ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 19/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 330 din 5 martie 2007, Tribunalul București secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.F.I. București împotriva pârâtei SC B.R. SRL București.

Reclamanta a învestit instanța cu o cerere în pretenții, reprezentând contravaloarea folosinței spațiului situat în București și a penalităților pentru perioada 1 august 2003 – 31 mai 2005. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința nr. 2556 din 26 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București pârâta a fost obligată față de aceeași reclamantă la plata contravalorii chiriei pentru perioada 26 ianuarie 2001 – 31 iulie 2003, dispunându-se totodată și evacuarea din spațiul în litigiu, situație față de care, în prezenta acțiune ce are ca obiect plata lipsei de folosință pentru perioada următoare celei avute în vedere prin sentința menționată, reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 998 – art. 999 C. civ.

Cum nu s-a dovedit că pârâta a continuat să folosească spațiul instanța a considerat că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate. Apelul formulat de reclamanta A.F.I. București a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 306 din 26 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care a înlăturat susținerile reclamantei privind scutirea de obligația de a plăti taxă de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 și a dat eficiență prevederilor art. 20 alin. (3) din lege. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8,9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susține următoarele: Recurenta susține că este instituție publică de interes local, în subordinea Consiliului General al Municipiului București, având ca obiect de activitate administrarea fondului locativ de stat de pe raza Municipiului București.

De asemenea se arată că este finanțată integral de alocațiile bugetare, iar sumele pe care le încasează cu titlu de chirii sau contravaloare folosință se varsă la bugetul local și constituie în final, venituri ale bugetului general consolidat, încadrându-se în rațiunea dată de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 – „alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat. În atare situație, recurenta consideră că beneficiază de prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 în sensul că este scutită de plata taxei de timbru.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile și acțiunile formulate de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, sunt scutite de taxa judiciară de timbru dacă au ca obiect venituri publice, iar conform art. 26 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a legii, în categoria veniturilor publice se includ și veniturile bugetelor locale. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat nr. 507/2004, sumele obținute din recuperarea debitelor provenind din chirii constituie venituri la bugetele locale.

Raportând aceste prevederi la faptul că reclamanta este o instituție publică de interes local care administrează fondul locativ de stat aflat pe raza Municipiului București și că cererea adresată instanței vizează sumele încasate cu titluri de chirii sau contravaloare folosință, constituind o sursă la bugetul local și, în final, la bugetul general consolidat, Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat greșit art. 17 din Legea nr. 146/1997 întrucât pretențiile solicitate prin acțiune constituie venituri publice. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 alin.(3) C. proc. civ. urmează a se admite recursul ca fondat și a se casa decizia atacată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.F.I. București împotriva Deciziei nr. 306 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare a apelului, la aceeași instanță, pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.