ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9835/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: A.N.C.M. U.C.E.C.O.M., la data de 17 februarie 2004 a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin primarul general, solicitând instanței anularea dispoziției acestuia nr. 1938/2003 și în consecință restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului ce a aparținut sistemului cooperației meșteșugărești, în speță, cooperativei meșteșugărești M.N., imobil preluat abuziv de către stat prin transformarea cooperativei în întreprindere a industriei locale. Tribunalul București, secția a V a civilă, prin sentința civilă nr. 443 din 20 mai 2004 a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă, reținând că aceasta nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, nu a probat dreptul său de proprietatea asupra imobilului în litigiu și nu a indicat elemente de identificarea ale acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, criticile aduse acesteia vizând, în esență, faptul că este persoană îndreptățită în temeiul dispoz. art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și că pârâta în calitate de continuatoare a fostului Sfat Popular al Municipiului București avea obligația să pună la dispoziția instanței actele necesare dovedirii dreptului pretins. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 747A din 5 mai 2005 a respins ca nefondat apelul, motivat de faptul că apelanta nu a îndeplinit condițiile prevăzute de dispoz. art. 3 din Legea nr. 10/2001 și nu a făcut proba că este persoană îndreptățită. Reclamanta A.N.C.M.

a declarat recurs împotriva deciziei nr. 747 A din 5 mai 2005 a Curții de Apel București, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanțele nu au ținut cont că este succesoare de drept a U.C.C.M. din România potrivit statutului său adoptat în baza dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Decretul-lege nr. 66 din 8 februarie 1990, nefiind necesară existența unei hotărâri judecătorești care să-i ateste continuitatea; prin HCM nr. 1594/1959 cooperativa meșteșugărească a fost transformată în întreprindere a industriei locale de stat iar odată cu această transformare patrimoniul acesteia aparține sistemului cooperației meșteșugărești-prin reprezentanta sa legală U.C.E.C.O.M.

; A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. a fost mandatată expres, prin hotărârea Congresului Cooperației Meșteșugărești din 1-2 iunie 1995 să facă demersuri în vederea recuperării patrimoniului cooperatist preluat de stat.

Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau prin echivalent, persoanele juridice, proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat după data de 6 martie 1945. Această restituire este însă condiționată, în ceea ce privește persoana îndreptățită, de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea persoanei juridice să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar activitatea să fi fost reluată după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească se constată identitatea cu persoana juridică desființată sau interzisă.

Reclamanta trebuia să facă dovada că este persoană îndreptățită, în condițiile Legii nr. 10/2001, regula actori incubit probatio înscrisă în art. 1169 C. civ., aplicându-se și în această materie, cu privire la imobilul în litigiu. Instanțele au reținut corect că reclamanta nu a indicat coordonatele de identificare ale bunului imobil solicitat și nu a dovedit dreptul său de proprietate sau calitatea sa de succesoare în drepturi a fostei cooperative meșteșugărești M.N., în conformitate cu dispoz. art. 21 alin. (2) și art. 22 din Legea nr. 10/2001. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1594/1957, având ca obiect exclusiv dispoziția de transformare a unor cooperative meșteșugărești în unități productive de stat, nu a reglementat modul de preluare a patrimoniului acestora, astfel încât acest act normativ nu conține vreun element de identificare a bunului revendicat de reclamantă.

Întrucât nu sunt îndeplinite cerințele textelor de lege invocate pentru admiterea acțiunii iar reclamanta nu a produs probe prin care să dovedească că se încadrează în exigențele art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta A.N.C.M. împotriva deciziei nr. 747 A din 5 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2005.