ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9265/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9265/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Prahova
la data de 22 aprilie 2004, reclamanta Z.E. în contradictoriu cu pârâții SC C.
SA și A.P.A.P.S. București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va
pronunța să se dispună desființarea deciziei nr. 928 din 8 aprilie 2004 emisă
de pârâta SC C. SA și acordarea de măsuri reparatorii în sensul Legii nr.
10/2001, fie sub forma restituirii în natură, fie sub forma despăgubirilor
bănești, în limita dreptului său
asupra
fostei F.H.M. Boldești Scăieni, devenită SC C. SA.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că autorul
său, Z.G., zis G., a fost unicul proprietar al fostei fabrici revendicate,
devenită
SC C. SA, care are calitatea de
unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Reclamanta a arătat că la 11 iunie 1948, această
fabrică a fost naționalizată împreună cu terenul, în suprafață de aproximativ 2
ha, pe care se aflau clădirile,
întregul
mobilier aflat la partea de birouri, locuința familiei compusă din 6 corpuri de
clădire, locuința funcționarilor cu tot mobilierul, locuința
muncitorilor cu tot mobilierul, locuința-parter cu tot mobilierul, șoproane și
depozite de marfa; maculatură, unelte, vagonete și șine pentru transport marfa,
uzina electrică, camion Krupp, autoturism Fiat, animale și parc de tracțiune
animală.
Se mai arată că unicul moștenitor al autorului a fost
soțul său, Z.M., care a decedat la 31 iulie 1986, astfel devenind unica
moștenitoare, în calitate de soție supraviețuitoare, conform certificatului de
moștenitor nr. 1275 din
19 septembrie 1996,
eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 1 București.
În final, reclamanta a mai arătat că a formulat
notificare în baza Legii nr. 10/2001,că unitatea deținătoare a refuzat să emită
o decizie, motiv pentru care s-a adresat instanței.
Reclamanta a solicitat să-i fie acordate măsuri
reparatorii pentru toate imobilele și bunurile preluate de stat, astfel:
-
pentru
fabrica și locuințele salariaților - echivalent bănesc;
-
pentru casa de locuit -
restituire în natură sau echivalent bănesc;
-
pentru imobilele demolate
- despăgubiri prin echivalent bănesc;
pentru mașini, unelte, agregate, aparatură, motoare
camioane și tot fondul
de marfa existent la
momentul preluării, despăgubiri prin echivalent bănesc
pentru camion, autoturism, animale și parcul de
tracțiune animală -echivalent bănesc.
Prin sentința civilă nr. 310 din 16 martie 2005, Tribunalul
Prahova, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.
SA, a admis excepția
lipsei calității
procesuale pasive a A.V.A.S., a respins contestația împotriva A.V.A.S. și a
respins
contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanta Z.E.
Prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea formulată
de pârâta SC C. SA privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Î
n motivarea hotărârii, instanța de fond a
reținut următoarele:
Prin decizia nr. 928 din 8 aprilie 2004,
emisă de pârâta SC C. SA s-a respins notificarea cu nr. 793/2001, formulată de
reclamantă, prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de
despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Boldești - Scăieni, respectiv
fosta F.H.M. Boldești Scăieni, motivat de faptul că, în baza art. 27 alin. (2)
și art. 32 din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S.
este
unitatea deținătoare care trebuie să răspundă la notificarea reclamantei,
deoarece
SC C. SA a fost privatizată, precum și faptul că nu s-au depus
acte din care să rezulte identitatea dintre fostul acționar Z.G. și autorul
acesteia, G.Z., calitatea sa de unic moștenitor și unic proprietar al acestei
fabrici.
Cu privire la excepția lipsei calității
procesuale pasive, invocate de pârâta SC C. SA, s-a reținut că nu poate fi
admisă, deoarece decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă de pârâtă.
Referitor la excepția lipsei calității
procesuale pasive a A.V.A.S., instanța a reținut că aceasta este întemeiată,
deoarece pârâta A.V.A.S. nu a emis o decizie prin care s-a răspuns la
notificarea ce i-a fost înaintată atât de SC C. SA cât și de reclamantă.
Cu privire la refuzul expres sau pasivitatea unității
notificate, s-a reținut că acesta putea fi înlăturat prin comunicarea unui
proces-verbal de divergență, întocmit de executorul judecătoresc, pârâtei
A.V.A.S., ceea ce reclamanta nu a făcut.
Î
n ceea ce privește imobilul preluat prin
naționalizare, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) și
(3) din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta era îndreptățită la măsuri
reparatorii sub formă de acțiuni, care se acordă la cererea persoanei
îndreptățite, ceea ce reclamanta nu a solicitat prin notificare sau prin
cererea de chemare în judecată.
