ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 922/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României, prin sentința nr. 165 din 28 iunie

2000 a admis în parte acțiunea reclamantei M.J. M. & M.I., cu sediul în

Israel, și a obligat pârâta S.C. A. S.A., cu sediul în România, la plata sumei

de 19.807 USD reprezentând daune interese, din care 14.607 USD reprezintă

contravaloarea mărfii necorespunzătoare calitativ, iar 5.200 USD reprezintă

cheltuieli de transport, vamă și asigurarea mărfii, a sumei de 1.783 USD

reprezentând dobândă la această sumă pentru perioada 15 iulie 1998 – 15

ianuarie 2000, precum și a sumei de 1.900 USD reprezentând cheltuieli de

judecată.

Secția a VI-a comercială a Curții de Apel

București, prin decizia nr. 1089 din 5 iulie 2001, după ce a respins excepția tardivității

acțiunii în anulare formulată de intimata, reclamantă în litigiul arbitral, a

respins ca nefondată această acțiune exercitată de reclamanta pârâtă în

litigiul arbitral și a obligat-o la plata sumei de 700 USD, în echivalent lei

la data plății, reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța

a reținut că reclamanta a depus în termen acțiunea în anulare, care are

caracter de cale de atac, la organul arbitral, conform art. 288 alin. (2), art.

302, art. 319 și art. 323 C. proc. civ.

Cu

privire la înlocuirea unui arbitru devenit incompatibil s-a apreciat că măsura

se înscrie în limitele legii, iar cu privire la cererea de restituire a

materialelor constatate ca fiind necorespunzătoare în mod corect s-a reținut că

aceasta nu poate fi soluționată în lipsa unei cereri reconvenționale.

În

fine, celelalte motive pe baza cărora s-a cerut anularea sentinței tribunalului

arbitral, s-a apreciat ca neîncadrându-se în prevederile limitative expuse în

art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, pârâtă în litigiul arbitral,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că s-a

stabilit greșit a fi necorespunzătoare produsele livrate și că în mod greșit

instanțele nu au depus restituirea produselor apreciate a fi necorespunzătoare,

situație similară celor cuprinse în art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Criticile

sunt neîntemeiate.

Din

cuprinsul motivelor de recurs se constată că s-a renunțat la critica

referitoare la compunerea instanței arbitrale.

Cele referitoare la temeinicia constatării calității

materialelor livrate nu constituie motiv al acțiunii în anulare, exercitabilă

strict pentru motivele prevăzute expres și limitativ de art. 365 lit. a) – i) C.

proc. civ.

În

fine, în mod corect s-a reținut că nu se putea dispune, în lipsa unei cereri

reconvenționale, restituirea produselor apreciate a fi necorespunzătoare

calitativ.

De

altfel, nici această motivare nu se încadrează în prevederile art. 364 lit. f) C.

proc. civ., anume invocat de recurentă, neputând fi asimilată ca o pronunțare

asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, sau o acordare a mai mult decât s-a cerut

de reclamantă.

Așa

fiind, hotărârea primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, urmând ca

recursul să fie respins ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C. A. S.A. Slatina împotriva deciziei nr. 1089 din 5 iulie 2001 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 14 februarie 2003.