ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5852/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Reclamantul O.V., prin cererea înregistrată la 5 ianuarie 1988 sub nr. 22 pe rolul Judecătoriei sectorului 2, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC S. SA, Ministerul Finanțelor, Ministerul Privatizării și F.P.S., să se constate nulitatea absolută a înscrierii S.P.I.C. S.A.R. (în prezent SC S. SA), pe listele anexe la Decretul nr. 134/1949; să se constate validitatea neîntreruptă a dreptului de proprietate a autorilor săi, defuncții B.N. și B.E., bunicii materni și O.S., mama sa, asupra a 66,6% din patrimoniul fabricii S.P.I.C. S.A.R respectiv teren în suprafață de 17.322,66 mp, clădiri, instalații, accesorii materii prime, mărfuri preluate cu inventar de reprezentanții puterii comuniste; să se constate dreptul de proprietate al reclamantului, în calitate de unic moștenitor, asupra cotei de 66,6%.

S-a solicitat, de asemenea, chemarea în judecată, în condițiile art. 57-59 C. proc. civ. a coproprietarilor cotei de 33,3% a fabricii . Față de valoarea obiectului cererii de revendicare, astfel cum a fost modificat la 13 martie 1998, instanța, prin sentința civilă nr. 4695 din 13 martie 1998, a declinat competența de soluționare a cererii modificatoare (constatarea validității neîntrerupte a dreptului de proprietate, efectuarea cuvenitelor modificări în privatizarea SC S. SA, obligarea FPS și SC S. să transmit reclamantului în deplină proprietate numărul de acțiuni, radierea dreptului statului din registrul de acțiuni asupra procentului de acțiuni) în favoarea Tribunalului București. Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 810 din 29 iunie 2000 pronunțată în dosarul nr. 1135/1998, a respins cererea principală și cererile de intervenție pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor, SC A.G.

SA și SC S. SA; s-a dispus disjungerea cererii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 136 din 8 aprilie 1999 privind vânzarea de acțiuni S. încheiat între FPS și SC A.G. SA. Curtea de Apel București, secția a III a civilă, prin decizia civilă nr. 233 din 3 mai 2001 pronunțată în dosarul nr. 4047/2000, a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la aceeași instanță, constatând că pârâții au calitate procesuală pasivă în acțiunea în revendicare formulată. Deasemenea a fost menținută dispoziția de disjungere a capătului de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Instanța de apel a dispus, totodată, disjungerea apelului declarat de intervenienții principali F.M.

și M.E. Totodată, prin încheierea din Camera de consiliu de la 5 septembrie 2001, cererea de îndreptare a erorii materiale cuprinse în decizie a fost respinsă. Deasemenea, prin încheierea din Camera de consiliu de la 5 octombrie 2001 a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale și de completare a încheierii de ședință din 5 septembrie 2001. O nouă cerere de îndreptare a erorii materiale existente în cuprinsul deciziei civile nr. 233A din 3 mai 2001 a fost respinsă, ca nefondată prin încheierea din Camera de consiliu de la 17 aprilie 2004, cu motivarea că cererea de a se trece în dispozitiv și concluziile din finalul considerentelor nu întrunesc dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Decizia pronunțată în apel a devenit irevocabilă urmare a respingerii recursurilor declarate de Ministerul Finanțelor Publice și A.P.A.P.S. (fost F.P.S.). S-a luat act prin decizie de faptul că reclamantul a renunțat la judecarea cererii principale în contradictoriu cu A.P.A.P.S. și SC A.G. SA În fond, după rejudecare, Tribunalul București, secția a III a civilă, prin sentința civilă nr. 217 din 4 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1280/2003 a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului, iar cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, ca inadmisibilă. Instanța reține că reclamantul nu poate fi considerat continuator în drepturi al persoanei juridice care și-a încetat activitatea, deoarece calitatea de acționari ai autorilor reclamantului, coroborată cu dovada calității de succesor a reclamantului nu poate substitui lipsa titlului de proprietate asupra imobilelor sau asupra unei cote indivize din imobil.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, prin decizia civilă nr. 1461 din 22 iunie 2004, iar hotărârea a fost schimbată în parte în sensul respingerii cererii principale ca inadmisibilă; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Prin considerentele deciziei s-au reținut cele ce succed. Calificarea dată de prima instanță cererii de chemare în garanție a pârâtului ca fiind drept o modificare a cererii de chemare în judecată este corectă întrucât este inadmisibilă o cerere de chemare în garanție formulată de către reclamant împotriva unui pârât.

