ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 septembrie 1997, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. „C. LTD” S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul F.P.S. (în prezent A.P.A.P.S.), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța: 1) să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la cererea înregistrată de reclamantă sub nr.6/2068/8 august 1997; 2) să se dispună anularea negocierii directe cu investitor preselecționat organizată de pârâtă pentru vânzarea pachetului de 51% din acțiunile deținute de stat la S.C. „P.” S.A., desfășurată în perioada 31 iulie 1997 – 8 august 1997; să se dispună repararea pagubei ce a fost provocată reclamantei în valoare de 80 miliarde lei (reprezentând 10 milioane dolari SUA).

Prin sentința civilă nr.1167 din 12 octombrie 1997, Curtea de Apel București – secția contencios administrativ a admis în parte acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, a constatat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a răspunde la cererea reclamantei înregistrată sub nr.6/2068/8 august 1997, a anulat ca nelegal procesul verbal din 7 august 1997 comunicat la 8 august 1997 privind desemnarea câștigătorului preselecției, a obligat-o pe pârâtă la plata de despăgubiri însumând echivalentul în lei a sumei de 10 milioane dolari SUA, la cursul B.N.R. din ziua plății, compus din 9.555.410 dolariI SUA daune materiale și 444.590 dolari SUA daune morale și a luat act că, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea negocierii directe, acesta a devenit lipsit de obiect.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, iar prin decizia nr.2892 din 17 octombrie 2000, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ l-a admis, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția comercială. Prin sentința civilă nr.371 din 12 decembrie 2000, Curtea de Apel București, secția comercială și-a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția comercială. Prin sentința civilă nr.6884 din 27 septembrie 2001, Tribunalul București, secția comercială a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de reclamantă, în raport de prevederile O.U.G. nr. 138/2000 și și-a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția comercială.

Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, prin sentința civilă nr.73 din 20 iunie 2002 a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. „C. LTD” S.R.L. împotriva pârâtei A.P.A.P.S. (fost F.P.S.), ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. „C. LTD” S.R.L. – recurs pe care l-a motivat, dar nu l-a timbrat, deși în sarcina ei s-a stabilit prin citația legal emisă pentru termenul din 10 decembrie 2002 obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum total de 1.662.642.500 lei, conform art.1 din Legea nr.146/1997, calculată la suma de 330.040.000 lei, luând în calcul cursul leu/dolar al zilei de 21 august 2002, respectiv de 33.004 lei/1 dolar SUA, la care s-a adăugat taxa fixă datorată pentru capetele de cerere neevaluabile în bani.

Recurenta a formulat contestație spre a fi depusă la organul financiar abilitat, referitor la taxele de timbru stabilite de instanță, apreciind că acestea sunt eronate, în raport de dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr.34/2001, întrucât, având în vedere că, în dosarul de fond nr.2039/2001, Curtea de Apel București, secția a VI a comercială a stabilit taxa judiciară de timbru la suma de 412.427.500 lei și timbrul judiciar de 53.000 lei, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială ar fi trebuit să stabilească taxele de timbru datorate în recurs, la sumele de 206.213.750 lei taxă judiciară de timbru și 26.500 lei timbru judiciar. Recurenta a mai solicitat scutirea de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1.662.642.500 lei, și, în subsidiar, acordarea de asistență juridică în temeiul art.72/1 C. proc.

civ. sub aspectul reducerii taxei judiciare de timbru, eșalonării plății acesteia sau amânării plății ei pentru o perioadă de un an. Ulterior, recurenta nu și-a mai susținut cererea de gratuitate motivată de lipsa posibilităților financiare, arătând că este de acord cu plata taxei judiciare de timbru în sumă de 206.213.750 lei, așa cum s-a stabilit de Tribunalul București, secția a III a civilă prin sentința civilă nr.2473 din 6 iunie 2003, pronunțată în soluționarea acțiunii promovate în contradicție cu pârâta D.G.F.P. a Municipiului București, ca urmare a respingerii contestației pe care a formulat-o împotriva taxelor de timbru dispuse a fi achitate de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială – sentința 2473 fiind menținută de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.963 din 6 noiembrie 2003, prin care s-a respins recursul pârâtei D.G.F.P.

București, ca nefondat. Instanța, pentru termenul de astăzi, 20 ianuarie 2003, constatând că recurenta contestă doar cuantumul taxei judiciare de timbru stabilite la suma de 1.662.642.500 lei, a dispus reverificarea cuantumului acesteia, precum și obligația recurentei de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru conform procesului verbal de reverificare. Potrivit procesului verbal întocmit, rezultă că taxa judiciară de timbru în discuție a fost corect stabilită și este legal datorată conform dispozițiilor Legii nr.146/21997, or, recurenta nu s-a conformat dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul mai sus menționat. În această ordine de idei, trebuie avută în vedere și decizia nr.127 din 27 martie 2003 prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.(2) din O.U.G.

nr.13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice. Prin această decizie a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale arătate și s-a constatat că textul lor este neconstituțional, în măsura în care se referă și la taxele judiciare de timbru stabilite de instanțele judecătorești. S-a reținut astfel că „nici o autoritate a administrației publice nu poate controla, anula ori modifica o hotărâre a unei instanțe judecătorești sau o măsură dispusă de instanță ori de un judecător, în legătură cu activitatea de judecată”, așa încât „darea în competența Ministerului Finanțelor Publice a soluționării contestațiilor împotriva modului de stabilire, de către instanța judecătorească, a taxei judiciare de timbru, este contrară principiului separației puterilor în stat și, în mod direct, dispozițiilor art.125 alin.(1) din Constituție”.

În același sens, a se vedea și deciziile nr.233 din 5 iunie 2003 și 287 din 3 iulie 2003 ale aceleiași curți care au concluzionat că rațiunile ce au motivat decizia prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.1 alin.(2) din O.U.G. nr.13/2001 subzistă și în cazul dispozițiilor art.18 alin.(2) din Legea nr.146/2997. În consecință, reținându-se că recurenta nu s-a conformat obligației dispuse de instanță de a achita taxa judiciară de timbru legal datorată în sumă de 1.662.642.500 lei, urmează a se da eficiență dispozițiilor art.20 (3) din Legea nr.146/1997 și a se anula ca netimbrat recursul declarat în cauză de reclamanta S.C. „C. LTD” S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de S.C. „C. LTD” S.R.L. împotriva sentinței nr.73 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2004.