ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1029/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 145 din 27 decembrie 1996 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-a admis, în parte, acțiunea reclamantei S.C. P. S.A. și a fost obligată intervenienta S.C. I.C. S.U.A. la plata sumei de 40.548 dolari S.U.A., cu dobânzile aferente de 2,5% pe an, cu începere de la data de 23 iulie 1993 și până la completa achitare a debitului, precum și la 2.027,4 dolari S.U.A., către reclamantă. Totodată, a fost scoasă din cauză pârâta D.C. S.U.A. și s-a constatat incompetența curții de arbitraj față de pârâta. Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare intervenienta S.C.

I.C. S.U.A. După un prim ciclu de judecată, Curtea de Apel București, secția comercială, rejudecând cauza după casare, prin decizia nr. 1951 din 20 septembrie 1999, a respins, ca tardiv introdusă acțiunea, în anulare a intervenientei. Împotriva deciziei nr. 1951/1999 a Curții de Apel București, a declarat recurs intervenienta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și pct. 10 C. proc. civ. Inițial, recursul s-a timbrat cu 12.500 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 1.500 lei. Prin încheierea din 15 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cum a fost modificată și completată, precum și valoarea obiectului cererii, și anume 40.548 dolari S.U.A., s-a dispus ca recurenta să timbreze recursul cu 17.424.818 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 50.000 lei.

Recurenta formulând contestație împotriva taxei de timbru, stabilită prin încheierea din 15 noiembrie 2001, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, serviciul de soluționare a contestațiilor, prin decizia nr. 272 din 30 iunie 2002, a admis contestația pentru suma de 5.793.498 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și a respins, ca neîntemeiată, contestația pentru suma de 11.631.320 lei, reprezentând taxă timbru. Ca urmare, prin încheierea din 28 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea achitării taxei de timbru, în sumă de 11.618.820 lei, și depunerea timbrului judiciar în valoare de 48.500 lei. Cu toate că recurenta intervenientă a fost citată pentru termenul din 20 februarie 2003, cu mențiunea de a timbra, potrivit celor arătate, nu a îndeplinit această obligație.

În consecință, Curtea, reținând că recursul este insuficient timbrat, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cum a fost modificată și completată, va anula recursul, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de intervenienta I.C. S.U.A. împotriva deciziei nr. 1951 din 20 septembrie 1999 a Curții de apel București, secția comercială, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2003.