ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10173/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: După un prim ciclu procesual Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 7605 din 5 octombrie 2005 a admis recursul declarat de pârâta SC.F. A. SA Timișoara împotriva deciziei civile nr. 828 din 5 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, reținând, în esență că nu au fost verificate aspectele privind legalitatea trecerii imobilului în proprietatea statului și a persoanei care a fost supusă naționalizării. De asemenea, instanța de apel nu a examinat acțiunea în raport de limitele investirii reținând că, de vreme ce nu s-au solicitat despăgubiri, nu se poate verifica decât cererea de restituire în natură.

După casarea cu trimitere, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă 197 din 8 iunie 2006 a admis apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 771 din 10 decembrie 2004 a Tribunalului Arad, a schimbat în tot sentința în sensul că a constatat preluarea abuzivă a imobilului înscris în C.F. Cermei nr. top 296-297/II/a în proprietatea statului și a dispus restituirea în natură a acestuia către reclamantul Z.G. În considerentele deciziei s-a reținut că autoarea reclamantului, Z.T. a formulat o acțiune de drept comun, concomitent cu declanșarea procedurii speciale prevăzute de Legea 10/2001 pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv în proprietatea statului.

Din certificatul suplimentar de calitate de moștenitor nr. 185 din 15 mai 2005 rezultă că singurul moștenitor în patrimoniul căruia se poate localiza dreptul de proprietate asupra imobilului este reclamantul Z.G. Sub aspectul regimului juridic al imobilului, din actele dosarului a rezultat că acesta a fost preluat abuziv de Statul Român și poate fi restituit în natură. În prezent, imobilul situat în localitatea Cermei nu mai este afectat scopului pe care l-a avut la data naționalizării, respectiv nu mai este folosit ca farmacie, ci drept spațiu comercial de către SC.F. A. SA, deținător cu titlu precar neevidențiat în mod expres în C.F.

În sensul art. 1 al Protocolului 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și raportat la principiile legilor speciale în materia restituirii proprietăților confiscate abuziv, în prezenta speță se poate dispune restituirea în natură a imobilului revendicat, în condițiile în care acesta a fost preluat abuziv de către autoritățile vremii și nu este afectat nici unui scop de utilitate publică. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC.F. A. SA Timișoara, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 27 alin. (1) și (2) din Legea 10/2001 învederând că imobilul în litigiu este proprietatea sa conform art. 20 alin. (2) din Legea 15/1990 și nu poate fi restituit în natură, situație în care A.V.A.S.

trebuie să facă reclamantului o ofertă de despăgubire în echivalent. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Imobilul în litigiu a fost deținut în coproprietate de către numiții F.P., F.L., I.I.L., F.M. și A.T. în cote de 1/5 fiecare, cu precizarea că numita A.T. este antecesoarea reclamantei Z.T. decedată în cursul procesului, la data de 27 septembrie 2001, astfel că acțiunea reclamantei a fost continuată de soțul său Z.G., care și-a legitimat calitatea procesuală activă în baza certificatului suplimentar de calitate de moștenitor nr. 185 din 15 mai 2005 ( fila 19 a dosarului 1780/2006 al Curții de Apel Timișoara) potrivit căruia moștenitorii celorlalți coproprietari ai imobilului au renunțat la succesiune.

Imobilul, în care a funcționat o farmacie particulară, a fost preluat abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 418/1953, întrucât nu se încadra în categoria întreprinderilor comerciale particulare ori a micilor întreprinderi industriale bazate pe exploatarea muncii salariale. În prezent, imobilul este evidențiat în patrimoniul recurentei pârâte SC.F. A. SA care a fost privatizată integral prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 64TM din 14 iunie 1999. Aplicabilitatea art. 27 din Legea 10/2001 este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții: preluarea proprietății cu titlu valabil și faptul existenței în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea condițiilor legale.

În situația în care se constată că doar una dintre aceste condiții a fost îndeplinită, procedura aplicării măsurilor reparatorii este guvernată de dispozițiile art. 20 din lege, respectiv art. 21 după modificările aduse de Legea 247/2005, deoarece art. 27 este de strictă aplicabilitate. În cauza de față prima condiție nu este îndeplinită, imobilul fiind preluat în proprietatea statului fără titlu valabil și, ca atare, s-a dispus restituirea în natură conform art. 21 din lege. În consecință, instanța de apel a aplicat corect regula generală instituită de Legea 10/2001 potrivit căreia imobilele se restituie în principal în natură, iar hotărârea pronunțată este legală. Față de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocate de recurent, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC.F. A. SA împotriva deciziei civile nr. 197 din 8 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 decembrie 2006.