Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.04.2010
respins

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1411/2010

HOTĂRÂRE
27.04.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1411/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 3853 din 9 martie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA București împotriva pârâtei SC N. SA, acțiune prin care s-a solicitat plata sumei de 10.226,69 lei aferentă folosinței a două spații comerciale - Centrul 27 și Centrul 66 - situate în București, sector 5. În considerentele sentinței, instanța a reținut că reclamanta a fost - pentru anul 2007 - titulara dreptului, dar și a obligației de a administra cele două spații comerciale în numele Municipiului București și că pârâta a ocupat cele două spații în baza unor contracte de închiriere, denunțate de către reclamantă, pârâta continuând să ocupe imobilele.

S-a constatat că, pentru durata de după denunțarea contractelor de închiriere, pârâta datorează contravaloarea lipsei de folosință însă reclamanta nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 421 din 22 octombrie 2009 dată de curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care a reținut că apelanta nu s-a conformat prevederilor Legii nr. 146/1997 de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, deși i s-a pus în vedere îndeplinirea acestei obligații cât și cuantumul taxelor datorate.

De asemenea instanța de apel a înlăturat apărările reclamantei întemeiate pe existența unui contract de mandat între Municipiul București și societatea SC C. SA ceea ce ar atrage consecința beneficiului scutirii de la plata taxelor judiciare, în considerarea caracterului de venituri publice al despăgubirilor și de instituție publică a Municipiului București (art. 17 din Legea nr. 146/1997). S-a apreciat că, raportat la contractul numit „de prestări servicii” nr. 1455 din 24 iulie 2000 și la actele adiționale la acesta nu se poate deduce că, în îndeplinirea obligației de încasare a chiriei, beneficiarul proprietar l-ar fi împuternicit pe beneficiarul serviciului să trateze afacerea pe seama și pe socoteala sa, pentru a fi incidente dispozițiile art. 374 și urm. C. com., care reglementează mandatul.

Apreciindu-se că litigiul se poartă între reclamantă - în calitate de comisionar și pretinsul debitor al despăgubirilor, constând în chirie și contravaloarea lipsei de folosință s-a statuat că, în cauză, nu au aplicabilitate dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997. Împotriva deciziei, reclamanta SC C. SA a declarat recurs prin care a invocat motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs, se susțin următoarele critici: - Din interpretarea gramaticală a art. 17 din Legea nr. 146/1997, recurenta consideră că legiuitorul a înțeles să scutească de la plata taxei judiciare de timbru anumite instituții, iar pe de altă parte scutirea să fie aplicată caracterului venitului solicitat, rezultând că legea scutește de plata taxei judiciare de timbru orice instituție care colectează venituri publice, indiferent de forma în care acționează instituția, direct, prin mandatar sau comisionar.

- Scutirea de la plata taxei de timbru este dată de caracterul contractului de prestări servicii, în sensul în care acesta este unul nenumit. Recurenta consideră că raportat la dispozițiile art. 969 coroborat cu art. 977 și urm. C. civ., instanța de apel a interpretat greșit contractul, faptul că acesta s-ar supune regulilor comisionului întrucât folosirea cuvântului „comision” în art. 27 nu trebuie privită separat de restul clauzelor contractuale, care trebuie interpretate unele prin altele.

Se susține că prin art. 11 din contract a fost mandatată să „execute operațiuni de evaluare și vânzare a locuințelor conform Decretului-lege nr. 61/1990 și Legii nr. 112/1995, operațiuni efectuate în numele și pe seama Municipiului București - adică a statului – iar prin art. 13 din contract (astfel cum a fost modificat prin Actul adițional nr. 4 din 18 martie 2004) s-a stipulat că reclamanta „reprezintă și susține în fața instanței judecătorești de orice grad interesele municipalității”, ceea ce denotă caracterul de mandat al contractului. De asemenea, se arată că prin voința legiuitorului, contractul are un caracter de mandat conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, obligându-se să depună la dosar un înscris prin care va arata natura contractului împreună cu contractantul.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președintele României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și de cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.

Din interpretarea prevederilor menționate rezultă că beneficiază de scutirea de taxa judiciară de timbru instituțiile enumerate limitativ, indiferent de obiectul cererilor ori acțiunilor adresate în justiție, precum și alte instituții publice - pentru cererile și acțiunile ce au ca obiect venituri publice. În acest din urmă caz, legea cere îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: titularul cererii, acțiunii ori al căi de atac să fie o instituție publică de natură de venit public al obiectului cererii. În cauza dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii chiriei și lipsei de folosință pentru două spații comerciale în calitate de titular al dreptului de administrare al acestora, invocând ca temei mai multe contracte de închiriere.

Susținând că beneficiază de prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, reclamanta s-a prevalat de prevederile contractului de prestări servicii nr. 1455 din 24 iulie 2000 și al actelor adiționale la acesta, contract încheiat cu Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, apreciind că actul menționat are natura unui mandat, în contextul în care - din actul adițional nr. 4 din 18 martie 2004 - rezultă că toate acțiunile sale sunt făcute în numele și pe seama municipalității. Susținerea recurentei-reclamante este eronată întrucât din clauzele contractului nu rezultă că, în îndeplinirea obligației de încasare a chiriei, beneficiarul l-ar fi împuternicit pe prestator să trateze afacerea pe seama și pe socoteala sa astfel încât să poată fi atrasă incidența prevederilor art. 374 și urm. C. com.

Din clauzele convenite de părți nu rezultă a fi îndeplinită condiția ca prestatorul să acționeze „și pe seama beneficiarului, în condițiile în care reclamanta intră în relație nemijlocită cu debitorii (în baza contractului încheiat cu aceștia), tratând afaceri în nume propriu dar pe socoteala beneficiarului. Pe de altă parte, nu este îndeplinită nici condiția calității de instituție publică cerută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, din moment ce reclamanta stă în proces în nume propriu, iar nu în calitate de mandatar al instituției publice. Așa cum, corect a reținut și instanța apelului - indiferent de natura atribuită contractului de prestări de servicii, atât timp cât reclamanta a acționat în justiție, în nume propriu, iar nu ca reprezentant al instituției publice, nu poate beneficia de prevederile art. 17 în sensul scutirii de la plata taxelor de timbru.

Pentru aceste considerente, față de refuzul de a timbra al reclamantei, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, sancționând cererea de apel cu anularea ei ca netimbrată.

MOTIVE

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 421 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-13
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 19/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 330 din 5 martie 2007, Tribunalul București secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.F.I. B
ÎCCJ 2010-02-25
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2253 din 10 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă acțiunea principală formulată de
ÎCCJ 2009-11-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2875/2009
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S.I.S. SRL București i-a chemat în judecată pe pârâții N.R. și N.R.C. pentru ca instanța, prin hotăr
ÎCCJ 2011-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3159/2011
Prin intermediul concluziilor depuse la dosarul cauzei la data de 11 octombrie 2011 recurenta pârâtă a extins criticile formulate prin cererea de recurs, procedând și la încadrarea acestora în drept. Prin cererea de recurs întemeiată pe dis
ÎCCJ 2010-04-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1321/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 aprilie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC P.C.I. SRL a chemat în judeca
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă