ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9653/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9653/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrării la
data de 2 iulie 2004, reclamanții P.A.I.E., A.G. și A.N. au chemat în
judecată pe intimata SC A. Puchenii Mari SA solicitând anularea
dispoziției nr. 1 din 1 iulie 2004 emisă de intimată și
restituirea în natură a imobilului situat în județul Prahova, astfel
cum a fost solicitat prin notificarea nr. 403 din 12 februarie 2002.
În motivarea cererii,
reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defuncților
E.C.A., M.D. și I.K., proprietarii moșiei „P.”, calitate în care au
notificat unitatea deținătoare pentru restituirea imobilului, compus
din aproximativ 12 ha teren, conac și dependințe, bunuri preluate de
stat în baza Decretului nr. 83/1949.
După numeroase
tergiversări, pârâta a emis decizia atacată prin care a respins
notificarea reclamanților, justificat de opoziția creditorilor
săi.
Reclamanții au criticat actul
emis de pârâtă arătând că în raport de prevederile Legii nr.
10/2001, poziția creditorilor societății în faliment nu are nici
o relevanță, sens în care au învederat dispozițiile art. 1 lit.
p) din normele metodologice de aplicare a legii.
Reclamanții au mai criticat
actul atacat și sub aspectul greșitei acțiuni a prevederilor
art. 8 din Legea nr. 10/2001, dispoziție inaplicabilă speței,
întrucât în cauză nu există nici una dintre ipotezele limitativ
prevăzute de textul legal menționat.
Dimpotrivă, în raport de
modalitatea de preluare a bunurilor, în baza unui act normativ ce contravenea
Constituției României din anul 1948 ce recunoștea și garanta
proprietatea, admițând exproprierea doar pentru cauze de utilitate
publică cu justa și prealabila despăgubire, cerințe
neîndeplinite în cauză, precum și față de situația
actuală a bunurilor, care permite restituirea lor în natură, atât
notificarea cât și, consecutiv, cererea în justiție, apar ca
întemeiate, motiv pentru care au solicitat admiterea acțiunii
introductive, astfel cum a fost modificată și completată.
Prin sentința civilă nr.
1100 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Prahova a fost admisă
excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român
prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii,
Pădurilor și Dezvoltării Rurale, invocate de aceste pârâte.
A fost admisă totodată
și excepția inadmisibilității acțiunii invocată
de pârâtele SC A. Puchenii Mari SA prin lichidator judiciar, D.G.F.P. Prahova
și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării
Rurale.
A fost respinsă
contestația modificată și completată formulată de
reclamanți ca inadmisibilă.
Prima instanță a
reținut în esență că, față de modalitatea de
preluare a terenurilor, sunt aplicabile prevederile art. 39 din Legea nr.
18/1991, de care reclamanții ar fi trebuit să uzeze în scopul
valorificării dreptului invocat.
Dispozițiile Legii nr. 10/2001
nu cuprind în domeniul de reglementare și această categorie de bunuri
care, dimpotrivă, prin dispozițiile art. 8 din lege a fost expres
exceptată de la prevederile sale.
Nici cererea prin care
reclamanții au solicitat restituirea în natură a conacului și
dependințelor ce se găsesc pe terenul ce a aparținut
antecesorilor lor, nu a fost găsită ca admisibilă, întrucât în
cauză nu s-a făcut dovada anulării actului de proprietate emis
pe numele pârâtei, operațiune ce se poate realiza exclusiv în cadrul unei proceduri
jurisdicționale speciale, distinctă de procedura Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamanți
împotriva susmenționatei hotărâri a fost anulat ca netimbrat prin
decizia nr. 72 din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești,
instanța care a reținut incidența în cauză a obligației
legale de timbraj, motiv pentru care, constatând neîndeplinită
această obligație, a procedat în conformitate cu prevederile art. 20
din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 cu modificările
și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, motivul unic
al căii de atac fiind încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., decizia atacată fiind pronunțată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 55 din Legea nr. 1072001,
modificate prin Legea nr. 247/2005.
În dezvoltarea căii de atac,
reclamanții au arătat că față de obiectul
acțiunii, contestația împotriva unui act administrativ emis în
procedura Legii nr. 10/2001, nu erau aplicabile dispozițiile reținute
de instanța de apel. Dimpotrivă o atare cerere este, în raport de
prevederile art. 55 din legea specială, scutită de plata taxelor
judiciare de timbru astfel încât, au solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru
soluționarea apelului.
Recursul este fondat potrivit
considerentelor ce succed.
Obiectul cererii introductive, act
de sesizare al instanței îl constituie o contestație întemeiată
pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost
republicată.
Potrivit art. 50 din lege (fost art.
55) „cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea
sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor
prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de
taxe de timbru”.
Prin urmare, față de
dispoziția legală citată, derogatoriu de la dreptul comun
reprezentat de prevederile Legii nr. 146/1997, se constată greșita
aplicare a dispozițiilor acestui act normativ și, corelativ greșita
nesoluționare a fondului apelului, motiv pentru care, în temeiul art. 312
C. proc. civ. recursul va fi admis.
Va fi casată decizia
atacată iar cauza trimisă aceleiași curți de apel pentru
rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanții A.G., A.N. și P.R.I.E. împotriva deciziei nr. 72 din 27
aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești.
Casează decizia și trimite
cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 noiembrie 2006.