ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10050/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 aprilie 2004, la Tribunalul București, reclamanta A.N.C.M. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, să se dispună anularea deciziei nr. 135 emisă la 11 martie 2004 de A.P.A.P.S. și în consecință restituirea în echivalent valoric, a imobilului Cooperativei meșteșugărești M. Satu Mare, care a fost preluat de stat ca urmare a transformării cooperativei în întreprindere a industriei locale de stat. Prin decizia nr. 135/2004 emisă de pârâtă a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul București, secția a V a civilă, prin sentința nr. 835 din 5 octombrie 2004, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantă, cu motivarea că imobilul aflat în litigiu nu a fost identificat în mod complet, iar, pe de altă parte, reclamanta nu a depus titlul de proprietate și nici nu are calitatea să solicite restituirea imobilului. Curtea de Apel București, secția a IX a civilă, prin decizia nr. 181 A din 26 mai 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, preluând motivarea dezvoltată și în hotărârea primei instanțe. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta A.N.C.M. susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și care demonstrau că reclamanta este îndreptățită la restituirea imobilului.

Recursul declarat nu este întemeiat. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură, sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă, prin hotărârea judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.

În cauză, prin notificare, reclamanta nu a arătat datele de identificare a imobilului pentru care a cerut măsuri reparatorii, mulțumindu-se să menționeze la început că imobilul cooperativei M. era situat în localitatea Satu Mare, pentru ca ulterior să fie arătată și strada. Or, în măsura în care se consideră îndreptățită, în sensul legii, la măsuri reparatorii, reclamanta era obligată să identifice imobilul solicitat prin descrierea construcției și a terenului și precizarea adresei complete unde este situat. De asemenea, pe parcursul procesului, reclamanta nu a depus acte doveditoare ale dreptului său de proprietate, ori ale dreptului de proprietate al cooperativei M., cu privire la imobilul solicitat.

Menționarea datelor de identificare a bunului imobil și depunerea actelor doveditoare reprezintă obligații ce reveneau reclamantei în baza art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001, obligații ce nu au fost îndeplinite. Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 895/1959 (fila 22 din dosarul primei instanțe) s-a exprimat acordul cu cererea cooperatorilor de transformare a unor cooperative meșteșugărești în unități ale industriei de stat, cu preluarea patrimoniului existent, dar, prin acel act normativ, nu s-a prevăzut că în patrimoniul cooperativelor respective existau bunuri imobile și nici dacă vreuna din cooperative avea titlu de proprietate cu privire la bunuri imobile. Reclamanta nu a dovedit, prin actele depuse la dosar, că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, enunțate mai sus, pentru a fi persoană juridică îndreptățită la măsuri reparatorii.

Considerentele expuse conduc la concluzia că, instanța de apel, prin decizia atacată cu recurs, s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare invocate de reclamantă și asupra tuturor dovezilor administrate, așa încât recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de A.N.C.M. împotriva deciziei nr. 181 A din 26 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2005.