ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 670/2007

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința nr. 519 din 13 februarie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul Municipiul București prin Primar General în contradictor cu pârâta SC C.S.I. SRL și, în consecință, pârâta a fost obligată la plata sumelor de: 8010 dolari S.U.A. cotă aport pe perioada 1 august 2003 – 27 aprilie 2004, 5.044,75 dolari S.U.A. penalități pe perioada 1 august 2003 – 31 octombrie 2005, 12.835,20 dolari S.U.A. contravaloare lipsă folosință, în echivalent în lei la data plății, fiind respinsă cererea de obligare la plata majorărilor pentru această din urmă sumă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 27 aprilie 2004, contractul de asociere nr. 13 încheiat de părți la data de 15 ianuarie 1997 a încetat în condițiile art. 13 alin. (4) prin denunțare de către municipalitate ca urmare a neexecutării obligației de plată a cotei de aport prevăzută de art. 9 din contract. Cum pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere aceasta a fost obligată la plata sumelor solicitate mai puțin la plata majorărilor pentru contravaloarea lipsei de folosință. II. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 478 din 27 septembrie 2006, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta SC C.S.I. SRL București și ca nefondat apelul declarat de reclamantul municipiul București.

Cu privire la apelul declarat de pârâtă, s-a reținut că aceasta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru deși i s-a pus în vedere obligația timbrării la termenul din 21 iunie 2006 prin apărătorul ales, situație în care s-a făcut aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând în consecință cererea pe acest motiv. Cu privire la apelul declarat de reclamant critica acestuia privind reacordarea majorărilor de întârziere a fost înlăturată cu motivarea că acestea au fost solicitate la suma de 12.835,20 dolari S.U.A. acordată pentru lipsa de folosință în perioada 17 februarie 2004 – 28 februarie 2005, sumă la care se putea cere dobânda legală dar nu majorări de întârziere calculate conform codului de procedură fiscală, față de natura comercială a obligației.

În contra acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta. III. Recursul declarat de pârâtă nu a fost timbrat deși pentru termenul din 13 februarie 2007 aceasta a fost citată cu menținea timbrării indicându-se cuantumul taxelor și contul în care pot fi plătite, situație față de care, Înalta Curte de Casație și Justiție făcând aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va anula recursul astfel declarat ca netimbrat. IV. Recurentul reclamant critică decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., arătând că toate sumele care intră într-un mod sau altul în contul Primăriei Municipiului București se fac venit la bugetul local, neexistând decât un singur cont, conform art. 3 din O.G.

nr. 61/2002 fiind deci aplicabile prevederile Codului de procedură fiscală, Cap. II, art. 114 alin. (1) cu privire la majorările și penalitățile pentru întârzierea plăților. V. Recursul declarat de reclamant nu este fondat. Părțile au încheiat un contract de asociere la 15 ianuarie 1997, pe poziții de egalitate juridică, contractul fiind unul comercial, iar nu unul administrativ, de autoritate, el fiind supus normelor de drept privat, comerciale și, după caz, civile, iar nu celor de drept public, fiscal, părțile reglementând în cuprinsul contractului răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor asumate.

Or, se constată că Ordonanța nr. 61/2002 privește colectarea creanțelor bugetare și că ea nu este incidentă contractului în speță întrucât pârâta contractantă nu are calitatea de debitor bugetar obligațiile pe care și le-a asumat sunt obligații comerciale iar nu obligații bugetare, fiind fără relevanță în această determinare faptul că reclamantul vărsa la bugetul local sumele de bani ce i se cuvin din contract. VI. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat menținând ca legală, în raport de prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., decizia atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC C.S.I. SRL București împotriva deciziei nr. 478 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul București prin primar general împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.