Pretențiile
reclamantei sunt de restituire în natură sau în echivalent bănesc, astfel că,
pârâta A.V.A.S., și sub acest aspect, nu are calitate procesuală pasivă, ea
putând acorda doar acțiuni.
Pe fondul cauzei,
instanța a reținut că decizia emisă de pârâta SC C. SA este întemeiată, în
raport de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 precum și de dispozițiile
art. 27 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în conformitate cu care pentru
imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți
comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoanele
îndreptățite au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea
se adresează instituției publice care a efectuat privatizarea A.V.A.S.
Instanța a mai arătat
în motivarea hotărârii, că cererea de repunere pe rol a cauzei, după ce a fost
luată în pronunțare, pentru a se lua la cunoștință de înscrisul din care
rezultă identitatea între Z.G. și G.Z., a fost respinsă, pentru că i s-a pus în
vedere să îl depună încă din data de 8 decembrie 2004 iar pârâta SC C. SA, prin
apărătorul său, a arătat că nu se opune la depunerea acestui act, după
închiderea dezbaterilor, solicitând doar să i se comunice prin serviciul
arhivă.
S-a mai arată că nu a
fost încălcat dreptul de apărare al acesteia prin respingerea cererii de
amânare a cauzei pentru motivul că apărătorul său nu s-a putut prezenta,
deoarece au existat mai multe cereri de amânare din același motiv, și i s-a dat
posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Împotriva
hotărârii pronunțate de instanța de apel, reclamanta a formulat apel
criticând hotărârea pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea apelului
s-a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de
amânare a cauzei formulate de apărătorul său, că există
contrarietate între dispozitiv și considerente în sensul că deși se
admite lipsa calității
procesuale active a A.V.A.S., se arată apoi că
reclamantei i s-ar cuveni măsuri reparatorii din partea A.V.A.S., instituție
implicată în privatizare.
Se
mai arată că A.V.A.S., prin întâmpinare și-a motivat excepția în sensul că nu
are calitatea de unitate deținătoare și că în
mod greșit s-a respins acțiunea ca neîntemeiată față de pârâta SC C. SA, care
avea această calitate de unitate deținătoare. Aceasta fiind obligată prin
decizia civilă nr. 672 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel
Ploiești, decizie definitivă și irevocabilă, să emită o decizie prevăzută de
art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Apelanta a mai arătat
că și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită prin actele depuse la dosar,
și că i se cuvin măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, întinderea lor
rezultând din actele depuse.
Cu privire la
privatizarea pârâtei SC C. SA, apelanta a susținut că aceasta s-a făcut în mod
nelegal, că la data notificării privatizarea acesteia nu era definitivată,
astfel că, pârâta este unitate deținătoare și trebuia să emită o decizie, în
sensul dispozițiilor Legii nr. 10 /2001.
Prin decizia civilă
nr. 1005 din 6 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a
respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și a fost obligată
la plata sumei de 7.140 lei cheltuieli de
judecată către intimata-pârâtă SC C. SA.
În
motivarea hotărârii, instanța de apel a apreciat că nu pot fi reținute
criticile
referitoare la
încălcarea dreptului la apărare și nerepunerea pe rol a cauzei.
Astfel s-a arătat că
apărătorul reclamantei a mai solicitat termen pentru amânarea cauzei, deși pe
împuternicirea avocațială figurează și numele altui avocat
colaborator și pronunțarea cauzei s-a amânat
tocmai pentru a i se da posibilitatea de a
depune concluzii scrise.
Cu
privire la cererea de repunere pe rol, instanța a reținut că o astfel de
cerere,
putea fi formulată de
celelalte părți, dar nu de reclamantă, în condițiile în care actul a fost depus
de către această parte.
Critica
ce vizează contradictorialitatea dintre dispozitiv și considerente a fost
respinsă, motivat de faptul că instanța de
fond nu a făcut decât să argumenteze excepția lipsei calității procesuale
pasive a A.V.A.S., făcând referire la textele de lege
aplicabile, în condițiile în care, reclamanta nu i-a adresat o cerere în
temeiul Legii nr.
10/2001, apreciindu-se astfel eronat că s-a motivat
această excepție cu o altă excepție și anume cea a prematurității.
Cu privire la
criticile formulate pe fondul cauzei, acestea s-au apreciat ca nefondate pentru
următoarele considerente:
Din probele
administrate în cauză, a rezultat că Z.G., zis G., a avut numai calitatea de
acționar la fosta fabrică, deținând un număr de acțiuni la S.A.R.F.C.H.C.M.
