ÎCCJ, decizie (scj.ro #83417)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83417) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune
în
anularea
hotărârii
arbitrale
. Motive
Procedura
concilierii
reglementată
în
art.720
1
C.proc.civ
.
nu
se
identifică
cu
obligația
pe
care
și
-o
asumă
părțile
de a
rezolva
un
litigiu
pe
cale
amiabilă
,
și
este
incidentă
numai
justiției
statale
,
fiind
incompatibilă
cu
justiția
privată
,
pentru
a
cărei
activare
este
suficientă
clauza
compromisorie
, ca
în
cazul
dat
.
În
motivul
de
anulare
a
hotărârii
arbitrale
,
prevăzut
în
art. 364
lit.i
)
C.proc.civ
.,
nu
se
includ
criticile
cu
privire
la
stabilirea
situației
de
fapt
,
pe
larg
evocată
de
recurentă
,
sau
cu
privire
la
interpretarea
și
aplicarea
prevederilor
legale
dispozitive
,
ci
numai
criticile
cu
privire
la
încălcarea
dispozițiilor
imperative ale
legii
, independent de
situația
de
fapt
stabilită
.
(
Secția
comercială
,
decizia
nr. 747 din 21
februarie
2006)
Prin
decizia
civilă
nr.646 din 1
iunie
2005,
Curtea
de
Apel
București
a
respins
acțiunea
în
anulare
,
formulată
de
petenta
Agenția
Domeniilor
Statului
împotriva
sentinței
arbitrale
nr.338 din 16
decembrie
2004,
pronunțată
de
Curtea
de
Arbitraj
Comercial
Internațional
de
pe
lângă
Tribunalul
București
,
în
contradictoriu
cu
intimata
SC O. SA
Craiova
.
În
motivarea
deciziei
,
criticile
petentei
privind
modul
de
soluționare
a
excepțiilor
lipsei
de
interes
și
a
inadmisibilității
acțiunii
, au
fost
considerate ca
neîntemeiate
,
față
de
faptul
că
în
ședința
din 18
noiembrie
2004,
reclamanta
a
depus
cerere
de
complinire
în
sensul
că
a
solicitat
restituirea
sumei
de
4.302.870.490 lei,
modificând
acțiunea
formulată
inițial
în
constatare
,
în
acțiune
în
realizarea
dreptului
.
Au
fost
înlăturate
și
celelalte
critici
privind
restituirea
sumei
reprezentând
susținere
financiară
cuvenită
intimatei
pârâte
întrucât
acestea
antamând
fondul
litigiului
nu
puteau
fi
invocate
pe
calea
unei
acțiuni
în
anulare
iar
conform art.358
11
C. proc.
civ
.,
aprecierea
probelor
se face de
către
arbitrii
,
potrivit
convingerii
lor
intime
.
Împotriva
acestei
decizii
,
reclamanta
,
Agenția
Domeniilor
Statului
, a
declarat
recurs,
pentru
motivul
prevăzut
în
art.304 pct.9
C.proc
.
civ
. ,
arătând
că
:
-
în
mod
greșit
s-a
respins
excepția
lipsei
de
interes
a
acțiunii
arbitrale
în
constatare
,
în
raport
cu
prevederile
art.111
C.proc.civ
.,
deoarece
inexistența
unui
debit
este
o
situație
de
fapt
iar
nu
un
drept
real al
intimatei
reclamante
;
-
acțiunea
arbitrală
a
fost
prematur
introdusă
întrucât
intimata
SC O. SA,
reclamantă
arbitrală
nu
a
realizat
procedura
prealabilă
prevăzută
în
art.720
1
C.proc.civ
.
-
tribunalul
arbitral,
în
mod
nelegal
, a
obligat
-o la
restituirea
sumei
de 3.302.870.490 lei,
reprezentând
susținerea
financiară
,
fără
a
fi
îndeplinite
condițiile
plății
nedatorate
,
-
sumele
încasate
de
recurenta
Agenția
Domeniilor
Statului
,
reprezintă
suma
datorată
de
intimată
în
baza
contractului
de
concesiune
dar
,
în
baza
contractului
de
asigurare
încheiat
pentru
anul
agricol
2002/2003,
polițele
de
asigurare
nu
i
-au
fost
concesionate
,
fiind
încălcate
și
prevederile
H.G
. nr.315/2002
și
ale
Normelor
metodologice
de
aplicare
a
Legii
nr.268/2001 cu
privire
la
compensare
.
