ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2945/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 22

din 26 ianuarie 2006, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României, cu majoritate de voturi, a admis în

parte acțiunea reclamantei SC S.G. SA cu sediul social în Galați județul Galați

împotriva pârâtei SC S.G.R. SA cu sediul social în București, pe care a

obligat-o să-i plătească suma de 143.787 Euro, prin echivalent în lei la cursul

de referință al B.N.R. din ziua plății, cu titlul de daune și separat, suma de

14.540 Ron cheltuieli de arbitraj. S-a mai stabilit pentru expertul P.A.F. onorariul

definitiv în sumă de 210.000.000 Ron, din care s-au achitat de reclamantă

110.000.000 lei și obligă pe pârâtă să plătească expertului restul de

100.000.000 Rol (10.000 Ron).

Tribunalul arbitral a reținut

în fond, din actele și lucrările dosarului, susținerile părților atât oral cât

și în scris, prin concluziile depuse, că la 9 mai 1997, între mandantul S.G.R. SA

și mandatarul SC S.G. SA Galați s-a încheiat contractul de mandat nr. 13, având

ca obiect, pentru județul Galați, distribuția în numele și contul S.G., precum

și crearea și dezvoltarea unei rețele de detailiști autorizați în beneficiul

exclusiv al S.G.

După ce părțile au executat

mai bine de 3 ani acest contract, ele au convenit încheierea unui nou contract

de mandat, cu același obiect, pentru o durată de 5 ani și pentru două județe,

respectiv Galați și Vrancea, semnând contractul nr. 13 din 26 iulie 2000 și

cele 8 anexe, care fac obiectul prezentului litigiu.

Având în vedere raportul de

expertiză și concluziile suplimentului la acest raport, a apreciat că acțiunea

arbitrală poate fi admisă în parte, numai pentru suma de 143.787 Euro.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 162 din 4 octombrie 2006, a respins

acțiunea în anulare formulată de petenta SC S.G.R. SA București împotriva

sentinței arbitrale nr. 22 din 26 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României, cu motivarea că acțiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale

este o cale de atac specială, care poate fi formulată numai pentru motivele

expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 364 C. proc. civ.

Faptul că în privința

constatărilor și concluziilor suplimentului la raportul de expertiză a formulat

obiecțiuni petenta-pârâtă iar tribunalul arbitral a considerat că nu se impune

ca expertul să ofere răspunsurile cerute, nu semnifică încălcarea principiului

contradictorialității și al dreptului la apărare. Hotărârea tribunalului

arbitral nu încalcă nici dispozițiile imperative ale legii, respectiv art. 998-999

și 1068 C. civ., deoarece aprecierea probelor se face de către arbitri, iar

aceste texte legale se referă la probleme de fond, ce nu pot fi invocate prin

intermediul acțiunii în anulare.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 162 din 4 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel, secția a

V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC S.G.R. SA București, care a

criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând

modificarea ei în sensul admiterii cererii introductive și anulării sentinței

arbitrale nr. 22 din 26 ianuarie 2006 dată în dosarul nr. 438/2006 al Curții de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat încălcarea principiilor dreptului la apărare și al

contradictorialității în administrarea probei cu expertiză, prin refuzul de a

da curs obiecțiunilor pârâtei care vizau fondul expertizei, precum și

încălcarea normelor de drept material imperativ prevăzute de art. 998 – art. 999

și 1068 C. civ.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca

nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, instanța de fond a stabilit adevăratele

raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor

contractuale asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul

încălcării clauzelor stabilite, precum și normele de drept aplicabile

litigiului de natură comercială.

Amplu motivat și bine

argumentat tribunalul arbitral a reținut că nu este cazul să ceară expertului

examinarea obiecțiunilor formulate de pârâtă în privința constatărilor și

concluziilor suplimentului la raportul de expertiză inițial, având suficiente

elemente necesare calificării situației litigioase. Pe tot parcursul procedurii

arbitrale a fost respectat în egală măsură părților dreptul la apărare și

principiul contradictorialității, acestea fiind beneficiarele unei reale

egalități de tratament.

Potrivit dispozițiilor

cuprinse în art. 358

11

alin. (4) C. proc. civ., așa cum corect a

expus prima instanță, aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit

intimei lor convingeri.

Nu este justificată nici

critica referitoare la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, cu

referință la art. 998 – art. 999 și 1068 C. civ., deoarece ele antamează fondul

cauzei și fac ineficientă promovarea căii de atac speciale, respectiv acțiunea

în anulare.

Este unanim admis că o

hotărâre arbitrală poate fi desființată numai prin acțiunea în anulare și numai

pentru unul din motivele limitativ și expres prevăzute de art. 364 lit. a) – i)

C. proc. civ., rațiuni pentru care, în speță neregăsindu-se nici una dintre

aceste situații, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S.G.R. SA

București împotriva sentinței comerciale nr. 162/4 octombrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de pârâta SC S.G.R. SA București, împotriva sentinței nr. 162 din 4 octombrie

2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 4 octombrie 2007.