Modalitatea în care reclamantul a înțeles să formuleze petitul cererii de chemare în judecată în ultima modificare, 15 decembrie 2003, tinde la eludarea căii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, deoarece obiectul cererii îl constituie obligația de reparare a prejudiciului suferit, în calitate de persoană îndreptățită potrivit art. 3 lit. b) raportat la art. 18 lit. a) din lege. Prima instanță a reținut netemeinic tardivitatea modificării deoarece a fost depusă înainte de prima zi de înfățișare, 26 aprilie 2004, la 15 decembrie 2003. Reține instanța că reclamantul ar fi putut continua acțiunea în retrocedarea imobilului, dar prin modificare formulează în fapt o noua cerere de reparație prin echivalent.

Inadmisibilitatea căii procesuale a acțiunii în justiție nu aduce atingere principiului constituțional al accesului liber la justiție întrucât acest drept trebuie exercitat în condițiile, formele și termenele prevăzute de lege. Prin decizia civilă nr. 1677A din 3 septembrie 2004 cererea apelantului privind lămurirea și întinderea dispozitivului deciziei sus arătate a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că a răspunde nelămuririi subiective referitoare la tehnica juridică echivalează cu acordarea de consultații juridice sub aspectul modalității de redactare a dispozitivului unei decizii pronunțate în apel, prevederile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. nefiind aplicabile în acest caz. Apelantul a declarat recurs împotriva acestor două decizii precum și împotriva încheierii de ședință de la 17 iunie 2004 dată în camera de consiliu în dosarul nr. 4047/2001 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Prin motivele de recurs este criticată decizia civilă nr. 1461 din 22 iunie 2004 pentru considerentele ce urmează, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Cererea formulată la 18 decembrie 2003 nu modifică obiectul și cauza acțiunii principale ci doar s-a mărit câtimea obiectului cererii la peste 47 miliarde lei, astfel încât s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Acțiunea formulată este o acțiune în revendicare imobiliară, astfel cum s-a reținut și prin decizia Curții Supreme de Justiție, respectiv restituirea imobilului Fabrica F. de la SC S., pentru că nu a operat naționalizarea în temeiul Legii nr. 119/1948 ori a Decretului nr. 134/1949.

Nici un moment acțiunea nu a fost întemeiată în baza Legii nr. 10/2001 deoarece recurentul a înțeles să continue acțiunea în baza dreptului comun. Decizia a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001 deoarece nu s-a cerut nici suspendarea, nici renunțarea la litigiu. Hotărârea cuprinde motive străine, contradictorii față de natura pricinii deoarece motivarea se bazează pe Legea nr. 10/2001, când obiectul acțiunii este revendicarea imobilului mai sus arătat. Decizia civilă nr. 1677/A din 3 septembrie 2004 este criticată în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât nu a fost vorba de o nelămurire subiectivă ci de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 1461/A/2004, deoarece, cu toate că se admite apelul, acțiunea se respinge ca inadmisibilă, înrăutățindu-se situația apelantului în propria cale de atac.

Prin motivele de recurs formulate, încheierea din camera de consiliu de la 17 iunie 2004, este criticat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în sensul că erorile solicitate a fi înlăturate sunt erori de fapt și nu de drept, fiind astfel întrunite dispozițiile art. 281 C. proc. civ., deoarece pe calea rectificării se pot trece în dispozitivul hotărârii concluzii existente în considerente, dar nemenționate de la început și în dispozitiv. Încheierea este lipsită de o motivație cât timp se arată doar că nu sunt întrunite dispozițiile art. 281 C. proc. civ. Analizând hotărârile recurate, prin prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reținut următoarele: Între principiile care guvernează procesul civil se află și disponibilitatea și imputabilitatea.

