ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9265/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9265/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Prahova

la data de 22 aprilie 2004, reclamanta Z.E. în contradictoriu cu pârâții SC C.

SA și A.P.A.P.S. București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună desființarea deciziei nr. 928 din 8 aprilie 2004 emisă

de pârâta SC C. SA și acordarea de măsuri reparatorii în sensul Legii nr.

10/2001, fie sub forma restituirii în natură, fie sub forma despăgubirilor

bănești, în limita dreptului său

asupra

fostei F.H.M. Boldești Scăieni, devenită SC C. SA.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că autorul

său, Z.G., zis G., a fost unicul proprietar al fostei fabrici revendicate,

devenită

SC C. SA, care are calitatea de

unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.

Reclamanta a arătat că la 11 iunie 1948, această

fabrică a fost naționalizată împreună cu terenul, în suprafață de aproximativ 2

ha, pe care se aflau clădirile,

întregul

mobilier aflat la partea de birouri, locuința familiei compusă din 6 corpuri de

clădire, locuința funcționarilor cu tot mobilierul, locuința

muncitorilor cu tot mobilierul, locuința-parter cu tot mobilierul, șoproane și

depozite de marfa; maculatură, unelte, vagonete și șine pentru transport marfa,

uzina electrică, camion Krupp, autoturism Fiat, animale și parc de tracțiune

animală.

Se mai arată că unicul moștenitor al autorului a fost

soțul său, Z.M., care a decedat la 31 iulie 1986, astfel devenind unica

moștenitoare, în calitate de soție supraviețuitoare, conform certificatului de

moștenitor nr. 1275 din

19 septembrie 1996,

eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 1 București.

În final, reclamanta a mai arătat că a formulat

notificare în baza Legii nr. 10/2001,că unitatea deținătoare a refuzat să emită

o decizie, motiv pentru care s-a adresat instanței.

Reclamanta a solicitat să-i fie acordate măsuri

reparatorii pentru toate imobilele și bunurile preluate de stat, astfel:

-

pentru

fabrica și locuințele salariaților - echivalent bănesc;

-

pentru casa de locuit -

restituire în natură sau echivalent bănesc;

-

pentru imobilele demolate

- despăgubiri prin echivalent bănesc;

pentru mașini, unelte, agregate, aparatură, motoare

camioane și tot fondul

de marfa existent la

momentul preluării, despăgubiri prin echivalent bănesc

pentru camion, autoturism, animale și parcul de

tracțiune animală -echivalent bănesc.

Prin sentința civilă nr. 310 din 16 martie 2005, Tribunalul

Prahova, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.

SA, a admis excepția

lipsei calității

procesuale pasive a A.V.A.S., a respins contestația împotriva A.V.A.S. și a

respins

contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanta Z.E.

Prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea formulată

de pârâta SC C. SA privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Î

n motivarea hotărârii, instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin decizia nr. 928 din 8 aprilie 2004,

emisă de pârâta SC C. SA s-a respins notificarea cu nr. 793/2001, formulată de

reclamantă, prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Boldești - Scăieni, respectiv

fosta F.H.M. Boldești Scăieni, motivat de faptul că, în baza art. 27 alin. (2)

și art. 32 din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S.

este

unitatea deținătoare care trebuie să răspundă la notificarea reclamantei,

deoarece

SC C. SA a fost privatizată, precum și faptul că nu s-au depus

acte din care să rezulte identitatea dintre fostul acționar Z.G. și autorul

acesteia, G.Z., calitatea sa de unic moștenitor și unic proprietar al acestei

fabrici.

Cu privire la excepția lipsei calității

procesuale pasive, invocate de pârâta SC C. SA, s-a reținut că nu poate fi

admisă, deoarece decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă de pârâtă.

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.V.A.S., instanța a reținut că aceasta este întemeiată,

deoarece pârâta A.V.A.S. nu a emis o decizie prin care s-a răspuns la

notificarea ce i-a fost înaintată atât de SC C. SA cât și de reclamantă.

Cu privire la refuzul expres sau pasivitatea unității

notificate, s-a reținut că acesta putea fi înlăturat prin comunicarea unui

proces-verbal de divergență, întocmit de executorul judecătoresc, pârâtei

A.V.A.S., ceea ce reclamanta nu a făcut.

Î

n ceea ce privește imobilul preluat prin

naționalizare, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta era îndreptățită la măsuri

reparatorii sub formă de acțiuni, care se acordă la cererea persoanei

îndreptățite, ceea ce reclamanta nu a solicitat prin notificare sau prin

cererea de chemare în judecată.

