ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2253 din 10
februarie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost
admisă acțiunea principală formulată de reclamanta R.A.A.P.S. și s-a dispus
evacuarea pârâtei SC S.W. SRL București din spațiul situat în București, sector
2.
Prin aceeași sentință
a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtă
prin care a solicitat obligarea reclamantei să-i prelungească contractul de
închiriere nr. 7917/2006 pe o perioadă de încă un an, apreciind că în cauză sunt
incidente dispozițiile art. 1438 C. civ.
Apelul declarat de
pârâtă împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat prin Decizia comercială
nr. 292 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,
reținându-se că aceasta nu și-a îndeplinit obligația achitării taxelor de timbru
stabilite în sarcina sa.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În motivarea
recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta
critică decizia din apel pentru că a fost dată cu încălcarea legii, respectiv,
cu lipsă de procedură, ea nefiind citată pentru termen și nici cu taxele
datorate, la sediul său nefiind primită nici o citație în acest sens.
Recursul este nefondat
pentru considerentele ce se vor arăta:
Din actele dosarului
de apel rezultă că apelanta, recurenta de față, a fost citată la data de 27 mai
2009 (fila 4) pentru termenul din 18 iunie 2009, cu mențiunea achitării taxei
judiciare de timbru în valoare de 9 lei și timbru judiciar de 0,3 lei,
procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare pe ușa principală a sediului
destinatarului întrucât nu a fost găsită nici o persoană la sediul apelantei.
În consecință,
recurenta susține neîntemeiat că nu i s-au comunicat nici taxele datorate, nici
termenul când urma să aibă loc judecata, motiv pentru care Curtea apreciază că
instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3)
din Legea 146/1997, anulând apelul, recursul urmând a fi respins în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de
pârâta SC S.W. SRL București împotriva Deciziei nr. 292 din 18 iunie 2009 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 25 februarie 2010.