ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 19/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 19/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 330 din 5 martie 2007, Tribunalul
București secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată
de reclamanta
A.F.I.
București împotriva pârâtei SC B.R. SRL București.
Reclamanta a învestit
instanța cu o cerere în pretenții, reprezentând contravaloarea folosinței
spațiului situat în București și a penalităților pentru perioada 1 august 2003
– 31 mai 2005.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că prin sentința nr. 2556 din 26 aprilie 2006 pronunțată de
Tribunalul București pârâta a fost obligată față de aceeași reclamantă la plata
contravalorii chiriei pentru perioada 26 ianuarie 2001 – 31 iulie 2003,
dispunându-se totodată și evacuarea din spațiul în litigiu, situație față de
care, în prezenta acțiune ce are ca obiect plata lipsei de folosință pentru
perioada următoare celei avute în vedere prin sentința menționată, reclamanta
trebuia să facă dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 998 – art. 999 C.
civ.
Cum nu s-a dovedit că pârâta
a continuat să folosească spațiul instanța a considerat că pretențiile
reclamantei sunt neîntemeiate.
Apelul formulat de
reclamanta A.F.I. București a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 306 din
26 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
care a înlăturat susținerile reclamantei privind scutirea de obligația de a
plăti taxă de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 și a dat eficiență
prevederilor art. 20 alin. (3) din lege.
Împotriva acestei decizii a
formulat recurs reclamanta, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute
de art. 304 pct. 8,9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susține următoarele:
Recurenta susține că este
instituție publică de interes local, în subordinea Consiliului General al
Municipiului București, având ca obiect de activitate administrarea fondului
locativ de stat de pe raza Municipiului București.
De asemenea se arată că este
finanțată integral de alocațiile bugetare, iar sumele pe care le încasează cu
titlu de chirii sau contravaloare folosință se varsă la bugetul local și
constituie în final, venituri ale bugetului general consolidat, încadrându-se
în rațiunea dată de art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 – „alte sume ce
constituie venituri ale bugetului general consolidat.
În atare situație, recurenta
consideră că beneficiază de prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 în
sensul că este scutită de plata taxei de timbru.
Recursul este fondat pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 17 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile și acțiunile formulate de
instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, sunt
scutite de taxa judiciară de timbru dacă au ca obiect venituri publice, iar
conform art. 26 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a legii, în
categoria veniturilor publice se includ și veniturile bugetelor locale.
De asemenea, potrivit Legii
bugetului de stat nr. 507/2004, sumele obținute din recuperarea debitelor
provenind din chirii constituie venituri la bugetele locale.
Raportând aceste prevederi
la faptul că reclamanta este o instituție publică de interes local care
administrează fondul locativ de stat aflat pe raza Municipiului București și că
cererea adresată instanței vizează sumele încasate cu titluri de chirii sau
contravaloare folosință, constituind o sursă la bugetul local și, în final, la
bugetul general consolidat, Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat
greșit art. 17 din Legea nr. 146/1997 întrucât pretențiile solicitate prin
acțiune constituie venituri publice.
În consecință, având în
vedere dispozițiile art. 312 alin.(3) C. proc. civ. urmează a se admite
recursul ca fondat și a se casa decizia atacată cu trimiterea cauzei la aceeași
instanță pentru soluționarea pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta A.F.I. București împotriva Deciziei nr. 306 din 26 iunie 2008 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite
cauza spre rejudecare a apelului, la aceeași instanță, pe fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 ianuarie 2009.