ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10050/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10050/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27
aprilie 2004, la Tribunalul București, reclamanta A.N.C.M. a solicitat, în
temeiul Legii nr. 10/2001, să se dispună anularea deciziei nr. 135 emisă la 11
martie 2004 de A.P.A.P.S. și în consecință restituirea în echivalent valoric, a
imobilului Cooperativei meșteșugărești M. Satu Mare, care a fost preluat de
stat ca urmare a transformării cooperativei în întreprindere a industriei
locale de stat.
Prin decizia nr. 135/2004 emisă de
pârâtă a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă.
Soluționând litigiul în primă
instanță, Tribunalul București, secția a V a civilă, prin sentința nr. 835 din
5 octombrie 2004, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantă,
cu motivarea că imobilul aflat în litigiu nu a fost identificat în mod complet,
iar, pe de altă parte, reclamanta nu a depus titlul de proprietate și nici nu
are calitatea să solicite restituirea imobilului.
Curtea de Apel București, secția a
IX a civilă, prin decizia nr. 181 A din 26 mai 2005, a respins ca nefondat
apelul declarat de reclamantă, preluând motivarea dezvoltată și în hotărârea
primei instanțe.
Împotriva deciziei curții de apel a
declarat recurs reclamanta A.N.C.M. susținând că instanța nu s-a pronunțat
asupra tuturor dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea
pricinii și care demonstrau că reclamanta este îndreptățită la restituirea
imobilului.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost
reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada
6 martie1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri
reparatorii constând în restituire în natură, sau, după caz, prin echivalent
persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat,
de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6
martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii este condiționată de
continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a
prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau
întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă, prin hotărârea
judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea
desființată sau interzisă.
În cauză, prin notificare,
reclamanta nu a arătat datele de identificare a imobilului pentru care a cerut
măsuri reparatorii, mulțumindu-se să menționeze la început că imobilul cooperativei
M. era situat în localitatea Satu Mare, pentru ca ulterior să fie arătată și
strada. Or, în măsura în care se consideră îndreptățită, în sensul legii, la
măsuri reparatorii, reclamanta era obligată să identifice imobilul solicitat
prin descrierea construcției și a terenului și precizarea adresei complete unde
este situat.
De asemenea, pe parcursul
procesului, reclamanta nu a depus acte doveditoare ale dreptului său de
proprietate, ori ale dreptului de proprietate al cooperativei M., cu privire la
imobilul solicitat.
Menționarea datelor de identificare
a bunului imobil și depunerea actelor doveditoare reprezintă obligații ce reveneau
reclamantei în baza art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001, obligații ce nu
au fost îndeplinite.
Prin Hotărârea Consiliului de
Miniștri nr. 895/1959 (fila 22 din dosarul primei instanțe) s-a exprimat
acordul cu cererea cooperatorilor de transformare a unor cooperative
meșteșugărești în unități ale industriei de stat, cu preluarea patrimoniului
existent, dar, prin acel act normativ, nu s-a prevăzut că în patrimoniul
cooperativelor respective existau bunuri imobile și nici dacă vreuna din
cooperative avea titlu de proprietate cu privire la bunuri imobile.
Reclamanta nu a dovedit, prin actele
depuse la dosar, că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 10/2001, enunțate mai sus, pentru a fi persoană juridică
îndreptățită la măsuri reparatorii.
Considerentele expuse conduc la
concluzia că, instanța de apel, prin decizia atacată cu recurs, s-a pronunțat
asupra mijloacelor de apărare invocate de reclamantă și asupra tuturor
dovezilor administrate, așa încât recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de A.N.C.M. împotriva deciziei nr. 181 A din 26 mai 2005 a Curții de
Apel București, secția a IX a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 2 decembrie 2005.