ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 733/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.N.C.M. București a formulat, în contradictoriu cu A.P.A.P.S., contestația împotriva deciziei nr. 128 din 11 martie 2004, emisă de intimată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care i-a fost respinsă notificarea, privind restituirea în natură sau măsuri reparatorii pentru imobilul cooperativa P. Oradea. Prin sentința nr.830 din 5 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, a fost respinsă contestația, ca nefondată, reținându-se că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al contestatoarei. Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1078/A din 10 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs contestatoarea, susținând, în esență, că are calitatea de persoană îndreptățită în sensul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. fiind aceeași persoană juridică cu U.C.C.M. România, că în raport de același text de lege, condiția continuității trebuia verificată în privința U.C.E.C.O.M., iar nu a cooperativei meșteșugărești, transformată în întreprindere a industriei de stat și că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, existând în patrimoniul cooperației meșteșugărești, la data preluării acestuia de către stat. Recursul este nefondat. Prin notificarea adresată intimatei, prin intermediul executorului judecătoresc, contestatoarea a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001, referindu-se la „imobilul situat în localitatea Oradea”, fără a preciza adresa la care acesta se află situat.

Chiar dacă prin contestație a fost suplinită această omisiune, în sensul că s-a precizat că „vechea adresă a imobilului este Oradea, contestatoarea nu a menționat compunerea construcției, suprafața de teren aferentă, vecinătățile acestuia, ceea ce demonstrează, cum corect s-a stabilit prin decizia intimatei, că nu este în măsură să individualizeze imobilul ce formează obiectul litigiului și nici să indice persoana deținătoare a acestuia. Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că imobilul revendicat s-a aflat în patrimoniul contestatoarei și că ar fi fost preluat abuziv de către stat, din însăși motivarea notificării rezultând că imobilul a fost preluat de Statul Român prin HCM nr. 895/1959, privind transformarea unor cooperative meșteșugărești în întreprinderi industriale de stat.

Cum nu au fost depuse la dosar înscrisuri doveditoare privind dreptul de proprietate al contestatoarei asupra imobilului, instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, menținând decizia, de respingere a notificării ca nefiind formulată de o persoană îndreptățită. Având în vedere aceste considerente, devine inutilă examinarea celorlalte critici formulate de recurentă. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. împotriva deciziei nr. 1078 A din 10 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.