ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 733/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.N.C.M. București a formulat, în

contradictoriu cu A.P.A.P.S., contestația împotriva deciziei nr. 128 din 11

martie 2004, emisă de intimată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care i-a fost

respinsă notificarea, privind restituirea în natură sau măsuri reparatorii

pentru imobilul cooperativa P. Oradea.

Prin sentința nr.830 din 5 octombrie

2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, a fost respinsă

contestația, ca nefondată, reținându-se că nu a fost dovedit dreptul de

proprietate al contestatoarei.

Apelul declarat de contestatoare

împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1078/A din 10

iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs contestatoarea, susținând, în esență, că are calitatea de

persoană îndreptățită în sensul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. fiind aceeași persoană juridică cu U.C.C.M. România, că

în raport de același text de lege, condiția continuității trebuia verificată în

privința U.C.E.C.O.M., iar nu a cooperativei meșteșugărești, transformată în

întreprindere a industriei de stat și că a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra imobilului revendicat, existând în patrimoniul cooperației

meșteșugărești, la data preluării acestuia de către stat.

Recursul este nefondat.

Prin notificarea adresată intimatei,

prin intermediul executorului judecătoresc, contestatoarea a solicitat

restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul Legii

nr. 10/2001, referindu-se la „imobilul situat în localitatea Oradea”, fără a

preciza adresa la care acesta se află situat.

Chiar dacă prin contestație a fost

suplinită această omisiune, în sensul că s-a precizat că „vechea adresă a

imobilului este Oradea, contestatoarea nu a menționat compunerea construcției, suprafața

de teren aferentă, vecinătățile acestuia, ceea ce demonstrează, cum corect s-a

stabilit prin decizia intimatei, că nu este în măsură să individualizeze

imobilul ce formează obiectul litigiului și nici să indice persoana deținătoare

a acestuia.

Pe de altă parte, din înscrisurile

depuse la dosar nu rezultă că imobilul revendicat s-a aflat în patrimoniul

contestatoarei și că ar fi fost preluat abuziv de către stat, din însăși

motivarea notificării rezultând că imobilul a fost preluat de Statul Român prin

HCM nr. 895/1959, privind transformarea unor cooperative meșteșugărești în

întreprinderi industriale de stat.

Cum nu au fost depuse la dosar

înscrisuri doveditoare privind dreptul de proprietate al contestatoarei asupra

imobilului, instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3 lit. c)

din Legea nr. 10/2001, menținând decizia, de respingere a notificării ca

nefiind formulată de o persoană îndreptățită.

Având în vedere aceste considerente,

devine inutilă examinarea celorlalte critici formulate de recurentă.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatoarea A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. împotriva deciziei nr. 1078 A

din 10 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23

ianuarie 2006.