ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5705/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 238 din

20 iunie 2004, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I. a

României a admis în parte acțiunea reclamantei SC B.C. SRL București și a

obligat pe pârâta SC C.S. SA Mamaia la plata sumei de 13.656 dolari S.U.A. în

echivalent în lei la cursul B.N.R. din data plății, reprezentând rest de plată

și la penalități de întârziere în sumă de 454.307.466 lei, cu cheltuieli de

arbitrare de 118.609.672 lei.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 304 din 22 martie 2005, a respins acțiunea în anulare a

hotărârii arbitrale de mai sus, formulată de pârâta arbitrală SC C.S. SA

Mamaia.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, a declarat recurs pârâta arbitrală, solicitând, în esență,

admiterea acțiunii sale de anulare a hotărârii arbitrale și pe fond de

respingere a pretențiilor reclamantei, precum și de a fi admisă cererea sa

reconvențională de obligare la executarea în natură a contractului dintre părți

privind livrarea unor echipamente și efectuarea unor lucrări de montaj.

Recursul este nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului

se constată că recurenta pârâtă arbitrală și-a întemeiat acțiunea sa de anulare

a hotărârii arbitrale pe dispozițiile art. 364 lit. b) și i), întrucât a fost

pronunțată pe baza unei convenții nule și cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale legii.

Raporturile comerciale dintre părți

s-au derulat în temeiul contractului de vânzare cumpărare încheiat de părți la

12 aprilie 2001, în care acestea au convenit prin art. XI ca eventualele

litigii să fie soluționate de Curtea de Arbitraj București.

În această situație, nu poate fi

contestată voința legal exprimată a părților contractante de a apela la

soluționarea eventualelor litigii, la Curtea de Arbitraj București, care își

exercita atribuțiile conform regulamentului său propriu privind numirea

arbitrilor, termenul și normele procedurale aplicabile.

Astfel că, corect prin hotărârea ce

se atacă s-a reținut că nu au fost nesocotite dispozițiile art. 364 lit. b) C.

proc. civ.

De asemenea, rezultă că nu poate fi

primit nici motivul de anulare a unei hotărâri arbitrale prevăzut de art. 364 lit.

i), întrucât nu s-au făcut nici un fel de dovezi că ar fi fost încălcate

dispozițiile legale imperative, ordinea publică sau bunele moravuri, așa cum

bine a constatat și instanța a cărei hotărâre se atacă.

Cum acțiunea în anulare are în

vedere controlul judecătoresc asupra unei hotărâri arbitrale în limitele

motivelor expuse prevăzute de art. 364 lit. a) la i) C. proc. civ., nu pot fi

primite susținerile recurentei privind modul de soluționare în fond a pricinii,

întrucât aceste condiții legale nu sunt îndeplinite.

În consecință, recursul declarat de

pârâta arbitrală va fi respins ca nefondat, în raport de prevederile art. 304 C.

proc. civ.

Având în vedere această soluție

recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs, conform art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC C.S. SA Mamaia, împotriva deciziei nr. 304 din 22 martie 2005 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 8.000 RON

cheltuieli de judecată către intimata SC B.C. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2005.