Pretențiile

reclamantei sunt de restituire în natură sau în echivalent bănesc, astfel că,

pârâta A.V.A.S., și sub acest aspect, nu are calitate procesuală pasivă, ea

putând acorda doar acțiuni.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că decizia emisă de pârâta SC C. SA este întemeiată, în

raport de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 precum și de dispozițiile

art. 27 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în conformitate cu care pentru

imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoanele

îndreptățite au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea

se adresează instituției publice care a efectuat privatizarea A.V.A.S.

Instanța a mai arătat

în motivarea hotărârii, că cererea de repunere pe rol a cauzei, după ce a fost

luată în pronunțare, pentru a se lua la cunoștință de înscrisul din care

rezultă identitatea între Z.G. și G.Z., a fost respinsă, pentru că i s-a pus în

vedere să îl depună încă din data de 8 decembrie 2004 iar pârâta SC C. SA, prin

apărătorul său, a arătat că nu se opune la depunerea acestui act, după

închiderea dezbaterilor, solicitând doar să i se comunice prin serviciul

arhivă.

S-a mai arată că nu a

fost încălcat dreptul de apărare al acesteia prin respingerea cererii de

amânare a cauzei pentru motivul că apărătorul său nu s-a putut prezenta,

deoarece au existat mai multe cereri de amânare din același motiv, și i s-a dat

posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Împotriva

hotărârii pronunțate de instanța de apel, reclamanta a formulat apel

criticând hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea apelului

s-a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de

amânare a cauzei formulate de apărătorul său, că există

contrarietate între dispozitiv și considerente în sensul că deși se

admite lipsa calității

procesuale active a A.V.A.S., se arată apoi că

reclamantei i s-ar cuveni măsuri reparatorii din partea A.V.A.S., instituție

implicată în privatizare.

Se

mai arată că A.V.A.S., prin întâmpinare și-a motivat excepția în sensul că nu

are calitatea de unitate deținătoare și că în

mod greșit s-a respins acțiunea ca neîntemeiată față de pârâta SC C. SA, care

avea această calitate de unitate deținătoare. Aceasta fiind obligată prin

decizia civilă nr. 672 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, decizie definitivă și irevocabilă, să emită o decizie prevăzută de

art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Apelanta a mai arătat

că și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită prin actele depuse la dosar,

și că i se cuvin măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, întinderea lor

rezultând din actele depuse.

Cu privire la

privatizarea pârâtei SC C. SA, apelanta a susținut că aceasta s-a făcut în mod

nelegal, că la data notificării privatizarea acesteia nu era definitivată,

astfel că, pârâta este unitate deținătoare și trebuia să emită o decizie, în

sensul dispozițiilor Legii nr. 10 /2001.

Prin decizia civilă

nr. 1005 din 6 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și a fost obligată

la plata sumei de 7.140 lei cheltuieli de

judecată către intimata-pârâtă SC C. SA.

În

motivarea hotărârii, instanța de apel a apreciat că nu pot fi reținute

criticile

referitoare la

încălcarea dreptului la apărare și nerepunerea pe rol a cauzei.

Astfel s-a arătat că

apărătorul reclamantei a mai solicitat termen pentru amânarea cauzei, deși pe

împuternicirea avocațială figurează și numele altui avocat

colaborator și pronunțarea cauzei s-a amânat

tocmai pentru a i se da posibilitatea de a

depune concluzii scrise.

Cu

privire la cererea de repunere pe rol, instanța a reținut că o astfel de

cerere,

putea fi formulată de

celelalte părți, dar nu de reclamantă, în condițiile în care actul a fost depus

de către această parte.

Critica

ce vizează contradictorialitatea dintre dispozitiv și considerente a fost

respinsă, motivat de faptul că instanța de

fond nu a făcut decât să argumenteze excepția lipsei calității procesuale

pasive a A.V.A.S., făcând referire la textele de lege

aplicabile, în condițiile în care, reclamanta nu i-a adresat o cerere în

temeiul Legii nr.

10/2001, apreciindu-se astfel eronat că s-a motivat

această excepție cu o altă excepție și anume cea a prematurității.

Cu privire la

criticile formulate pe fondul cauzei, acestea s-au apreciat ca nefondate pentru

următoarele considerente:

Din probele

administrate în cauză, a rezultat că Z.G., zis G., a avut numai calitatea de

acționar la fosta fabrică, deținând un număr de acțiuni la S.A.R.F.C.H.C.M.

