ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1599/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1727 din 23 noiembrie 1999, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei S.C. N.A.P. SA și a obligat-o pe pârâta, Direcția Muncii și Protecției Sociale Cluj Napoca, să-i plătească suma de 151.383.528 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate și neachitate, precum și suma de 88.433.211 lei, reprezentând dobânzi comerciale pe perioada 1 martie 1998 – 30 septembrie 1999, plus 8.061.335 lei cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 382/2001, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul pârâtei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, deși, i s-a pus în vedere să completeze taxele de timbru cu suma de 6.618.834 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 48.500 lei, aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței, motiv pentru care a făcut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. A mai reținut că apelanta nu beneficiază de dispozițiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 146/1997, întrucât ori de câte ori sumele devin litigioase, acțiunea sau calea de atac are soarta cererilor evaluabile în bani și, potrivit art. 3 și 7 din Legea nr. 123/1997 și O.G. nr. 32/1995, atât taxele judiciare de timbru, cât și timbrul judiciar se datorează la valoarea contestată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susținând că, în mod greșit, a fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul, întrucât beneficiază de scutirea plății taxelor de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997. A mai susținut că, în mod greșit, instanța a soluționat apelul atâta vreme cât a contestat, în contenciosul administrativ, decizia nr. 312/2001, dată de D.G.S.C. Recursul nu este fondat. În mod just, instanța de apel a aplicat în speță prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, atâta vreme cât pârâta nu s-a conformat dispoziției de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 6.618.834 lei și timbru judiciar în valoare de 48.500 lei.

Corect s-a apreciat de instanță că pârâta nu beneficiază de scutirea prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, întrucât acest text de lege vizează acțiuni ce au ca obiect venituri publice și nu acțiuni al căror obiect îl reprezintă sume pe care partea urmează să le achite din alocații bugetare. De altfel, această împrejurare este confirmată și de D.G.S.C., care, prin decizia nr. 312/2001, a respins, ca neîntemeiată, contestația pârâtei, privind plata taxelor de timbru stabilită de instanță. Nici ultima critică nu este întemeiată, atâta vreme cât recurenta a recunoscut pretențiile, iar cu ordinul de plată nr. 215 din 2 iulie 2001 a și achitat debitul. În consecință, Curtea constată că decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316 C. proc.

civ., raportat la art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, apelul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, împotriva deciziei nr. 382 din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 martie 2003.