Scăieni, rezultând astfel doar un drept de creanță față de societate, obținut
din acțiunile deținute.
Dispozițiile art. 32
din Legea nr. 10/2001 corect au fost reținute ca fiind aplicabile cauzei, un
acționar fiind îndreptățit doar la măsuri reparatorii sub forma de acțiuni.
Cu privire la
nelegalitatea privatizării societății pârâte s-a reținut că în acest stadiu
procesual, și în condițiile neformulării altor capete de cerere decât cele cu
care instanța a fost investită prin acțiunea
reclamantei, această privatizare nu poate fi
privită decât ca fiind legală.
Împotriva hotărârii
pronunțate de instanța de apel, reclamanta Z.E. a formulat recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În motivarea
recursului s-au susținut aceleași motive de contrarietate între dispozitivul și
considerentele hotărârii instanței de fond, că Z.G., zis G., este persoana de
la care s-a preluat întreaga fabrică, astfel că reclamanta este persoană
îndreptățită, că privatizarea societății pârâte SC C. SA s-a făcut nelegal și
că la data notificării pârâta nu era în curs de privatizare sau privatizată,
astfel că trebuia să emită decizia.
Recursul va fi
respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Urmare sentinței
civile nr. 4119 din 30 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă
definitivă și irevocabilă pârâta SC C. SA a emis decizia nr. 928 din 8 aprilie
2004.
Prin această decizie,
s-a soluționat notificarea cu nr. 793 din 10 august 2001, formulată de petenta
Z.E. prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în
Boldești-Scăieni, județul Prahova, în sensul respingerii acesteia.
În motivarea deciziei
s-a reținut că în temeiul art. 27 alin. (2) și art. 32 din Legea nr. 10/2001,
A.P.A.P.S. București, devenit A.V.A.S., era unitatea deținătoare care trebuia
să răspundă la notificarea petentei, întrucât SC C. SA a fost privatizată.
S-a mai reținut că
prin adresa cu nr. 3961 din 5 noiembrie 2001, s-a răspuns petentei în sensul că
notificarea trebuia adresată A.V.A.S.-ului și că nu s-au făcut toate probele în
susținerea cererii sale. Prin aceeași adresă s-a mai arătat că la data primei
notificări, societatea se află în curs de privatizare iar la data emiterii
deciziei era complet privatizată.
Față
de situația juridică a imobilului care a fost naționalizat, în mod corect s-a
reținut aplicabilitatea art. 32 din Legea nr. 10/2001, în sensul că persoana
îndreptățită
are dreptul la
măsuri reparatorii constând în acțiuni, care vor fi acordate la cererea
acesteia, adresată instituției publice implicate în privatizare.
Reclamanta atât în
notificarea formulată cât și în cererea de chemare în judecată a solicitat
restituirea în natură și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul
revendicat, nu și acordarea de acțiuni.
O astfel de
despăgubire pe care reclamanta o solicită, textul de lege nu o
permite pentru persoana care a fost acționar la o
societate care a fost naționalizată de
stat.
Criticile
formulate de recurentă asupra hotărârii pronunțate de instanța de apel
nu pot fi reținute, dată fiind situația de
fapt mai sus prezentată.
Instanța
de apel a motivat astfel, în fapt și în drept, de ce pârâta A.V.A.S. nu are
calitate procesuală pasivă față de
pretențiile reclamantei și de faptul că aceasta nu a emis o decizie în baza
Legii nr. 10/2001.
Astfel că în mod
greșit s-a criticat că, s-a admis o excepție a lipsei calității procesuale
pasive a A.V.A.S. și s-a motivat o excepție a prematurității acțiunii.
Din actele depuse la
dosar rezultă că, autorul reclamantei a deținut un număr de acțiuni și a mai
cumpărat un număr de acțiuni, fiind înregistrat cu un număr de 11.993 acțiuni
vechi și 3.600 acțiuni noi, în Registrul special de acționari, conform
certificatului datat 20 decembrie 1946.
Nu rezultă însă, că
în acest fel a devenit acționar unic al F.H.M. Scăieni.
Cu privire la critica
referitoare la nelegalitatea privatizării, în mod corect a reținut instanța de
apel, că nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere, și că necontestându-se
actele de realizare a procedurii de privatizare, rezultă că nu poate fi privită
decât ca legală.
În concluzie,
criticile formulate de reclamantă se privesc ca nefondate și recursul, în
raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. va fi respins ca atare și se va
lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul
declarat de reclamanta Z.E. împotriva deciziei civile nr. 1005 din 6 octombrie
2005 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.
Ia act că
nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.