Disponibilitatea în procesul civil desemnează, în sens material, dreptul părții de a dispune de obiectul procesului. În sensul art. 129 alin. ultim C. proc. civ., părțile determină limitele judecății și obiectul acesteia, cu respectarea și a dispozițiilor art. 17, art. 49-56, art. 57-59, art. 120 și art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Prin cererea formulată la 15 decembrie 2003 intitulat „note scrise” ce a fost caracterizat în condițiile art. 84 C. proc. civ., drept acțiune modificatorie a petitului acțiunii (filele 87-97 din dosar nr. 1280/2003), recurentul-reclamant a solicitat mărirea câtimii obiectului pricinii la „47.213.133.159 la 14 februarie 2001 + rata inflației la data reevaluării patrimoniului, dată convențională, nu bazat pe Legea nr. 10/2001 în drept”.

Față de multiplele precizări făcute, recurentul înțelege să sintetizeze obiectul procesului ca fiind acela de constatare a nulității absolute și de inopozabilitate a titlului statului, de revendicare/echivalent în acțiuni S. și obligațiile de a da și de a face a SC S. SA (f.91 dosar nr. 1280/2003). În drept cererea este întemeiată în baza dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, Legea nr. 119/1948, Decretul nr. 134/1949, art. 475, art. 480 și art. 1073 C. civ. În finalul cererii se precizează că nici un moment reclamantul „nu a înțeles să ratifice actul de naționalizare de la 11 iunie 1948 sau de la 1949” neavând relevanță faptul solicitării de acțiuni și de la A.P.A.P.S. în baza art. 32 din Legea nr. 10/2001.

Calificarea dată de instanța de apel, cererii modificatoare, este în contradicție cu petitul formulat, majorarea câtimii obiectului cererii, și care atrage aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în sensul că cererea nu se socotește modificată atunci când reclamantul mărește cuantumul obiectului cererii. Prin decizia pronunțată în apel s-a modificat obiectul și cauza litigiului, din acțiunea în revendicare întemeiat în baza dispozițiilor art. 480 C. civ., în acțiunea de stabilire a unor măsuri reparatorii prin echivalent, întemeiat în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ ., potrivit cu care judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, reținând că instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, va admite recursul și va casa decizia, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului. Față de soluția ce se va pronunța în recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1461/A din 22 iunie 2004, cererea de îndreptare a erorilor materiale și de completare a dispozitivului deciziei arătate a rămas fără obiect, urmare a casării hotărârii. Drept urmare, recursul declarat împotriva deciziei nr. 1677/A din 3 septembrie 2004 va fi admis, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în sensul modificării hotărârii astfel cum s-a arătat, rămânerea fără obiect a cererii întemeiate în baza dispozițiilor art. 281, art. 281 1 și art. 282 2 C. proc.

civ. Referitor la recursul declarat împotriva încheierii de ședință de la 17 iunie 2004 pronunțată în camera de consiliu în dosarul nr. 4047/2001, Înalta Curte va reține cele ce se vor arăta. Prin decizia civilă nr. 233/A din 3 mai 2001, sentința civilă nr. 810 din 28 iunie 2000 prin care se constatase lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, F.P.S., SC A.G. SA și SC S. SA, a fost desființată, iar cauza trimisă pentru judecarea pe fond a acțiunii, constatând că pârâtele au calitate procesuală pasivă. Apelantul a solicitat îndreptarea deciziei nr. 233/A/2001 în sensul de a se trece în dispozitiv și concluziile din finalul considerentelor de la pagina 6, alin. (7), referitoare la calitatea procesuală activă a reclamantului și a interesului său în formularea acțiunii în revendicare, conform art. 281 C. proc.

civ. Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. În temeiul prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate obține rectificarea dispozitivului hotărârii, în sensul solicitat, în condițiile în care aceste aspecte, calitatea procesuală activă și interesul, nu au constituit obiectul dezbaterilor din apel deoarece instanța nu a fost investită de nici una dintre părți cu soluționarea unor atari excepții. Soluția pronunțată, chiar dacă motivarea este sumară, este dată cu respectarea dispozițiilor de procedură arătate.

Pentru considerentele arătate, reținând că motivele de recurs întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamantul O.V. împotriva deciziei nr. 1461 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a III a civilă, și a deciziei nr. 1677 din 3 septembrie 2004 a aceleiași instanțe. Casează decizia nr. 1461 din 22 iunie 2004 și trimite cauza spre rejudecarea apelului. Modifică decizia nr. 1677 din 3 septembrie 2004 în sensul că respinge cererea ca rămasă fără obiect. Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii de ședință de la 17 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 4047/2001 de Curtea de Apel București, secția a III a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.