Scăieni, rezultând astfel doar un drept de creanță față de societate, obținut

din acțiunile deținute.

Dispozițiile art. 32

din Legea nr. 10/2001 corect au fost reținute ca fiind aplicabile cauzei, un

acționar fiind îndreptățit doar la măsuri reparatorii sub forma de acțiuni.

Cu privire la

nelegalitatea privatizării societății pârâte s-a reținut că în acest stadiu

procesual, și în condițiile neformulării altor capete de cerere decât cele cu

care instanța a fost investită prin acțiunea

reclamantei, această privatizare nu poate fi

privită decât ca fiind legală.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de apel, reclamanta Z.E. a formulat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-au susținut aceleași motive de contrarietate între dispozitivul și

considerentele hotărârii instanței de fond, că Z.G., zis G., este persoana de

la care s-a preluat întreaga fabrică, astfel că reclamanta este persoană

îndreptățită, că privatizarea societății pârâte SC C. SA s-a făcut nelegal și

că la data notificării pârâta nu era în curs de privatizare sau privatizată,

astfel că trebuia să emită decizia.

Recursul va fi

respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Urmare sentinței

civile nr. 4119 din 30 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă

definitivă și irevocabilă pârâta SC C. SA a emis decizia nr. 928 din 8 aprilie

2004.

Prin această decizie,

s-a soluționat notificarea cu nr. 793 din 10 august 2001, formulată de petenta

Z.E. prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în

Boldești-Scăieni, județul Prahova, în sensul respingerii acesteia.

În motivarea deciziei

s-a reținut că în temeiul art. 27 alin. (2) și art. 32 din Legea nr. 10/2001,

A.P.A.P.S. București, devenit A.V.A.S., era unitatea deținătoare care trebuia

să răspundă la notificarea petentei, întrucât SC C. SA a fost privatizată.

S-a mai reținut că

prin adresa cu nr. 3961 din 5 noiembrie 2001, s-a răspuns petentei în sensul că

notificarea trebuia adresată A.V.A.S.-ului și că nu s-au făcut toate probele în

susținerea cererii sale. Prin aceeași adresă s-a mai arătat că la data primei

notificări, societatea se află în curs de privatizare iar la data emiterii

deciziei era complet privatizată.

Față

de situația juridică a imobilului care a fost naționalizat, în mod corect s-a

reținut aplicabilitatea art. 32 din Legea nr. 10/2001, în sensul că persoana

îndreptățită

are dreptul la

măsuri reparatorii constând în acțiuni, care vor fi acordate la cererea

acesteia, adresată instituției publice implicate în privatizare.

Reclamanta atât în

notificarea formulată cât și în cererea de chemare în judecată a solicitat

restituirea în natură și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul

revendicat, nu și acordarea de acțiuni.

O astfel de

despăgubire pe care reclamanta o solicită, textul de lege nu o

permite pentru persoana care a fost acționar la o

societate care a fost naționalizată de

stat.

Criticile

formulate de recurentă asupra hotărârii pronunțate de instanța de apel

nu pot fi reținute, dată fiind situația de

fapt mai sus prezentată.

Instanța

de apel a motivat astfel, în fapt și în drept, de ce pârâta A.V.A.S. nu are

calitate procesuală pasivă față de

pretențiile reclamantei și de faptul că aceasta nu a emis o decizie în baza

Legii nr. 10/2001.

Astfel că în mod

greșit s-a criticat că, s-a admis o excepție a lipsei calității procesuale

pasive a A.V.A.S. și s-a motivat o excepție a prematurității acțiunii.

Din actele depuse la

dosar rezultă că, autorul reclamantei a deținut un număr de acțiuni și a mai

cumpărat un număr de acțiuni, fiind înregistrat cu un număr de 11.993 acțiuni

vechi și 3.600 acțiuni noi, în Registrul special de acționari, conform

certificatului datat 20 decembrie 1946.

Nu rezultă însă, că

în acest fel a devenit acționar unic al F.H.M. Scăieni.

Cu privire la critica

referitoare la nelegalitatea privatizării, în mod corect a reținut instanța de

apel, că nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere, și că necontestându-se

actele de realizare a procedurii de privatizare, rezultă că nu poate fi privită

decât ca legală.

În concluzie,

criticile formulate de reclamantă se privesc ca nefondate și recursul, în

raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. va fi respins ca atare și se va

lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul

declarat de reclamanta Z.E. împotriva deciziei civile nr. 1005 din 6 octombrie

2005 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.

Ia act că

nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.