a angajat față de pârâtă;

- să fie obligată pârâta să dispună

ca B.C.R. sucursala Constanța, să emită o scrisoare de garanție bancară, în

favoarea reclamantei valabilă 24 de luni, conform art. 112 din contract.

Tribunalul arbitral, prin sentința nr.

246 din 27 iulie 2004 a admis în parte acțiunea după cum urmează:

reclamantă a lucrărilor la care s-a angajat față de pârâtă, prevăzute în

contractul din 29 octombrie 2001, pentru executarea lucrărilor de construcții

montaj în actul adițional la acest contract din 14 februarie 2002 și în

contractul din 2 mai 2002 încheiat prin oferta acceptată, cu excepția

următoarelor lucrări care au rămas neexecutate cu deficiențe: 1) Modificarea

ușii exterioare a galeriei comerciale și instalarea a 5 ventiloconvectoare și lucrări

de reamenajare piscină, precum și 2) a lucrărilor care prezintă deficiențe,

arătate în anexa 2 la proiectul de proces verbal de recepție la terminarea

lucrărilor din 12-13 mai 2003.

reclamantei suma de 31.891,73 dolari S.U.A. (inclusiv T.V.A.) reprezentând rest

de preț pentru lucrări executate, plus 14.209,40 dolari S.U.A., reprezentând

penalități de întârzieri de plata lucrărilor.

emiterea unei scrisori bancare (fără colateral), în favoarea reclamantei,

valabilă 24 de luni.

încheiată de părți prin procesul verbal de conciliere din 25 mai 2004 și prin

schimbul de scrisori dintre părți din 26 mai 2004 și 2 iunie 2004, prin care

pârâta SC S.M. SA s-a obligat să plătească reclamantei SC S. SRL suma de

148.750 dolari S.U.A. până la următoarele date ale anului 2004: 31 iunie

38.437,5 dolari S.U.A.; 31 august 38.437,5 dolari S.U.A.; 30 septembrie -

38.437,5 dolari S.U.A.; 31 octombrie 2004 - 33.437,5 dolari S.U.A.

A obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 1875 dolari S.U.A., cu titlu de penalități de întârziere în

plata sumei arătată la pct. 4, reclamanta rezervându-și dreptul de a le

reactualiza la momentul plății efective a sumei.

reclamantei suma de 939.487.534 lei cu titlu de cheltuieli arbitrale.

S-a dispus ca sumele de mai sus

prevăzute în dolari S.U.A. să fie plătite în echivalent lei la cursul de schimb

valutar al B.N.R. din ziua plății.

S-a reținut de către organul

arbitral că hotelul a fost dat în folosință la 1 iunie 2002, iar neefectuarea

recepției la terminarea lucrărilor și nesemnarea procesului verbal din 12-13

mai 2003, este imputabilă pârâtei.

În ce privește situația plății

lucrărilor s-a reținut că, nu s-au achitat integral, astfel că, beneficiara

datorează, conform clauzei penale, penalități de întârziere a plății, inclusiv

pentru lucrările suplimentare efectuate cu acordul pârâtei.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta SC S. SRL a declarat acțiune în anulare, în temeiul art. 364 lit. f),

h) și i) C. proc. civ.

S-a susținut că, deși Tribunalul

arbitral a reținut culpa pârâtei în nesemnarea procesului verbal de recepție,

nu a reținut faptul că lucrările au fost terminate la 30 mai 2002, astfel că

hotărârea nu poate fi dusă la îndeplinire.

- Tribunalul a interpretat subiectiv

momentul de la care trebuie calculate penalitățile pentru întârzierea în plata

facturilor (lucrări în valoare de 57.333,08 dolari S.U.A. și de 125.000 dolari

S.U.A.) nesocotind termenele scadente prevăzute în contract.

- Greșit s-a respins cererea pentru

lucrări suplimentare, în sumă de 132.000 dolari S.U.A., considerându-se că nu

au acest caracter.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 546 din 16 mai 2005 a respins acțiunea în

anulare ca nefondată.

S-a reținut, în pronunțarea acestei

hotărâri că, fără temei petenta invocă art. 364 lit. h) C. proc. civ., întrucât

această dispoziție legală se referă la cazul în care „dispozitivul hotărârii

arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire”.

Ori, prin acțiunea în anulare nu se

invocă inadvertențe din dispozitivul sentinței arbitrale, ci se fac referiri la

considerentele hotărârii.