Intimata
SC O. SA
Craiova
a
depus
întâmpinare
,
solicitând
respingerea
recursului
,
arătând
că
instanța
în
mod
corect
a
reținut
modificarea
cererii
din
acțiune
în
constatare
în
acțiune
în
realizare
.
În
ceea
ce
privește
procedura
prealabilă
reglementată
în
art.720
1
C.proc.civ
.,
aceasta
a
fost
îndeplinită
,
deși
nu
era
obligatorie
pentru
promovarea
unei
acțiuni
arbitrale
.
Intimata
a
mai
susținut
că
prin
soluționarea
fondului
nu
au
fost
încălcate
de
către
tribunalul
arbitral
bunele
moravuri
sau
dispoziții
imperative
ale
legii
.
Recursul
nu
este
fondat
.
Potrivit
art.364
C.proc
.
civ
.,
hotărârea
arbitrală
poate
fi
desființată
numai
prin
acțiune
în
anulare
pentru
motivele
pe
care
limitativ
le
prevede
acest
text de
lege
.
Recurenta
și
-a
întemeiat
acțiunea
în
anulare
pe
dispozițiile
art.364
lit.i
)
C.proc.civ
.,
„
hotărârea
arbitrală
încalcă
ordinea
publică
,
bunele
moravuri
ori
dispoziții
imperative ale
legii
”.
În
dezvoltarea
acestui
motiv
,
reclamanta
s-a
referit
la
rezolvarea
greșită
a
excepției
inadmisibilității
acțiunii
în
constatare
în
raport
cu
prevederile
art.111
C.proc.civ
.,
la
neîndeplinirea
condițiilor
plății
nedatorate
, la
riscul
contractului
de
concesiune
, la
nereținerea
compensației
susținerii
financiare
cu
redevența
datorată
prevăzută
în
H.G
. 318/2002
pentru
modificarea
și
completarea
normelor
metodologice
de
aplicare
a
Legii
nr.268/2001
privind
privatizarea
societăților
comerciale
ce
dețin
în
administrare
terenuri
proprietate
publică
și
privată
a
statului
cu
destinație
agricolă
și
înființarea
Agenției
Domeniilor
Statului
.
Toate
aceste
critici
, la care se
adaugă
excepția
prematurității
acțiunii
arbitrale
în
raport
cu
prevederile
art.720
1
C.proc.civ
.
sunt
reiterate
în
recurs
și
subsumate
motivului
de
nelegalitate
prevăzut
în
art.304 pct.9
C.proc
.
civ
.
Or,
în
perimetrul
motivului
de
anulare
a
hotărârii
arbitrale
364
lit.i
)
ultima
teză
,
invocat
de
recurentă
,
nu
se
includ
criticile
cu
privire
la
stabilirea
situației
de
fapt
pe
larg
evocată
de
recurentă
,
sau
cu
privire
la
interpretarea
și
aplicarea
prevederilor
legale
dispozitive
ci
numai
criticile
cu
privire
la
încălcarea
dispozițiilor
imperative ale
legii
,
independent de
situația
de
fapt
stabilită
.
În
cauza
de
față
nu
se
constată
încălcarea
unei
dispoziții
imperative a
legii
în
sensul
celor
arătate
, cu
precizarea
că
problema
admisibilității
acțiunii
în
constatare
nu
se
mai
pune
câtă
vreme
aceasta
a
fost
transformată
în
acțiune
în
realizare
.
În
ceea
ce
privește
excepția
prematurității
acțiunii
arbitrale
,
aceasta
,
pe
de o
parte
,
nu
a
fost
invocată
prin
acțiunea
în
anulare
,
iar
pe
de
altă
parte
,
procedura
concilierii
reglementată
în
art.720
1
C.proc.civ
.,
și
care
nu
se
identifică
cu
obligația
pe
care
și
-o
asumă
părțile
de a se
rezolva
un
litigiu
pe
cale
amiabilă
,
este
incidentă
numai
justiției
statale
,
fiind
incompatibilă
cu
justiția
privată
pentru
a
cărei
activare
este
suficientă
,
în
cazul
dat
,
clauza
compromisorie
.
Așa
fiind
,
Înalta
Curte
a
respins
ca
nefondat
recursul
,
menținând
ca
legală
decizia
atacată
.