ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3152/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 757 din 2 februarie 2001, pârâta T.R.L.T.D. SRL a fost

obligată la 246.947,58 dolari S.U.A. către reclamanta SC C.B. SA, iar împotriva

sentinței, pârâta a declarat apel la data de 23 aprilie 2001, fiindu-i pus în

vedere să achite taxa de timbru de 44.425.610 lei și timbru judiciar de 50.000

lei.

Suma a fost confirmată prin încheierea din 12

septembrie 2001 și i-a pus în vedere apelantei să achite diferența, între

26.268.992,50 lei, invocată de apelantă, și cea fixată de instanța de apel, de

44.425.610 lei.

Întrucât nu a achitat suma, apelul pârâtei a fost

anulat, ca insuficient timbrat.

În recurs, pârâta susține că a invocat în apel că

este creditoarea Ministerului Justiției pentru o „taxă de 27.812.525 lei”, pentru

care s-a dispus restituirea prin decizia nr. 1083/2001 a Curții Supreme, la

cerere, taxa în original fiind depusă în dosarul Curții Supreme de Justiție,

anexat la dosarul nr. 1114/2001, aflat pe rolul Curții de Apel București. Se

mai relevă că „nu s-a cerut restituirea efectivă a sumei, ci doar a originalului

ordinului de plată”, iar acel dosar cu alt obiect privea tot părțile în cauză.

Recurenta invocă art. 25 din Legea nr. 146/1997, în

sensul că instanța trebuia să „utilizeze respectiva taxă de timbru în contextul

apelului formulat”.

Recursul este nefondat.

Apelanta-pârâtă, prin cererea din 15 octombrie 2001,

arată că taxa de timbru este de 26.254.487,93 lei (adică 29.983,19 de dolari

S.U.A. – în lei la 6 aprilie 2001) raportat la valoarea în litigiu de

216.964,34 dolari S.U.A., cât trebuia să achite și nu de 246.947,58 dolari

S.U.A., cât s-a prevăzut în sentință.

Totodată a cerut să se facă această „compensare”

între suma achitată în plus, în altă cauză aflată pe rol la Curtea de Apel

București, respectiv, 27.842.525 lei și suma „fixată” de apelantă, în cuantum

de 26.254.487,93 lei.

Dovada plății în plus a acelei sume și a restituirii

ei s-a făcut în recurs, prin încheierea din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, care a dispus „eliberarea către aceasta a originalului

O.P. nr. 23 din 21 februarie 2001”.

Așadar, apelanta-pârâtă a primit originalul de plată,

dar nu a depus în dosarul instanței de apel nici suma de 26.254.487,93 lei pe

care a considerat că o datorează.

Apelanta nu și-a îndeplinit însă, obligația fixată,

în mod corect, prin încheierea din 12 septembrie 2001, în sumă de 44.425.610

lei, calculată la valoarea din sentința atacată în apel.

Așadar, apelanta nu și-a îndeplinit obligația legală,

dar nici nu a efectuat „operațiunea financiară” de a depune ordinul de plată la

unitatea financiară competentă, cerând virarea sumei cu titlu de taxă judiciară

de timbru în apel, ceea ce a atras aplicarea corectă a dispozițiilor art. 20

din Legea nr. 146/1997 și anularea apelului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC T.R.L.T.D.

SRL București împotriva deciziei nr. 1389 din 14 noiembrie 2001 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 iunie

2003.