Din analizarea dispozitivului

hotărârii atacate, nu rezultă nici un impediment de natură să facă imposibilă

executarea acestuia, neexistând dispoziții contrare.

Instanța de control a reținut că

este nefondată și critica întemeiată pe lit. h) a art. 364 C. proc. civ.,

întrucât tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut,

penalitățile invocate, constituind un capăt de cerere al acțiuni reclamantei.

Interpretarea clauzelor contractuale

era de atributul tribunalului arbitral, iar faptul că s-a dat o interpretare ce

contravine intereselor petentei, nu constituie motiv de anulare.

Împotriva acestei ultime hotărâri,

reclamanta SC S. SRL Voluntari a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 lit. 6)

și 8) C. proc. civ., formulând următoarele critici:

art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ., nu permite cercetarea modului de

soluționare în fond a cauzei, ignorându-se art. 366 C. proc. civ., care

stabilește că, în cazul admiterii acțiunii în anulare, instanța se va pronunța

în fond.

contractul este legea părților astfel că tribunalul arbitral nu avea dreptul să

interpreteze clauzele contractului, în ce privește acordarea penalităților.

Greșit s-a înlăturat scadențele prevăzute în contract și s-a reținut

întârzierea de la data facturării lucrurilor.

redactată ambiguu, ceea ce face imposibilă aplicarea ei.

În apărare, intimata pârâtă a cerut

respingerea recursului ca nefondat, depunând note scrise în ședința de astăzi.

Înalta Curte, din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Potrivit art. 364 C. proc. civ.,

hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru

motivele expres și limitativ prevăzute la lit. a) - i).

Aceste motive cenzurează legalitatea

soluționării pe cale arbitrală (lit. a), b), c) și e)) conformitatea judecății

arbitrale cu principiile procedurii civile (lit. a), f), g) și h)) iar motivul

de la lit. i), se referă la conformitatea hotărârii arbitrale cu ordinea

publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii.

Este de reținut că, nici unul din

motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., nu privește reexaminarea

hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării în fond a cauzei, numai

arbitrajul având competența soluționării fondului în primă și ultimă instanță.

Art. 366 C. proc. civ., prevede că

instanța judecătorească se va pronunța în fond, numai în cazul admiterii

acțiunii și anulării hotărârii arbitrale.

În cauză, Curtea de apel, în

soluționarea acțiunii în anulare, a reținut întemeiat că, criticile

reclamantei, nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 364 C.

proc. civ.

Ca urmare, acțiunea în anulare fiind

respinsă, nu era cazul examinării fondului cauzei.

A doua critică a recurentei se

referă la faptul că interpretarea clauzelor contractului dintre părți nu era de

competența organului arbitral, ci, privea numai părțile contractante. Se invoca

greșita interpretare a scadenței obligației de plată a debitoarei pârâte.

Se reține că această critică nu se

poate încadra în motivele de nelegalitate a unei hotărâri arbitrale conform art.

364 C. proc. civ.

Susținerile recurentei sunt eronate

și contravin principiilor desfășurării activității de judecată.

Desigur că stabilirea clauzelor unei

convenții este de competența părților semnatare acesteia. Dar, în cazul

intervenirii unor neînțelegeri între părți, actul de voință este supus

interpretării, iar interpretarea este de competența judecătorului sau

arbitrului, în cadrul soluționării litigiului.

Interpretarea convențiilor se face

în conformitate cu art. 983 și art. 985 C. civ. Dacă părțile nu au explicat ele

însele, în mod expres, o clauză din contract, atunci instanțele sau tribunalul

arbitral sunt libere să interpreteze clauzele contractului.

Ultima critică nu privește hotărârea

curții de apel, supusă cenzurii, ci se referă la hotărârea arbitrală.

Susținerile privind redactarea

ambiguă a acesteia sunt formulate fără temei, având în vedere că, dimpotrivă,

motivarea este clară, convingătoare, analitică în stabilirea situației de fapt

și legală sub aspectul încadrării juridice.

Așa fiind, temeinic și legal curtea

de apel a respins acțiunea în anulare, întrucât criticile reclamantei nu se

încadrau în prevederile art. 364 C. proc. civ., astfel că recursul urmează să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC S. SRL Voluntari, împotriva deciziei nr. 546 din 16 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.