ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6302/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra

cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a III-a civilă, la 14 martie 2005, V.E.M. a solicitat, în contradictoriu cu

intimata A.V.A.S., anularea Deciziei nr. 72 din 8 februarie 2005 emisă de

intimată, restituirea în natură a fostei societăți M. SA iar în subsidiar,

acordarea de acțiuni la societatea comercială care a preluat patrimoniul

persoanei juridice naționalizate ori la alte societăți comerciale

tranzacționate pe piața de capital.

În motivarea contestației s-a arătat că prin notificarea

înregistrată la 21 septembrie 2001 s-a solicitat restituirea în natură a S.C. M.

SA care a fost naționalizată în mod abuziv prin Legea nr. 119/1948.

Contestatoarea este moștenitoarea soțului său care a avut calitatea de asociat și

președinte al SC M. SA.

Prin sentința civilă nr. 621 din 7 iunie 2005 Tribunalul

București, secția a III-a civilă, a admis în parte contestația, a anulat decizia

nr. 72 din 8 februarie 2005 emisă de A.V.A.S. A obligat-o pe intimată să emită

decizia de acordare de măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate la o

societate tranzacționată pe piața de capital, urmând ca A.V.A.S. să procedeze

la recalcularea valorii acțiunilor în baza activului net din ultimul bilanț

contabil al SC M. SA publicat în M. Of. nr. 128 din 4 iunie 1948.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

preluarea S.C. M. SA de către stat a fost abuzivă.

Din înscrisuri oficiale a rezultat calitatea de acționar al

autorului contestatoarei. Susținerea A.V.A.S. în sensul că dovada calității de

acționar ar trebui făcută exclusiv cu extras din Registrul acționarilor la

societatea naționalizată nu a putut fi primită, deoarece proba acestei calități

poate fi făcută cu orice mijloc de probă.

Valoarea acțiunilor trebuie recalculată de către A.V.A.S.,

conform art. 32 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de A.V.A.S. a

fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 738 A din 15 noiembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat

că la data introducerii acțiunii A.V.A.S. avea calitatea de pârâtă, aceasta

neinvocând excepția lipsei calității procesuale pasive.

Litigiul s-a ivit anterior intrării în vigoare a Legii nr.

247/2005, astfel încât această lege nu este incidentă în cauză.

S-a făcut dovada faptului că la 4 iunie 1948 soțul

contestatoarei era acționar și președinte la S.C. M. SA

A.V.A.S. a declarat recurs împotriva acestei decizii

critica, întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

vizând următoarele aspecte:

În raport de obiectul acțiunii și probele administrate în

cauză, instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 3 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 32.1 și art. 32.2 din Normele

Metodologice de aplicare a legii.

Pentru a se stabili vocația de persoană îndreptățită ultimul

bilanț la care face referire art. 32 alin. (4) este insuficient, fiind necesară

și dovedirea calității de acționar sau asociat la S.C. M. SA

Documentele reținute de instanța de apel nu fac dovada

calității de acționar a antecesorului contestatoarei la momentul naționalizării

societății întrucât nu sunt în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 10/2001, respectiv art. 32.1 și art. 32.2 din Normele Metodologice de

aplicare a legii.

Pentru a deveni aplicabil în cauză art. 32 din lege dovada

calității de acționar a autorului contestatoarei trebuia făcută cu extras din

registrul acționarilor la societatea naționalizată, la data preluării abuzive a

acesteia.

Actele reținute de instanța de apel fac dovada structurii

acționariatului S.C. M. SA în anul 1947, astfel încât nu s-au mai depus

documente care să dovedească menținerea structurii de acționariat până la data

naționalizării.

Analizând hotărârea instanței de apel, în limitele criticii formulate

prin motivele de recurs și în raport de probele administrate în primă instanță,

Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele

considerente:

Conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după

caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care

deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în

mod abuziv.

Imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii a fost

preluat de stat în temeiul Legii nr. 119 din 11 iunie 1948.

La data de 29 iunie 1947 soțul contestatoarei figura în

calitate de acționar la societatea M., iar adunarea generală ordinară din 29

aprilie 1948 a fost prezidată de N.V.

La 1 iunie 1948 Camera de Comerț și Industrie București a

vizat spre publicare în Monitorul Oficial, procesul verbal nr. 48 al adunării

generale ordinare care s-a desfășurat la 29 aprilie 1948 sub președinția lui N.V.

Coroborând aceste înscrisuri cu adresa nr. 1033101 din 7

decembrie 2004 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, Direcția

Municipiului București a Arhivelor Naționale, în care se arată că nu se dețin

liste cu acționarii societății S.C. M. SA din anul 1948, instanța a apreciat că

s-a făcut dovada că, cel puțin la 1 iunie 1948 autorul contestatoarei era

acționar la societatea naționalizată în temeiul legii din 11 iunie 1948. În

condițiile probatoriului menționat administrat de către contestatoare, revenea A.V.A.S.

sarcina de a dovedi că după data de 1 iunie 1948 și până la naționalizare, N.V.

a pierdut calitatea impusă de art. 3 din Legea nr. 10/2001 pentru ca

succesoarea sa să beneficieze de măsuri reparatorii.

Nu se poate face aplicarea în cauză a cerințelor art. 32.1

și art. 32.2 din H.G. nr. 498/2003.

Hotărârea de guvern prin care s-au adoptat Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu putea adăuga la aceasta. Or,

Legea nr. 10/2001 nu impune ca dovada calității de acționar sau de asociat la

respectivele entități juridice să se facă într-o anumită modalitate. Faptul că

actul guvernului adaugă la lege rezultă cu evidență chiar din formularea

folosită „întrucât ultimul bilanț la care face referire alin. (4) al art. 32

din lege este insuficient…”.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a

considerat că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a

prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care nu sunt

întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins, cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata A.V.A.S. împotriva

deciziei civile nr. 738 A din 15 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.